La jumatatea lunii august a acestui an, am decis sa participam la o tabara de familie, organizata la Pastel Chalet (retineti acest nume - musai sa ajungeti acolo). Am fost primiti cu bucurie si ghidati pe toata perioada taberei, de o echipa extraordinara.
Ei bine, in mintea mea a ramas intiparit un membru al echipei/colaborator: ghidul nostru - Sebastian, sau omul poveste, cum imi place mie sa ii spun.
Cred ca sunt ani de zile de cand nu am mai ramas cu gura cascata ascultand un om care vorbeste cu inima: acest om extraordinar a stiut sa bucure 30 de adulti + copiii, atat cu drumul in sine, cat si cu glumele si ivataturile sale.
Stiti bine ca eu merg pe principiul: “omul sfinteste locul”. Ei bine, Sebastian a “sfintit” toate cararile parcurse, si a facut sa nu resimtim greul din orele petrecute pe zone abrupte. Cu glumele la purtator si cu carisma necesara, ne-a facut sa simtim ca escaladam munti de o viata. (de unde ... gafaiam toti intr-un mare hal).
Mi se pare extrem de util ca o persoana care te insoteste intr-o drumetie, sa aiba intai de toate pregatire psihologica, sa stie sa se adapteze la toate situatiile, sa poata calma un copil/adult care se sperie, oboseste, sau doreste sa se intoarca din drum. Ganditi-va cum timp de 4 ore, vreo 17 copii cu varste cuprinse intre 4-9 ani l-au intrebat continuu "cat mai avem?". Sa nu mai spun ca si noi parintii il mai bazaiam din cand in cand - la ce conditie fizica avem.
Am ascultat atent invataturile lui atat despre fauna/vegetatia padurilor, cat si toate sfaturile foarte utile despre cum sa ne echipam cand mergem intr-o drumetie, cum sa urmam un traseu de munte, la cine apelam daca ne ratacim, cum facem sa fim salvati, ce avem voie sa bem/mancam si ce nu samd. Fiecare exemplu sau poveste de supravietuire veneau insotite de o poveste reala, expusa intr-un mod super funny - parca platisem si un bilet la stand up comedy.
Sebastian are un stil de parenting poate putin diferit de al multora dintre noi, insa deja am luat notite din ce ne-a povestit. Noi, parintii "de oras", suntem MEGA-HIPER protectivi, si adesea nu ii ajutam deloc pe copiii nostri cu aceasta exagerare. Pentru Sebastian primeaza educatia copiilor (are 3 - frumosi tare), si atata timp cat are pe masa painea cea de toate zilele, iar familia este bine, STRESUL este inexistent. Copiii au nevoie de educatie si experiente - restul ... le aranjeaza cel de sus.
Unul dintre baietii sai, un frumusel de numa' 5 ani, alerga inaintea noastra in drumetie cu o veselie pe care nu o vedeam pe fetele niciunuia dintre copiii prezenti in tabara. Sincer, apropo de protectia exagerata, mie imi statea inima vazandu-l cum sare de colo-colo pe parti abrupte, insa echilibrul si lejeritatea cu care el a parcurs drumetia, ne-a demonstrat ca acesta este stilul lui, ca se simte in elementul lui. Asta se datoreaza increderii transmise de parintii sai si faptului ca nu i s-a spus mereu: "aoleu, ai grija, e periculos, vezi sa nu cazi, sunt microbi, nu atinge, nu baga in gura ...".
Cate lectii de viata ne-a oferit acest om in doar 2 zile petrecute impreuna! Am invatat despre curaj, despre simplitate, despre faptul ca e minunat sa fii inconjurat de oameni, si mai presus de toate, despre OMENIE. Trebuie sa ne mai luam 2 ore de “terapie verbala” cu el.
Sebastian ne-a reamintit un lucru pe care il stiu de cativa ani: "banii multi nu ne ajuta - facem bani multi pe care ulterior ii dam pe medici si spitale, si uneori, nici macar banii nu ne mai fac bine".
Cat curaj sta in omul asta … sper ca s-a lipit si de mine ceva, ca am stat 2 zile in preajma sa.
Inconjurati-va de oameni valorosi si veti vedea ce stare de bine va cuprinde.
Daca sunteti pasionati de drumetii, insa nu stiti incotro sa o luati, apelati la Sebastian, caci va poate fi ghid pentru o zi - il gasiti pe instagram cu numele Sebastian Mastahac