Ma amuz maxim cand in fiecare an, aud replica: "ne-a luat iarna pe nepregatite".
Si recunosc, pana si noi o folosim in viata de zi cu zi, mai ales cand ne prind primii fulgi de nea cu cauciucuri de vara, corect?
Nu stiu cum se simte la voi, insa pentru mine tare lung pare anotimpul rece. Mi se pare ca din noiembrie si pana in martie sunt intr-o hibernare continua, si gasesc diverse motive sa nu ies din casa, desi aici in capitala, avem optiuni cu carul.
Asa am procedat si cu fiul meu in primii doi-trei ani de viata: nu ieseam ca e departe, nu ieseam sa nu raceasca, nu ieseam ca adoarme, nu ieseam ca i se face foame, nu ieseam ca ... inventam eu ceva. De fapt, multe dintre motive erau legate strict de comoditatea mea, nicidecum de refuzul lui de a merge la diverse activitati sau in oras.
Si am simtit acest lucru, in sens negativ, cand am dat piept cu realitatea, cand l-am inscris la gradinita: acomodarea a fost extrem de grea, era inchis in el, introvertit, speriat de oameni si de copii, trist ... motiv pentru care in 4 saptamani de gradinita a intrat intr-o depresie/anxietate de separare, pentru care am muncit 6 luni sa isi revina.
Cum se manifesta acasa? Nu mai zambea, nu se mai juca, statea doar in coltul patului, nu ma lasa sa ma dau jos din pat (ma tinea de mana continuu), nu isi mai accepta tatal/bunicile, la nani ma tinea strans de mana, si nu mai era atat de vocal verbal - in ideea in care era mega dansator si cantaret.
Au fost necesare 6 luni de pauza de gradi, restabilirea echilibrului intre noi, transmiterea increderii ca suntem cu el, reluarea lenta a diverse activitati banale precum mers in parc, iesit pe strada (refuza sa mai iasa si din curte). Foarte greu am reusit sa il ducem la diverse piese de teatru sau activitati la care erau prezenti copii, foarte greu a reusit sa se indeparteze un metru de noi.
Cu rabdare multa, cu eforturi psihice si cu blandete, am reusit. O lunga perioada de vreme am mers ocazional la diverse ateliere, activitati, la biserica, am avut mereu rude la masa, cat sa fie invatat cu oameni. Si am incercat din nou aomodarea la o noua gradinita, mult mai informati si cu mult mai multe cereri fata de personalul din gradinita. Spre exemplu, a avut parte intai de joaca in curtea gradinitei (in prezenta noastra), apoi a mers o ora, a doua zi doua ore, si tot asa, garantadu-i ca mami e afara si vine de indata ce are nevoie.
Slava cerului, nu a fost nevoie sa vin de afara, caci din a doua saptamana a cerut sa doarma cu copiii la pranz,
M-am intors in timp. si evident ca m-am invinovatit pentru ca nu am stiut sa procedez altfel cand era mic, si nici resurse informative nu am avut. Noi, mamele, oricum ne invinovatim in exces, si a fost si cazul meu.
Iar daca ai deschis acest articol si te regasesti, fie ca ai un copil mai mic sau mai mare, te incurajez sa investesti in experiente, in legaturi socio emotionale care sa il ajute pe copil. Adidasii Balenciaga sau bluzita Hugo Boss nu ii vor da o imbratisare cand va fi in impas, insa increderea in sine si puterea de a verbaliza ce are de spus, clar il vor ajuta sa depaseasca situatii/momente tensionate.
Sa nu iesim cu copiii pe motiv ca e frig sau ca e cald, nu e benefic nici pentru ei, nici pentru noi. Si daca to am pomenit si de "noi", atelierul muzical pentru doamne a fost creat tocmai pentru a va ajuta si pe voi mamele/femeile, sa va deconectati putin de griji si stres.
Cand cunosc oameni noi, copii noi, sufletul meu primeste bucurie!