Trăim într-o perioadă în care soluția pentru aproape orice dificultate pare să fie „mai mult”.
Mai multe exerciții, mai multe fișe, mai mult conținut, mai mult antrenament. Dacă nu citește fluent, mai adăugăm câteva pagini. Dacă nu stă atent, mai punem o sarcină. Dacă este agitat, încercăm să îl ținem ocupat cu încă ceva. Rareori însă ne oprim să ne întrebăm dacă problema este cu adevărat lipsa conținutului.
Un copil care nu reușește să rămână într-o activitate sau care se frustrează rapid nu are, de cele mai multe ori, un deficit de informație. Are nevoie, înainte de toate, de reglare și organizare internă. Creierul nu învață eficient atunci când corpul este tensionat, iar atenția nu apare pentru că am pus încă o foaie pe masă. Disponibilitatea pentru învățare se construiește din stare, din siguranță, din relație și din ritm.
Fișa este un instrument util, dar nu este fundația. Înainte de performanță, copilul are nevoie să își simtă corpul, să își organizeze mișcarea, să își regleze respirația, să învețe să asculte un semnal, să aștepte, să alterneze, să intre și să iasă dintr-o activitate fără să se dezechilibreze. Aceste lucruri par mici și invizibile, pentru că nu se notează în catalog și nu se cuantifică ușor, dar ele sunt baza pe care se așază orice achiziție academică.
Observ adesea părinți îngrijorați că „nu face destule fișe”. Întrebarea care contează cu adevărat este alta: copilul știe să își aștepte rândul?
Poate rămâne concentrat câteva minute fără să fie copleșit?
Își poate gestiona frustrarea atunci când ceva nu îi iese din prima? Fără aceste abilități, fișele nu devin soluție, ci presiune suplimentară.
La vârste mici, dezvoltarea nu începe pe hârtie, ci în corp și în joc. Începe în relație, în alternanță, în ascultare și în ritm. Atunci când un copil sare, bate din palme la un semnal, imită, oprește mișcarea la timp și o reia la indicație, el își antrenează atenția, coordonarea, memoria de lucru și capacitatea de inhibiție. Exact acele funcții care, mai târziu, îl vor ajuta să stea la masă și să rezolve sarcini academice fără să se simtă copleșit.
Nu sunt împotriva fișelor și nici împotriva conținutului bine structurat. Sunt însă împotriva ideii că ele pot înlocui fundația. Copilul nu are nevoie de mai mult conținut înainte de a fi pregătit pentru el. Are nevoie de experiențe care îl așază și îl organizează din interior, astfel încât învățarea să vină natural, nu forțat.
Tocmai de aceea, la grupa baby lucrăm exact aceste aspecte aparent simple, dar esențiale: ritm, rutină, ascultare, alternanță, conectare. Nu grăbim performanța și nu urmărim rezultate spectaculoase, ci construim siguranță și disponibilitate pentru învățare.
Dacă simți că, înainte de „mai multe fișe”, copilul tău are nevoie de mai multă organizare interioară și de experiențe care să îl ajute să se regleze, te aștept cu drag sa exploram ritmul la atelierele muzicale Neuroritmic.
Fiecare copil are ritmul lui, iar rolul nostru este să îl susținem, nu să îl grăbim.