Povestea de astazi nu este un oarecare, ci este despre puterea unei mame care a ales sa isi insoteasca fiica pe drumul vindecarii, care a ales sa se conecteze cu fiica sa si să lucreze cot la cot cu ea pentru a o ajuta sa isi depaseasca problema cu care se confrunta.
Acum doi ani au ajuns in fata sediului meu Laura si parintii ei … imi amintesc si acum privirea timida a Laurei, capul plecat si teama de a interactiona cu mine. Nu stiam detalii atunci despre problema cu care se confrunta, insa asa cum procedez cu toti copiii, nu am presat-o sa vorbeasca sau să creeze prietenii. Am transmis si parintilor ca este rezervata, ca nu vorbeste, insa participa cu drag la toate activitatile propuse. Ei bine, atunci mama mi-a povestit ca Laura sufera de MUTISM SELECTIV. Ce-i drept, nu auzisem in viata mea despre acesti termeni, si am fost curioasa sa aflu detalii de la parinti, cat sa pot fi si mai de ajutor in dezvoltarea fiicei lor. Am ales sa ma comport cu Laura asa cum o facusem si pana atunci, si se crease o asa frumoasa conexiune intre noi, incat ne intelegeam din priviri. Desi cu restul grupei aveam discutii mai elaborate, ce aveau nevoie de propoziti sau raspunsuri diverse, catre Laura ma adresam doar cu intrebari care necesitau raspuns afirmativ sau negativ – iar ea dadea din cap, fara sa verbalizeze.
Am fost foarte atenta si la restul grupei, si am incercat de fiecare data sa nu o pun intr-o postura dificila fata de colegi, care uneori intrebau: “ea de ce nu vorbeste?”. Am fost eu vocea ei adesea, si am explicat colegilor ca poate nu e inca pregatita, ca are o zi mai dificila, insa nu am tratat-o niciodata ca avand o problema. I-am acceptat modul de a fi, i-am validat fiecare traire si am integrat-o natural la toate activitatile.
Ma uimea de la o sedinta la alta. Desi habar nu aveam cum suna vocea ei, ori de cate ori recunostea un cantecel, vedeam cum ii murmura buzele, cantand pe mute, ca si cum ar face playback – EXTRAORDINAR!
Stiu ca la cateva luni distanta, mama Laurei mi-a trimis un mesaj vocal, un mesaj in care Laura turuia … vorbea fara oprire, povestind entuziasmata tot ce lucrase la atelier in acea zi: “mami, Geanina ne-a dat un intrument nou, si am facut asa, asa, asa … mami si ce mult mi-a placut!”. In acea zi mi-a rasunat in minte vocea minunata a Laurei, o voce zglobie si pisicoasa totodata, insa foarte calda si cu ton vesel, asa cum au toti copiii.
Cred ca abia la 8 luni distanta, Laura mi-a spus un “buna” soptit, si a avut puterea sa isi spuna numele de fata cu colegii. Ce pot spune? Pentru mine si pentru parinti a fost motiv sa deschidem sampania, pentru ca era un progres extraordinar!
Au urmat diverse serbari la gradinita, iar eu primem mereu de la mama filmulete in care Laura, ajutata de minunatele cadre didactice, isi spunea poezia sau cantecelul propuse.
Anul acesta, de 8 martie, am dorit sa fac o surpriza tuturor mamicilor, si sa ii filmez pe copii spunandu-le un mesaj cu “te iubesc”. Toti copiii veneau pe scena in fata camerei entuziasmati, si imi doream mult ca si mama Laurei sa aiba parte de acest mesaj. Pe Laura am lasat-o ultima, cat sa vad cum va reactiona si daca va dori sa ii transmita ceva mamei. Scriu acest lucru acum, cu piele de gaina … a venit pe scena, am dat play si am intrebat-o: “ce mesaj ai pentru mama de 8 martie?”. S-a uitat spre camera si a spus: “Te iubesc, mama!”. Imi venea sa ies din sala, pe strada, si sa strig in gura mare ca Laura a vorbit la camera, de fata cu toti copiii, si a transmis un mesaj mamei sale. In tot acest timp, am fost focusati pe progres, si nu pe performanta, atat eu, cat si parintii.
Iata-ne la 2 ani distanta de cand Laura lucreaza si cu mine. Vine la atelier degajata, initiaza singura discutii cu mine, vorbeste cu colegii sai (acum chiar e la grupa 6+), si sa mai spun ca se descurca minunat si la activitatile propuse?
Stimularea prin muzica este despre depasirea multor limite, despre bucurie, despre incredere si despre dezvoltarea socio emotionala. Muzica poate fi un terapeut de nadejde in orice tip de afectiune, muzica in sine este terapéutica, fara a-ti propune sa te tratezi de ceva.
Ce a mai fost de ajutor in recuperarea Laurei? Perseverenta parintilor, consecventa cu care au mers la terapii sau la mine, si mai ales, faptul ca au mers pas cu pas alaturi de fetita lor care acum iata, este in clasa 0.
DECEMBRIE 2022
LAS AICI SI POVESTEA SCRISA DE MAMA LAUREI – ANA MARIA BRATEANU
“A început grădinița pe timpul pandemiei (2021), la vârsta de aproximativ 3 ani și 1 luna. La grupa mică nu a socializat cu doamnele sau copiii, iar la începutul grupei mijlocii se afla in același stadiu, având 4 ani la acel moment. Am decis să contactez un psiholog minunat, cu care am avut primele rezultate într-un timp foarte scurt. Pe Geanina am descoperit-o pe grupul „La Primul bebe”, unde menționa, printre multe alte beneficii, că atelierele ajută copiii cu probleme emoționale. I-am scris cu teamă la început, mai ales că Laura avea ceea ce se numește Mutism selectiv, adică nu vorbea cu nimeni din afara familiei.
Mutismul selectiv este puțin cunoscut în România, fiind catalogat ca un refuz al copilului de a comunica și nu o neputință. In SUA sunt centre specializate pentru aceasta anxietate, pentru că mutismul este genetic, este o formă de anxietate moștenită, nu are legătură cu autismul, timiditatea sau cu vreo trauma emotionala.
În drumul nostru spre „vindecare”, am mers atât noi părinții, cât și Laura (ea doar de 4 ori în 2 ani) la terapie, iar Laura în plus la atelierele Geaninei și la înot.
Ce a fost intrigant pentru noi ca părinți, a fost faptul că ne vedeam copilul „perfect normal” acasă, cu bucuriile, supărările, joaca specifice vârstei, dar în afară, introvertită și necomunicativă. Aș vorbi și povesti la nesfârșit cât de mult contează neforțarea copilului să vorbească, înțelegerea și conectarea, înțelegerea faimoaselor tantrumuri (cheia vindecării Laurei), pentru ca în final să își găsească singur curajul interior.
Desigur, in tot acest demers nu am fost singuri, am avut aproape multi oameni care au inteles exact prin ce trece Laura, au acceptat-o si au incurajat-o – de la Geanina, psiholog, pana la prieteni si familie. Astazi mai avem de lucrat la anxietate, dar am ajuns la momentul in care Laura abordeaza copiii, isi face prieteni aproape oriunde, se cearta, da se cearta cu copiii, ii ia apararea prietenei cele mai bune si spune la scoala multe din casa, noi nefiind obisnuiti cu asta.”
OCTOMBRIE 2024
Minuni nu se intampla peste noapte, sunt multi factori de luat in calcul pentru a vedea rezultate pe un domeniu anume, iar eu ma bucur ca am fost si sunt parte din povestea “pacientei tacute”, Laura.
Multumesc pentru ca mi-ati permis sa fiu alaturi de voi in acest timp si pentru ca m-ati invatat numeorase lectii de iubire si de curaj!