Nu mi-a placut deloc matematica …
De fapt, in clasele 1-4, am reusit sa fac fața materiei, insa in clasele 5-8, cand e de lucru … nene … am avut parte de o profesoara deloc dedicată materiei. Si stiti cum e cand esti mic … parintii te mustra si te cearta ca nu te descurci.
Insa nu mi-a luat mult sa imi dau seama de ce urasc matematica. Ora noastra de matematica, era de fapt ora de religie. Profesoara era atat de credincioasa, incat 35 minute ne punea sa ne rugam, iar in cele 10 minute din ora ramase, scria pe tabla materie cu nemiluita, materie pe care noi trebuia sa o intelegem, singuri. Stiu ca era iritata si de faptul ca eu eram de alta religie, si refuzam sa ma inchin altfel decat o fac, sau sa spun rugaciuni care in familia mea nu se spuneau.
Evident ca acasa, la teme, habar nu aveam cum sa descifrez exercitiile, la teste notele erau mici, si de aici, o serie de frustrari, mustrari si mai apoi, bani grei la meditatii. A durat ceva pana ca mama mea sa inteleaga ce se intampla la ora de matematica, astfel ca a luat masuri. Insa din dorinta de a-mi face bine mie si colegilor mei, mai rau a razvratit-o pe profesoara "credincioasa", care din pacate s-a razbunat cat de des a putut pe mine, ascultandu-ma si dandu-mi note mici.
Ce vreau sa spun insa este ca pentru copii, iubirea pentru materie = iubirea pentru profesor. Daca un profesor stie sa se faca apreciat, iubit, este langa copii cu sufletul si este implicat, copiii se apropie cu aceeasi bucurie si de materie. La atelierele mele, cu luni in urma, veneau copii total pe langa ritm, insa spuneau acasa ca ma iubesc, si ca vor la muzica. Acum, dupa luni de lucru, ii vad cum tin ritmul in sincron alaturi de alti copii, si sunr mandra pana la cer de evolutia lor. Atunci cand faci cu daruire ceea ce faci, se simte prin toti porii, iar cand e vorba de copii, cu atat mai mult.
Sunt sigura ca daca acestor copii "aritmici" nu le-ar fi placut de mine/modul meu de predare, nu ar fi continuat sa vina, si nu ar fi reusit sa deprinda toate abilitatile pe care ateliere muzicale au scopul de a le dezvolta.
Si cred ca acest lucru e valabil si pentru adulti, corect? Daca ai un sef arogant, dur, care nu te apreciaza, nu esti motivat sa iti faci treaba ca la carte, ci o faci ca trebuie. Insa daca esti condus/a un lider, de un om intelept, care te motiveaza, apreciaza si sustine, esti motivat sa muti muncii.
Va sfatuiesc asadar sa aveti incredere in copiii vostri daca va spun ca un educator/profesor ii pune piedici, il jigneste, nu il apreciaza si sa ii fiti alaturi, chiar daca puteti atrage consecinte.
Copiii raman aproape de noi daca le aratam ca avem incredere in ei, daca ii ascultam, si daca le suntem prieteni.