Nu poti multumi pe toata lumea!
Nu poti ajuta pe toata lumea!
Nu poti fi pe placul tuturor!
Nu poti rezona cu toti cei din jurul tau!
Nu te poti da dupa cum bate vantul, doar pentru a da bine sau a nu supara pe cineva.
In prima parte a perioadei antrprenoriale, m-am dat peste cap cat sa nu supar pe nimeni si am facut multe sacrificii pentru a multumi clientul x sau y. Pentru orice nemultumire a unei mirese spre exemplu, la a carei nunta prezentam/cantam, ma invinovateam ca sigur as fi putut face mai bine, cat sa fie relaxata. La orice eveniment la care oamenii nu aveau chef de dans, ma biciuam zdravan, ca probabil din vina mea nu danseaza, ca nu stiu sa ii atrag.
Total eronat!
Niciodata nu era vorba despre mine sau despre faptul ca nu imi fac treaba bine!
Chiar si cand am inceput sa lucrez cu copiii, mai cu seama in relatia cu parintii, m-am lovit din nou de aceste sentimente cu care nu e deloc usor sa traiesti. De cum auzeam parerea critica a unui parinte despre modul meu de lucru/organizare, de indata eram gata sa schimb structura a ceea ce creasem. Cum vedeam un parinte nemultumit de regulamentul meu, cum fugeam acasa sa mai editez ceva la el ... si nu in favoarea mea.
Pana cand am cedat ... psihic. Nu mai stiam nici eu ce scriu, cui scriu, ma mulam dupa dorintele tuturor, uitand ce imi doresc cu adevarat si care este misiunea mea. Si a fost nevoie sa inteleg un lucru: NU POT AJUNGE LA TOATA LUMEA, in varianta dorita de ei 100%.
Eu imi fac treaba la fel e bine si cu aceeasi implicare si la evenimente, si in fata copiilor/parintilor. Un lucru este cert: fiecare dintre ei ma percep diferit, iar daca cineva nu ma vede bine sau nu valorizeaza munca mea, nu e despre mine.
Si da, unii ma vad WAW, altii BAU - accept acest lucru si chiar il inteleg. Pentru ca nici eu la randul meu nu rezonez cu toti oamenii de la care am cumparat un serviciu poate - asa ca aleg sa caut pe altcineva.
Este normal si sa ai si o parere negativa despre cineva sau sa dai un feedback neagtiv unui prestator care a incalcat anumite valori, care a mintit, care a dat teapa, care nu si-a tinut promisiunea, insa aici este cu totul alta situatie.
La nivel energetic, analizez saptamanal parintii care ajung cu copiii la mine: unii intra zambind, canta, danseaza, vorbesc cu mine, altii insa ma privesc incruntat, abia imi raspund la salut, si sunt nervosi si iritati intreaga ora. Simt pe loc ca acei oameni nu au un gand bun vis a vis de prestatia mea sau de persoana mea - deja simt ca nu ma plac, dupa modul in care interactionam sau nu. Chiar daca pentru copil sunt persoana de care are nevoie, chiar daca s-a simtit bine alaturi de mine, parintele decide daca va continua sa investeasca timp si finante in a aduce copilul in continuare la mine.
Am decis sa aleg oamenii la care vreau sa ajung! Daca ii voi ajuta in mod remarcarabil, vor povesti si altora. Iar cei interesati cu adevarat de ceea ce ofer, vor vedea cu ochi buni ceea ce livrez, indiferent ca sunt pe scena sau in fata copiilor de 2-3 anisori.
Nu mai vreau sa ajung la toata lumea. Vreau sa ajung la cei care au cu adevarat nevoie de mine, sa ajung la cei care apreciaza munca si daruirea cu care imi fac meseria.
Va invit sa aplicati acest principiu si in meseriile/vietile voastre.
Va va fi de mare folos!