De când sunt mamă, de aproape 6 ani, sunt adesea întrebata: “Care a fost cea mai grea perioada pentru tine, de cand esti mamă?”.
Fără dar si poate: ACOMODAREA LA GRĂDINITĂ. Nu am uitat acea perioada, și nici nu as dori să mai trec vreodată prin acea perioada. Am simtit atunci doar stres, teamă, vinovătie si panică, pe care le-am transmis din pacate si copilului.
Dacă va fi să mai trec vreodata prin experienta acomodarii la gradi, as putea spune ca acum am temele făcute.
Cine mă cunoaste personal sau cine ma urmareste de ceva vreme, poate sesiza usor ca nu sunt o persoana inchisa, care fuge de socializare. Ai putea garanta că si copilului meu i-am insuflat aceleasi trairi.
Dar nu a fost chiar asa. In perioada in care el era bebelus, ieseam des afara, zilnic, dar nu aveam o “gașca” de mamici cu copii de varsta lui, cu care sa ne conectam. Masina nu aveam atunci, parcul era departe de noi, iar mai toate plimbarile noastre (fara tati), erau in 3: eu, Nicholas si cătelul. Apoi, pe la 1 an si jumatate ai lui Nicholas, ne-am mutat langa Bucuresti, si timp de cateva luni, nu am avut masina, sa ies cu el colo si colo. Depindeam mereu de tati, care era disponibil doar in week-end. Deci pana pe la 2 ani, cele mai comune fețe pe care Nik le-a vazut au fost ale familiei, si ocazional ale prietenilor, amicilor din parc (rareori).
Si acum sa revin la subiectul prezentat: ajuta prezenta la o activitate de grup, la acomodarea de la grădinita? Nici nu sun un prieteni, nici nu aleg 50%-50%, raspunsul este DA.
Copiii cauta sa se integreze si sa socializeze, înca de cand sunt bebelusi, de când incep sa vada. Sunt mereu cu ochii dupa oameni, zambesc mereu la oricine, oricum, chiar daca nu par dornici de a se dezlipi de mama.
Din pacate, de 2 ani incoa’, prezenta copiilor la activitati organizate (indoor sau oudoor), a scazut foarte mult, iar specialistii spun ca din aceasta cauza, cabinetele psihologilor, terapeutilor si logopezilor sunt din ce in ce mai aglomerate.
Prezenta la o activitate de grup a bebelusului, a unui copil care inca nu a intrat in colectivitate, si chiar a copiilor mai mari, sa zicem 4+, este mină de aur. Copiii nu trebuie suprasolicitați, încarcati și “târâți” din activitate in activitate, insa ocazional, saptamanal, sau de 2-3 ori pe saptamana, după cum pot si parintii, copiii trebuie sa aibă parte de interactiune si conectare cu alti copii.
E firesc sa ne temem … de raceli, de pandemie, de diversi virusi sau bacterii, insa mai devreme sau mai tarziu, tot vor avea parte de ele.
Atunci cand copiii mici (ma refer la cei care nu sunt inca in colectivitate), iau parte la activitati diferite fată de cele din rutina zilnica, au ocazia sa descopere lumea si altfel: descopera locuri noi, culori noi, spatii noi, oameni noi, comportamente noi. Tot prin frecventarea a noi locuri, unde poate pleaca de langa mami 2-3-4 metri, copiii invată si inteleg ca nu li se intampla nimic daca mami nu este in umbra lor.
Toate acestea il ajuta pe copii sa fie mai pregatiti in ziua cea mare, in ziua in care mama sta la coltul gradinitei si consuma 3 pachete de servetele.
Participarea la astfel de activitati ajuta totodata copiii sa isi dezvolte o sumedenie de abilitati, fiecare activitate avand diverse beneficii, in functie de domeniul de activitate: muzica, dans, pictura, creatie, sport samd.
80% dintre mamicile cu copii de 1-3 ani, care doresc sa vina si vin la atelierele mele muzicale, îmi marturisesc faptul ca au avut o experienta tragica cu acomodarea la cresa/gradinita, iar acum vor sa aleaga o alta cale, aceea de a-l integra pe copil, treptat, intre oameni noi, copii noi.
Socializarea si conectarea sunt vitale pentru copii si oameni. La fel si muzica …
Faceti un cocktail din toate 3, si veti observa ce bine vor merge lucrurile - e valabil si pentru copii, si pentru adulti.