Viata nu e mereu roz, si e normal ca uneori sa dam piept si cu situatii neplacute. Atunci când ai parte de o tragedie sau neprevazutul te ia prin surprindere, ai impresia ca lumea s-a sfarsit.
Cand ne confruntam cu probleme de zi cu zi, situatii dificile, neajunsuri, nervi, cand dam de oameni care ne debusoleaza si ne ingreuneaza existenta, ni se pare ca doar noua ni se intampla lucruri nasoale. Dar micile tachinari, hopuri, provocari de care dam in viata de zi cu zi, nu inseamna de fapt nimic.
Ce e cu adevarat trist este sa nu fiti bine tu sau familia ta, sa pierzi oameni dragi, sau sa nu te poti trezi a doua zi. Pierderea celor dragi lasa rani adanci, lasa intrebari fara raspunsuri si suflete indurerate.
Nu am avut parte de tragedii mari in viata sau in familie, Dumnezeu ne-a ferit de durere, insa in putinele dati cand am avut de-a face cu durerea ... a fost intesa. Stiu bine teoria mortii, cunosc si predicile preotilor despre moarte si viata de apoi, insa cu toate acestea, imi este greu sa concep pierderea celor dragi.
Si iata ca aproape in ajun de Craciun am asistat la un eveniment negru, care m-a îngenunchiat - unchiul meu drag si tanar, cu care am copilarit, cu care am crescut si cu care am dansat la toate discotecile si nuntile din sat, ne-a parasit. Imi este tare greu sa stiu ca nu il voi mai vedea, ca nu voi mai ajunge prin surpridere la poarta sa, claxonand ca o nebuna - an de an ii facem o astfel de surpriza. De cum ajungeam, stia ce are de facut: sa puna caii la caruta, sa ma plimbe prin sat. Repetam traditia asta chiar si acum, in ultimii ani, doar ca acum mai avea un calator: pe fiul meu, care adora sa mearga la tara (a mostenit de la mine bucuria aceasta).
Am facut fata cu greu inmormantarii, insa ma rog si imi doresc sa fie intr-un loc mai bun. Va ramane mereu in sufletul nostru, asa cum il stim: cu zambet larg, cu muzica la maxim si cu chef de viata.
Tocmai de aceea va spun din inima: pretuiti oamenii de langa voi, sunati-va familia, prietenii, parintii, rudele, faceti sa fie armonie si fiti in pace cu semenii vostri! Urcati-va in masina si vizitati oamenii pe care ii iubiti, cat sa nu fie nevoie sa conduceti spre ei pentru ultimul drum.