Daca as avea o putere, as face cumva ca toti copiii sa aiba sanse egale in viata, mai ales cand vine vorba de educatie.
Sunt de parere ca in orice domeniu, dar mai cu seama in invatamant, “omul sfinteste locul”.
Exista oameni care doresc sa schimbe in bine educatia copiilor si sa arate ca se poate, daca se vrea cu adevarat!
Mi se cere saptamanal sa merg in locul “x, y, z”, sa tin ateliere sau sa fiu speaker la diverse evenimente. De multe ori spun “nu” din prima, motivul principal fiind programul meu foarte incarcat. De alte ori, refuz datorita abordarii celui care imi scrie, sau pentru ca locul propus nu se aliniaza cu stilul/valorile mele.
Cu o luna in urma, una din urmaritoarele mele mi-a propus sa tin un atelier muzical in satul in care ea este invatatoare, pentru ca in ultimul an, scopul ei este sa aduca si copiilor din zona, diversi specialisti care sa ii ajute pe acestia sa se dezvolte.
De cum mi-a povestit detalii, cum se organizeaza, cum se dedica meseriei sale, mi-am zis doar: “ce copii norocosi!”.
Sa existe intr-un satuc un om dedicat si implicat, e mare lucru. Cand exista oportunitati si oameni care sa ii ajute sa se dezvolte, copiii sunt curiosi si atrasi de scoala/carte/activitati de crestere sau performanta. Cand copiii aud doar: “nu avem bani, mergi la munca, nu poti”, copiii se resemneaza si renunta la scoala.
Desi luni e singura zi in care am timp sa ma ocup de task-uri administrative, creative, filmari sau invatat, azi, 10 martie, am decis sa anulez cele de mai sus, sa conduc mai bine de o ora jumate, si sa cunosc omul care sfinteste locul in care ajung.
Am ajuns asadar intr-un sat din Giurgiu, unde am gasit multi copii veseli si curiosi de prezenta mea. Au fost ochi si urechi la ceea ce am lucrat, si m-au coplesit cu "multumesc" ori de cate ori le-am oferit un instrument cu care sa lucreze. Am lucrat cu 2 grupe de copii, aproximativ 2 ore, insa nu stiu cand a zburat timpul. Ne-am conectat tare bine si evident, la plecare m-au imbratisat cu putere.
In timp ce unii copii cu care lucrez de ceva vreme, imi spun la optional ca e "boring" si isi dau ochii peste cap, o parte din copiii de azi m-au intrebat la final: "doamna, cat o sa coste optionalul? Sper sa nu fie scump, sa ma dea si pe mine mama".
Cu ce gand plec eu de la copiii la care exista dorinta de invatare, dar nu exista posibilitati?
Copiii care le au pe toate nu mai apreciaza multe din ce li se ofera, iar asta este cu adevarat trist.
Le-am promis copiilor ca ne vom revedea, si ne vom bucura impreuna de tot ce ne ofera muzica.
Un gand de final, un om educat este un om puternic!