Cand ati trait ultima oara un sentiment de fericire suprema, care sa va faca sa lacrimati? Eu am multe motive de bucurie si fericire, si incerc sa fiu recunoscatoare pentru toate lucrurile frumoase din viata mea, insa bucurie asa mare precum in ziua de 20 august 2023, jur ca nu am mai trait de mult.
Am propus parintilor copiilor cu care lucrez, sa tin un atelier muzical in aer liber, sa cantam si sa ne distram de la mic la mare. Parea ca sunt interesati, insa foarte multi aveau semne de intrebare, cu atat mai mult cu cat multi dintre ei aveau vacante programate.
Faptul ca si locatia aleasa nu era chiar centrala, ci la 20 km de Bucuresti, deasemenea m-a facut sa am ceva dubii cu privire la numarul de persoane prezente.
Insa mi-am zis: "ce o fi, o fi ... astept cu bucurie persoanele interesate". In noapte precedenta, 19 spre 20 august, cantasem la un eveniment, si ajunsesem acasa la 4.00, in conditiile in care atelierul muzical era programat la 10 dimineata (cat sa nu murim de cald si sa poata dormi de pranz copiii mai mici).
Ei bine, cu 3 ore de somn, cu gandul ca vin macar 5 familii, am urcat in masina cu boxe, materiale, recuzita si am ajuns prima la locatie. Au inceput sa apara unul cate unul, si fara sa imi dau seama, m-am trezit cu o mare de oameni in jurul meu: copii, mamici, tatici, fratiorii mai mici sau mai mari. Ne-am chinuit sa gasim un loc umbrit pentru toti cei prezenti, aproape 30 de familii adica (si nu sunt toti in fotografie).
Pe toata perioada atelierului am purtat ochelari de soare, insa nu de putine ori am avut ochii plini de lacrimi. Eram obosita, ragusita, nedormita, curgeau apele pe mine de cald, insa nici o secunda nu m-am oprit din a zambi si din a arunca o privire calduroasa catre fiecare membru.
Ne nastem toti la fel, insa evenimentele din copilarie, din viata, ne fac sa fim neincrezatori, sa avem credinte limitative si sa ne spunem ca nu suntem in stare. Multi ani am fost si eu in zona aceea, si inca nu am iesit de tot, tocmai de aceea am fost atat de impresionata de ceea ce s-a intamplat acolo.
Toti acei parinti minunati au ales ca in acea zi caniculara sa conduca o ora, sa stea in soare si sa se bucure cu si pentru copiii lor, la un atelier muzical coordonat de mine.
Deci, nu exista limite, nu exista bariere, acestea sunt doar in mintea noastra!
Putem orice ne propunem, daca suntem implicati cu sufletul si aratam ca facem cu inima ceea ce facem.
Va multumesc!