In calitate de parinti sau cadre didactice, cred ne dorim ca Dumnezeu sa ne dea … RABDARE. Si incercam, si exersam, si testam, si ne dam de-a rostogolul, si parca adesea, fara success.
Ne place puterea, ne place sa detinem controlul si sa fim autoritari, si mai cu seama, vrem ca mesajul nostru sa se faca auzit repede, fara a se comenta.
Si transmitem o data, de 2 x, de 3 x, iar copilul se face ca ploua. Si deodata ne trasnformam in niste persoane furioase, care trec la ton agresiv, replici dureroase, care nu ca nu fac bine copilului, ci nici noua.
Si totusi? Exista o reteta secreta prin care sa putem comunica eficient cu copiii/elevii nostri? Ne putem apropia de ei si altfel?
… sa ne ducem cu gandul in copilaria noastra, sa ne amintim cum ne simteam cand parintii sau profesorii tipau/ne ordonau, iar noi executam de frica sau pentru a nu exista alte consecinte. Cum am fi dorit sa ni se transmita sa facem curat in camera? Probabil ca majoritatea dintre noi auzeam: “Camera ta arata ca o cocina!”, “Daca nu faci curat … nu mai pupi afara!”, “Sa nu iti mai zic odata, ca altfel …”, si lista poate continua.
Pentru ca citesc o carte foarte interesanta in aceasta perioada, va voi lasa mai jos o secventa, un exemplu despre cum putem aborda diferit anumite situatii tensionate cu copiii/elevii nostri.
SPETA – copilul/elevul, a varsat cerneala pe jos
Adultul ar spune: “CINE A FACUT MIZERIA ASTA PE JOS????”
In loc de astfel de mesaje prin care dorim sa criticam, sa certam, putem schimba total tonul si traseul discutiei. Cum?
- DESCRIE PROBLEMA – “vad cerneala proaspata pe tot parchetul”
- OFERA INFORMATII – “e mai usor sa stergi vopseaua inainte sa se usuce”
- OFERA O VARIANTA – “poti sa o cureti cu o carpa uda, sau cu un burete imbibat in apa”
- DESCRIE CEEA CE SIMTI TU – “nu-mi place deloc sa vad parchetul plin de cerneala”
- EXPRIMA-TE PRINTR-UN CUVANT – “cerneala …”
- SCRIE UN BILET – “va rog sa aveti amabilitatea ca la plecarea din camera sa lasati parchetul asa cum l-ati gasit. Cu multumiri, conducerea/mama.”
- FITI GLUMETI – “cereti curatarea cu voci de personaje, cantand, sau facand 2-3 rime”
E foarte probabil ca in momente tensionate sa nu ne arda de glume, rime, si alte metode, insa cu exercitiu, putem deprinde noi metode de comunicare cu copiii/elevii nostri. Este evident ca trebuie sa adaptam cele de mai sus in functie de varsta copilului, caci daca vei merge la un adolescent sa il rog ceva cu vocea Elsei, e foarte probabil sa o dai in bara.
Eu folosesc adesea metodele de mai sus, si acasa, si la clasa, si sa stiti ca de cele mai multe ori, le aplic cu success.
V-ati gandit vreodata sa abordati altfel tensiunile dintre voi si copii? Ce vi s-ar potrivi din lista de mai sus?