Uneori, poate simți ca momentele iubitoare, importante (cum ar fi o conversatie semniticativa despre compasiune sau caracter) sunt separate de provocările parentale (cum ar fi lupta cu temele sau altà siuație de criza). Dar ele nu sunt deloc separate. Cand copilul tau este neascultator și iti răspunde, când ti se cere să vii la o intalnire cu directorul şcolii, cand găseşti mazgaleli cu creionul peste tot pe perete, acestea sunt momente de supravietuire, nu e nicio îndoiala în privința asta.
Dar în acelaşi timp, ele sunt oportunitati, chiar daruri, pentru că un moment de supravietuire este, de asemenea, un moment de înflorire, cand are loc munca importanta a unui părinte.
De exemplu, gândeşte-te la o situație peste care, de multe oni incerci să treci: poate când copiiì se luptă între ei pentru a treia oară în decurs de trei minute (nu e prea greu de îmaginat, nu-i aşa?). In loc så întrerupi lupta și sa-i trimiti în camere diferite, poți folosi cearta ca pe o oportunitate de educație: vorbeşte-le despre ascultarea reflectivă șì luarea în considerare a punctului de vedere al celuilalt, despre comunicarea clară și respectuoasă a dorințelor propriì, despre compromis, sacrifciu, negociere și iertare.
Ştiu: pare greu de imaginat în fierbințeala momentului. Dar când înțelegi puțìn despre nevoile emoționale și stările mentale ale copilor, poți să creezi acest tip de rezultat pozitiv chiar şi în lipsa forțelor de menținere a păcii de la Națiunile Unite.
Nu e nimìc rau dacă-i separi pe copii atunci cànd se luptā. Este o tehnică de supraviețuire bună și, în anumite situații, poate fi cea mai bună soluție. Dar de multe ori putem face mai mult decât så punem capāt conflictului și zgomotului.
Pe măsură ce copiii se dezvoltă, creierul lor “oglindeşte" creierul părinților. Cu alte cuvinte, propria creştere și dezvoltare a părintelui, sau lipsa acesteia, are un impact asupra creierului copilului. Pe măsură ce părinții devin mai conştienți și mai sănătoşi din punct de vedere emoțional, copiii lor culeg recompensele și se îndreaptă și ei spre sănătate. Asta înseamnă că integrarea şi cultivarea propriului creier este unul dintre darurile cele mai pline de iubire şi de generozitate pe care le poți oferi copilor.
Oferindu-le copiilor experiente repetate care le dezvolta intregul creier, te vei confrunta cu din ce in ce mai putine crize de familie.
Acestea sunt cateva fragmente din cartea “Creierul copilului tau” – de dr. Siegel Daniel & dr. Tina Payne Bryson, fragmente care mi-au atras atentia si care mi-au ramas intiparite in minte.
Sper sa va fie de folos si voua, si sa va luati din acest text cee ace aveti nevoie.