Printre intrebarile care mi se adreseaza foarte des, se numără:
- să continui sa vin cu cel mic la atelier?
- e de el acest atelier?
- merită să venim cu el așa mic?
- dacă venim o dată pe lună e ok?
- nu prea face nimic din ce faci tu - are sens sa continuam?
Raspunsul pentru toate cele de mai sus este urmatorul: fiecare copil are ritmul său, fiecare copil trece printr-un proces cand vine vorba de orice activitate extra, atfel ca indiferent de varsta (9 luni, un am, 2,4,6), copiii au nevoie de rutină si consecventa.
Daca un copil este fericit la activitatea la care este dus, merita continuat, chiar daca nu apar progrese dupa doua sedinte. Nici înotul, nici engleza nu se invata in două sedinte, e nevoie de timp si exercitiu. La fel e si cu atelierele muzicale, la care copiii se dezvolta socio-emotional prin muzica, unde invata ritmul, unde iau contact cu colectivitatea.
Perseverenta este cheia, indiferent de varsta copilului. Stim cu toti vorba veche din popor, "exercitiul este mama invataturii", corect?
Copiii au nevoie sa fie sustinuti si incurajati in orice activitate aleg sa se antreneze. Fiecare activitate pe care copilul alege sa o faca, este despre el si evolutia lui, nu despre mandria sau dezamagirea noastra, a parintilor. Sa incercam sa nu punem presiune pe copil, sa nu il comparam, sa nu il amenintam, ci sa fim rabdatori pentru a vedea rezultate.
Amintiti-va putin cand ati schimbat ultimul job: cat a durat sa va simtiti safe, sa mergeti si sa actionati cu incredere, sa faceti lucrurile sigur fara a va fi teama sa deschideti evaluarea primita pe email? Eu garantez ca a durat ceva vreme ... Fix asa se intampla si in cazul copiilor cand vine vorba de integrarea in colectivitate, de prezenta la o activitate noua, de usurinta de a comunica/coopera cu un strain, fie ca e animator, educator, asistent samd.
Adesea, copiii au intrat plangand la sala de muzica, pe motiv ca nu vor. Aceeasi copii, dupa o luna/doua, plangeau acasa ca vor la Geanina. Este nevoie de rabdare, de testare si de consecventa, asadar raspunsul este la voi, dragi parinti.
Asadar, cheia este la noi, parintii: incredere in copii, sustinere, perseverenta, si rabdarea de a vedea rezultate in timp, nu peste noapte.