Ieri am avut una dintre acele experiențe care rămân cu tine mult timp după ce evenimentul se termină.
Am fost invitată ca speaker la conferința „Profesorul Autentic”, la Karin's Kids Academy, si, sincer, am avut emoții reale. Nu pentru că nu sunt obișnuită cu scena, scena a făcut parte din viața mea mulți ani.
Ci pentru că, de această dată, urma să vorbesc despre educație prin ritm și muzică într-un context în care, înaintea mea, au vorbit oameni cu foarte multă experiență academică, profesori, specialiști și lectori universitari pe care i-am ascultat cu admirație.
Iar eu eram ultimul speaker.
Și cred că mulți dintre noi cunoaștem acel sentiment: „Oare am suficient de multă valoare pentru a fi aici?”
Pentru câteva momente, m-am întrebat dacă ceea ce fac eu își are locul într-un astfel de eveniment, dacă jocul, ritmul și muzica pot fi privite cu aceeași seriozitate cu care sunt privite alte direcții educaționale.
Dar apoi am realizat ceva: nu pot urca pe scenă încercând să fiu altcineva. Așa că am făcut exact ceea ce mă reprezintă: mi-am dat jos tocurile și am spus: „Profesorul autentic vorbește fără tocuri, desculț, la nivelul copiilor.”
Și cred că acela a fost momentul în care publicul m-a simțit cu adevărat. Pentru că autenticitatea nu vine din perfecțiune, nu vine din fraze impecabile sau prezentări sofisticate. Vine din adevăr!
Eu nu am avut un discurs academic si nu am avut un PowerPoint impresionant. Am vorbit liber despre copii, despre ritm, despre conectare și despre ceea ce văd zilnic în practică. Despre copii care au nevoie nu doar de informație, ci și de reglare, atenție, apartenență și prezență, despre cum muzica și ritmul pot deveni instrumente reale de conectare și organizare interioară.
Iar la final s-a întâmplat ceva ce m-a emoționat profund: foarte multe cadre didactice au venit spre mine și mi-au spus că mă urmăresc online, că aplică activitățile mele la clasă, că le inspir, că le dau curaj să lucreze diferit cu copiii.
Și atunci am înțeles că, uneori, impactul nostru ajunge mai departe decât realizăm. Poate că nu avem toți același drum si mai ales, aceeași abordare. Și este perfect normal.
Știu că întotdeauna vor exista perspective diferite în educație: oameni care cred profund în educația prin joc, muzică și ritm și oameni care aleg alte metode sau alte direcții. Dar fiecare specialist își construiește propriul mod de a ajunge la copii.
Eu voi continua să cred cu toată convingerea că muzica și ritmul au un loc important în educația copiilor, pentru că ritmul nu înseamnă doar muzică. Ritmul înseamnă prezență, conectare, atenție, relație, siguranță. Și poate ca înainte să cerem copiilor performanță, avem nevoie să îi ajutăm să își găsească ritmul.
Ieri am plecat de la conferință cu mai multă încredere decât am avut când am urcat pe scenă. Și cu sentimentul că sunt exact unde trebuie!