În fiecare an, în perioada aceasta, primesc aceeași întrebare de la părinți: „vara mai continuăm sau luăm pauză?”
Și, de fiecare dată, simt că răspunsul nu este unul universal, pentru că nu există un singur „corect” atunci când vine vorba despre copii, ritm și vacanță.
Dar există ceva ce observ foarte clar, an după an: mulți copii sunt obosiți nu doar fizic, ci mental și emoțional. Au avut luni întregi de grădiniță, școală, activități, program, reguli, tranziții, cerințe și foarte puțin timp în care să nu „trebuiască” nimic.
Iar uneori, fără să ne dăm seama, transformăm și vacanța într-un nou program. Încercăm să umplem fiecare săptămână cu activități „utile”, cu încă un curs, încă o ieșire organizată, încă ceva care să îi stimuleze, să îi țină ocupați sau „în formă”.
Dar copiii nu au nevoie doar de stimulare, au nevoie și de spațiu. Spațiu să se plictisească puțin, spațiu să se miște liber, spațiu să stea desculți prin iarbă, să râdă fără grabă, să adoarmă mai târziu, să se joace fără obiectiv educațional.
Vacanța nu ar trebui să fie o continuare a anului școlar, doar mutată în alt decor. Și totuși, aici apare și cealaltă extremă: pauza totală, în care copilul pierde complet ritmul: fără rutină, fără structură, fără mișcare organizată, fără activități care să îl mențină conectat cu el și cu ceilalți.
Iar după două luni de haos complet, revenirea din toamnă devine grea. Foarte grea pentru unii copii.
De aceea, cred tot mai mult că echilibrul este cheia. Vacanța nu trebuie să însemne nici supra-programare, nici lipsă totală de ritm. Copiii au nevoie de libertate, dar și de câteva repere care îi țin ancorați, au nevoie de mai puțină presiune, dar nu de absența completă a structurii.
În NEURORITMIC®, observ foarte clar cât de mult îi ajută pe copii continuitatea. Nu neapărat activitățile intense sau foarte dese, ci faptul că există un fir care nu se rupe complet. O întâlnire, un joc ritmic, o activitate de grup, o rutină care le amintește corpului și minții că există organizare și predictibilitate.
Pentru că ritmul nu este doar despre activitate: este despre siguranță. Și poate că aceasta este întrebarea mai importantă decât „mai facem activități sau nu?”:
Cum arată vara copilului meu?
Este o vară în care respiră și se bucură sau o vară în care trece dintr-un program în altul?
Este o vară în care se pierde complet în haos sau una în care are libertate, dar și câteva repere sănătoase?
Nu cred în vacanțe perfecte și nici în părinți perfecți. Cred însă în copii care au nevoie de echilibru mai mult decât de performanță continuă.
Poate că vara aceasta nu trebuie să fie despre „mai mult”, poate trebuie să fie despre mai simplu. Și poate că exact acolo, între libertate și ritm, apare vacanța de care copiii chiar au nevoie.