După câteva luni bune de prezență la atelierul muzical, a stat la gradinită din prima zi, inclusiv la somnul de pranz.
… s-a intamplat in urma cu putin timp, cu una dintre fetitele care vine la mine la atelier de cateva luni - iubita mea Raisa (o puteti vedea in fotografie, sta in bratele mele).
La fiecare atelier, Raisa era lipita de mami, sceptica, emotionata, si nu credeam nici eu, nici mama ei ca va reusi sa se acomodeze la gradi atat de frumos!
Dar cum si de ce a reusit sa faca trecerea asa usor?
- prezenta la atelierul muzical a ajutat-o sa inteleaga ideea de colectivitate
- desi la atelier a participat si mami, adesea s-au distantat 2-3 metri. Raisa a venit pe scena cu mine, de mânuță, am dansat, am cantat, s-a simtit safe cu mine
- a invatat de la atelier ca intr-un grup de copii exista si reguli care trebuie respectate: stam (cat se poate) la locul nostru, ascultam profesorul, strangem jucariile
- toti copiii se joaca impreuna (sau nu), impart sau nu impart
- muzica si activitatile au ajutat-o sa se exteriorizeze, sa scape de emotii
- prezenta constanta la atelier a ajutat-o sa inteleaga ca asa este normalitatea, asa va fi si la gradi, tocmai de aceea, adaptarea a fost pentru ea un succes
- dezvoltarea socio-emotionala dobandita in timpul atelierelor muzicale au ajutat-o sa aiba o relatie deschisa cu educatorul/copiii, in primele ei zile de gradinita
Iar acestea sunt doar cateva tips & tricks care va pot ajuta sa vedeti cum ii puteti ajuta pe copiii vostri in procesul de acomodare la cresa/gradi, si totodata, dezvoltarea lor timpurie. Asa de usor sa fie pentru toti copiii/mamicile, precum a fost la Raisa.
De foarte multe ori, adaptarea la cresa/gradi este mai infricosatoare pentru parinti decat pentru copii, insa cu rabdare, cu discutii multe, cu povesti frumoase, cu experiente diferite pentru copil (parc, ateliere, teatru, colectivitate), trecerea poate fi blanda si normala, fara plans si vinovatii pentru parinti, asa cum se intampla adesea. Am fost si eu acolo, am trecut si prin adaptare grea, si prin gradinite nepotrivite, si prin sentimente de vinovatie, insa daca as fi fost mai informata, cu siguranta nivelul trairilor mentionate nu ar fi fost atat de ridicat.
Deci, fruntea sus, dragi parinti ... pas cu pas!