Testez, observ, transmit (cat se poate), aplic!
Am vazut in ultimii ani multe generatii de copii care au avut transformari extraordinare in urma lucrului cu mine.
Am vazut si copii care ar fi avut nevoie de mine ca de aer, a la long, pentru ca am observat ce lipsuri au, si cat i-ar fi ajutat stimularea prin muzica.
Am scris asadar o lista cu greselile pe care am observat ca le fac uneori parintii, poate ca nu voit, dar care sper sa ii ajute cand aleg orice activitate pentru copilul lor.
1. Nu se informează:
Multi părinți înscriu copiii la o activitate fără să citească descrierea programului, fără să cunoască metoda folosită sau obiectivele activităților. Ajung astfel cu așteptări greșite: se așteaptă la lecții de pian sau solfegii – când de fapt, atelierul are scop de stimulare ritmică, emoțională și senzorială prin jocuri muzicale.
2. Au așteptări nerealiste:
Unii părinți se așteaptă ca după 2-3 ședințe, copilul să cânte, să țină ritmul, să devină “mai atent” sau “mai sociabil”. Dezvoltarea prin muzică este un proces gradual, cu efecte valoroase pe termen lung.
3. Lipsa de consecvență:
Atelierul muzical devine eficient doar prin repetiție și prezență constantă. Dacă participarea este haotică, copilul pierde firul, siguranța și bucuria de a revedea rutina, instrumentele și grupul.
4. Se așteaptă ca atelierul să “cumințească” copilul:
Unii părinți vin cu speranța că muzica îl va face „mai ascultător” sau „mai liniștit”. De fapt, copilul este în plin proces de dezvoltare și explorare – muzica îl sprijină cu siguranta în reglare emoțională și expresivitate, nu si în reprimarea comportamentului.
5. Privesc atelierul ca pe un serviciu, nu ca pe o relație:
Vad participarea la atelierul muzical ca pe o activitate “plătită și prestată”, nu ca pe un proces construit în echipă: copil – facilitator – părinte. Fără dialog, fără deschidere și fără încredere reciprocă, e greu să se obțină rezultate reale.
6. Evaluează experiența doar din exterior:
Părintele vede dacă a bătut din palme, a stat pe cerc, dar nu poate vedea ce se întâmplă în interiorul copilului: cum se activează zonele cerebrale, cum se reglează emoțional, cum prinde încredere.
Majoritatea familiilor care au ajuns la mine, au fost informate si am cooperat extraordinar de bine, insa in acelasi timp, de-a lungul anilor, am bifat ca si discutii/feedback/asteptari, toate situatiile de mai sus, iar cine a considerat ca nu este eficient ceea ce am transmis, ceea ce am punctat, a ales sa nu revina la activitatea mea.
Eu, si clar nici un alt profesor/facilitator, nu poate face minuni in dezvoltarea unui copil pocnind din degete. Procesul este de durata si include mai multi factori.
Tu te informezi cand alegi o activitatea/profesor pentru copilul tau?