Geanina: Ma bucur sa te cunosc, Alexandra. Am avut onoarea sa iti cunosc si latura profesionala, dar si cea de mama. Cu toate acestea, m-as bucura sa spui si cititorilor nostri cate ceva despre tine.

Invitat: Bună, sunt Alexandra, am terminat Psihopedagogie Specială și Masterul de Logopedie la Universitatea București, iar în prezent mă specializez ca și psihoterapeut sistemic. Lucrez cu copilași mici începând cu vârsta de 1 an și anume neurotipici, autism, deficiențe genetice dar și cu adulți. Mă puteți găsi la propriul cabinet de psihologie, pe pagina de Facebook Logopedie București/Chiajna Ivana Alexandra și mai nou pe aplicația Parentool.

Geanina: Cum ai decis sa te indrepti spre lucrul cu copiii?

Invitat: Pasiunea mea a început destul de devreme, fiind inspirată chiar din propria familie, asta rezultând în a-mi începe cariera la o vârstă fragedă, încă din primul an de facultate. Nu m-aș vedea făcând altceva, ci mai degrabă îmi doresc să-mi extind aria de expertiză.

Geanina: Ma ajuta raspunsuriletale atat in calitate de mama, cat si in calitate de specialist: cat de benefic sau nu este pentru copiii nostri sa ii tinem in casa, din prea multa protectivitate? Sunt sigura ca si tu, si eu, am intalnit copii care nu au avut parte de socializare mai deloc in primii ani din viata.

Invitat: Trăim într-o societate ... să fim izolați putem doar până la un punct. Cu cât se amână acel moment, cu atât este mai dificil. De exemplu îmi este frică să înot și voi evita orice ocazie care va implica înotul. Asta înseamnă că nu voi mai merge la mare? Când cei cu care merg vor merge în apă, eu voi sta și mă voi uita la ei? Sau mă voi aventura în apă pentru a-i impresiona chiar dacă eu nu știu să înot? Cred ca va puteti imagina consecințele fiecărei decizii și greutatea lor.

Majoritatea copiilor care vin la mine se integrează foarte dificil într-un mediu social, din diverse motive. Dar unul foarte dominant este integrarea târzie în colectiv. Când mă refer la colectiv, mă refer la orice ocazie de socializare precum: ateliere senzoriale, sportive, muzicale, etc.

Ca să-ți răspund ca mamă, eu și soțul meu am ales să o dăm pe fetița noastră de la vârsta de 3 ani la grădiniță, dar să-i oferim ocazia să intre în cercuri de socializare încă de la 9 luni participând la ateliere, precum atelierul tău care este absolut minunat. De asemenea am alternat cu soțul meu ședințele, pentru a-i putea oferi un spațiu securizant și pentru a o conține atunci când aceasta are nevoie.

Geanina: Din ce in ce mai multi copii primesc diverse diagnostice, sufera de tulburari, au dificultati mortice, de vorbire sau intelectuale. Studiile arata ca terapia prin muzica este de mare ajutor in procesul de dezvoltare al tuturor copiilor, fie ca au tulburari de comportament, fie ca nu. Care este parerea ta, ajuta muzica in acest sens?

Invitat: Da, sunt studii publicate încă de mulți ani care atestă că muzica ajută în recuperarea diverselor afecțiuni, atât la copii cât și la adulți. Poți face o paralelă cu propria persoană, cât de mult te ajută muzica să treci peste o perioadă dificilă sau o emoție covârșitoare. Ba chiar cât de multă energie îți dă în practicarea unui sport sau a unei activități precum  mersul la sală. Din propria experiență cu copiii pe care îi am sau i-am avut în terapie, cei care au practicat în paralel meloterapia au avut rezultate mai vizibile.

Atelierul muzical poate părea o activitate banală pe hârtie, dar odată ce participi chiar și tu ca adult îți dai seama cât de benefic este pentru copil și volumul de muncă din spatele acelui atelier. La un atelier se urmărește atat lucrul individual cât și în echipă, atenția distributivă, înțelegerea regulilor și a limitelor precum strângerea materialelor după fiecare activitate sau așteptarea rândului. Atelierul este foarte benefic și din perspectiva limbajului, caci prin dezvoltarea urechii muzicale limbajul este îmbunătățit.

Geanina: Generatiile de copii se schimba de la an la an, si din ce in ce mai multi copii au mai mult acces la tehnologie, la TV sau diverse device-uri. Ce impact au toate aceste asupra copiilor mici?

Invitat: Fiecare generație este diferită în felul său, iar noi ca specialiști trebuie să înțelegem schimbările prin care trec ei. Având atât de mult acces la diverse device-uri și platforme este destul de dificil să impui limite și reguli. Chiar dacă la noi este destul de nefamiliar să apelezi la un specialist, în străinătate acest lucru este implementat încă din grădiniță/școală, pentru a gestiona noua și vechea generație în concordanță cu timpurile în care trăim.

Este mereu vorba despre colaborare intre specialist si persoana care cere ajutorul, doar așa se poate ajunge la un progres. Și mai ales prin implicarea atât a familiei de origine cat si a familiei extinse, încât toata lumea sa tragă la aceeași barcă. Recomand tuturor să exploreze mai mult această posibilitate, prin muncă colectivă, specialist și persoana care cere ajutorul, implică atât familia de origine cât și familia extinsă.

Geanina: Este importanta conectarea copilului cu parintele si in alt mediu decat “acasa”?

Invitat: Revenind la ce spuneam mai devreme, trăim într-o societate și este nevoie să fim conectați cu copii noștri în orice loc. De exemplu cât de des ai văzut tantrumuri la copii? Fie în magazin, parc sau alt loc din afara casei? Ca părinte este nevoie ca întotdeauna să fim conectați cu copilul, să-i conținem emoțiile, să respectăm regulile și limitele stabilite în prealabil. Este important ca părintele să facă diferența dintre emoție și comportament. Emoția este naturală și ne definește, este cu noi peste tot. Comportamentul vine ca urmare a emoției și se poate modifica cu blândețe, conținere și multă răbdare din partea părintelui, educatorului sau a îngrijitorului.

Geanina: Ce mesaj ai pentru parintii care inca nu au incercat o activitate de grup cu copilasii lor? Ce beneficii emotionale au asupra copiilor activitatile care au loc in afara casei, cu alti copii, in alt mediu (parc, salina, tren, ateliere, concurs alergat, pictura samd).

Invitat: Niciodată nu este prea târziu! Recomand introducerea activităților care să aducă atât bucurie pentru cei mici, cât și beneficii pe toate ariile de dezvoltare. Ce facem noi ca părinți ca sa ne motivam copilașul? Este necesar să ținem cont de acest aspect. Mergând mai departe trebuie sa oferim independență încât copilașul să poată lua propriile decizii. Încurajăm imperfecțiunile – am observat atât la ateliere, cât și în parc că părinții pun o presiune foarte mare asupra copilului. Cultura noastră ca neam implică o mare presiune și anume de ,,a face totul ca la carte”, față de occident unde se pune mai mult accent pe a încerca si a învăța din greșeli.

Geanina: Ce sfat ai pentru parintii care citesc acest articol? Din prisma meseriei tale, care este cea mai mare greseala pe care o fac parintii generatiei noastre? Nu ne ascultam copiii, nu avem timp pentru ei, suntem agresivi, ne concentram doar pe cariera, stam in camera cu ei – insa deconectati”? Ne-ar fi de mare folos un sfat util din partea ta.

Invitat: Cum văd eu lucrurile: muți părinți încearcă să recupereze lipsurile, frustrările, neajunsurile copilului interior precum: oare câți copii își doresc cu adevărat să aibă 4 sau 5 opționale și toată săptămâna ocupată? Cei mai mulți aleg să meargă pentru a mulțumi familia, chiar dacă ceea ce își doresc cu adevărat este sa petreaca timp de calitate cu familia și cei dragi - acest lucru fiind dovedit și prin numeroase studii de specialitate. Recomand să validăm copilul prin ceea ce este el ca ființă, nu prin ceea ce ne dorim noi să fie prin prisma copilului interior.

În terapia de familie am observat de la diverse familii cu care am interacționat zicala: ,,noi am citit foarte multe cărți de parenting și totuși nimic nu dă roade”. Foarte puțini realizează că acele informații trec prin propriul filtru și ajunge să fie aplicat doar ceea ce rezonează cu părintele, și de cele mai multe ori se ajunge la specialist într-o etapă mult mai dificil de gestionat.

Iti multumesc foarte mult pentru informatiile pretioase pe care mi le-ai spus astazi, Alexandra!

Chiar si eu am aflat lucruri noi si iti sunt recunoscatoare!

Auzim adesea termenul ”motricitate”, si recunosc, il folosesc si eu destul de des.

Dar ce inseamnă MOTRICITATE?

Motricitatea este un termen ce desemnează o schimbare de poziție și transformare suferită de un corp, în raport cu unele repere fixe. Dezvoltarea motricității este divizată în două subcategorii:

1. Motricitatea grosieră – implică folosirea grupelor musculare mari, care coordonează mișcarea membrelor, susținerea capului și a trunchilui. Dezvoltarea motricității grosieră aduce numeroase beneficii copilului: corpul fizic este dezvoltat armonios și sănătos, ceea ce duce la stare de bine și dorință de explorare a mediului, capacitatea organismului de a face față provocărilor externe este bună și astfel reglarea emoțională este susținută. Abilitățile motorii sunt complexe, ele implică un efort coordonat între creier și mușchi și sunt construite pe baza abilităților motorii grosiere, care ne permit să facem mișcări mai mari, cum ar fi alergatul sau săriturile. Totodata, miscarea creează oportunități noi de învățare și deschidere socială, lucru ce contribuie la dezvoltarea limbajului și abilităților sociale. Există cercetări care evidențiază legătura puternică între nivelul de dezvoltare a motricității grosiere și nivelul de dezvoltarea al limbajului.

2. Motricitatea fină – dezvoltarea motricităţii fine la copil înseamnă abilitatea de a-şi folosi anumiţi muşchi mici din degete şi mâini pentru a face mişcări precise cu scopul de a ajunge la obiecte mici, de a le prinde şi a le manipula. Cu timpul, mișcări precum spălatul pe dinți, scrisul, legatul șireturilor, devin atât de naturale, încât copiii le vor face cu usurinta. Copiii cu o motricitate fină bine dezvoltată au o imaginație crescută, o memorie bună și un limbaj dezvoltat conform vârstei, de aceea este important să îi ajutăm pe micuții noștri să își dezvolte și să își îmbunătățească abilitățile motorii fine atat acasă, prin diverse jocuri și activități, cat si in centre/ateliere specializate.

Mare parte dintre activitatile din cadrul atelierelor muzicale au integrate si exercitii motrice, toate miscarile fiind facute pe ritm, si ma bucur mult sa vad ca prin muzica, dezvolt si acest segment important din viata unui copil. 

Chiar daca noi nu am crescut cu toate aceste notiuni, si poate nu ne-am dezvoltat eficient in acest sens, este minunat ca putem fi informati si lucra cu copiii nostri.

In primii doi ani din viata copilului meu, nu am excelat la partea aceasta de parenting: socializare, adaptare gradinita sau alt tip de activitati.

Dar oare de ce?

Raspunsul: pentru ca nu eram informata, sau nu am fost prea curioasa despre cum/cand se face adaptarea blanda/treptata a unui copil in societate sau la gradinita. Dar ma bucur totusi ca m-am prins ca ceva nu e ok si am inceput sa citesc, sa particip la seminarii, workshopuri, si hop!! S-a aprins beculetul! Si se intampla adesea ca si la sala mea de muzica sa apara copii timizi, sceptici, care nu sunt chiar dornici sa participe la activitate.

Tocmai de aceea, va las cateva idei despre cum puteti ajuta copiii in procesul de pregatire pentru o activitate/etapa noua:

1. vorbiti-i despre locul in care mergeti, din timp. Povestiti-i detaliat ce va face acolo, ce va vedea, ce se va intampla.
2. daca exista posibilitatea, aratati-i filmulete locul in care mergeti si cu ce va avea sa faca in locul cu pricina.
3. daca e vorba de un atelier/curs, aratati-i poze/filmari si cu persoana care tine atelierul (cum e in cazul meu).
4. daca puteti, treceti cu masina prin zona in care se tine atelierul, sau zona in care e gradinita la care veti merge. Coborati si explicati-i ca veti merge acolo, ca va face “x,y” lucruri. Astfel, mintea lui se invata cu ideea aceasta, su ii va fi mai usor sa se acomodeze.
5. in ziua in care ajungeti la atelierul/gradinita alese, lasati copilul sa ia pulsul locului. Nu il fortati sa intre, nu il amenintati, oferiti-i incredere ca sunteti acolo, ca va fi bine, ca asteptati sa fie pregatit.

Poate ca pentru unii copii este un proces lung si anevoios, insa desi pare calea grea, este calea sanatoasa.

Dupa ce ca mama, am esuat din acest punct de vedere cu prima gradinita, deja la urmatoarea am avut lectia invatata, iar acomodarea copilului a fost asa lina si placuta, ca nu imi venea sa cred.

Tu ce cale ai alege?

Calea usoara - lasat copil la activitate, plangand, sau calea grea - tot procesul de mai sus?

M-as bucura sa aflu mai multe despre tine si despre specializarea ta. Cine esti, unde locuiesti si cu ce te ocupi?

Sunt Carmen Grigorescu Hotar, Psiholog clinician specialist si Logoped. Sunt din Bucuresti si ucrez atat cu copiii cat si cu adultii.

Ai stiut dintotdeauna ca doresti sa studiezi psihologia? Ce te-a facut sa te indrepti spre lucrul cu copiii?

Nu am stiut ca voi studia psihologia, insa am fost mereu o persoana suportiva, atenta la nevoile persoanelor din jur si am iubit copiii de mica.

Am ales sa fac voluntariat intr-un centru care se ocupa de recuperarea copiilor speciali si atunci mi-am descoperit pasiunea pentru acest job. Am vazut ca lucrul cu acesti copii este mai mult decat un job, ca daca te implici si pui suflet, aduci pe drumul cel bun atat copiii cat si familiile lor ... si zambete, speranta si de cele mai multe ori lacrimi de fericire!

Apoi am lucrat si cu copiii tipici, adolescenti, adulti si batrani cu diferite afectiuni.

Lucrezi de mult timp in domeniu si prin mana ta au trecut multi copii - sunt sigura ca ai vazut sute de copii cu diferite tipologii. Generatiile de copii se schimba de la an la an, si din ce in ce mai multi copii au mai mult acces la tehnologie, la TV sau diverse device-uri. Ce impact au toate aceste asupra copiilor mici?

Studiile demonstreaza ca expunerea la ecran timp de 4 ore/zi, determina o subdezvoltare a emisferei stangi a creierului, ceea ce afecteaza gandirea logica si analitica, exprimarea cursiva a ideilor, scaderea capacitatii de a lua decizii, de a avea control asupra propriilor emotii, de a avea determinarea sa munceasca pentru ceea ce isi doresc si mai tarziu cand ajung la scoala, sunt afectate scrierea, cititul, rationamentul matematic si stiintific, scaderea randamentului scolar in general.

Tot din cauza expunerii la ecrane, copilul este foarte usor de distras de oricare stimul exterior, apar probleme in exprimare, dificultati pe focusul in sarcini. De multe ori imi intra in cabinet copii in varsta de 2-3 ani care petrec in medie 8-9 ore/zi in fata ecranelor si prezinta intarieri majore in dezvoltare si limbaj, chiar elemente de spectru autist.

In locul expunerii la ecrane, recomand activitatile fizice, activitatile in aer liber, grupuri de socializare, ateliere muzicale, experimentarea contactului emotional cu persoane de varsta lor, activitati de relaxare, sporturi, petrecerea timpului printre copii de aceeasi varsta.

Stiu ca esti mama, si ma ajuta raspunsul tau atat in calitate de mama, cat si in calitate de specialist: cat de benefic sau nu este pentru copiii nostri sa ii tinem in casa, din dorinta de a-i proteja? Sunt sigura ca si tu, si eu, am intalnit copii care nu au avut parte de socializare mai deloc pana la 4-5 ani (poate la 2-3 luni, o vizita la bunici, si atat).

Copilul tinut in casa este un copil care nu poate experimenta. In copilaria mica, expunerea la diferite medii si persoane este cruciala. Desigur, pana la varsta de 3 ani, copilul trebuie insotit in permanenta de catre o persoana de atasament. El are nevoie de un mediu protectiv, echilibrat, fara evenimente negative, care sa ii ofere stabilitate emotionala si fara stresori care il pot destabiliza psihic. Copiii au nevoie de experiente cat mai naturale care sa le fie de ajutor in dezvoltare. Sunt oportunitati de invatare atunci cand copilul ne insoteste la magazin, la farmacie, la piata, cu metroul, in vizita, in parc, la bazin, etc.

Copilul tinut intr-un mediu extrem de controlat va dezvolta anxietate ridicata. Acest lucru il determina pe copil sa evite experienta contactului emotional direct cu persoanele in alt mediu, sa fie lipsit de dorinta de a dialoga, ceea ce duce la suprimarea emotiilor si inchiderea in sine.

Copilul are trei nevoi esentiale pentru o dezvoltare sanatoasa:

-de conectare (nevoia de a fi vazut, valorizat, respectat, iubit, apreciat, unic, important). Aceasta nevoie apare inca de cand copilul se naste.

-de competenta (nevoia de a invata, de a sti, de a face lucruri, de a experimenta, de a fi curios). Cu totii ne dorim sa facem lucruri, sa invatam, ne nastem cu această dorință de a invata.

-de control (despre a face alegeri, despre deciziile pe care le iei).

In concluzie, copiii au nevoie sa fie lasati sa experimenteze situatii in medii cat mai diversificate si sa intre in contact cu cat mai multe persoane. 

In ultimii ani, din ce in ce mai multi copii primesc diverse diagnostice, sufera de diferite tulburari, au dificultati in vorbire, mortice, sau intelectuale. Studiile arata ca meloterapia (terapia prin muzica) este de mare ajutor in procesul de dezvoltare al tuturor copiilor, fie ca au tulburari de comportament, fie ca nu. Care este parerea ta, ajuta muzica in acest sens?

Ma bucur ca mi-ai adresat aceasta intrebare!

De multe ori, noi adultii ne luam cam in serios si uitam cat de important este sa ne jucam cu copiii nostri. Uneori ni se pare chiar o pierdere de timp, nu?

Copilul ne cere sa ne jucam cu el, este atat de fericit cand se joaca si cand asculta muzica. Prin muzica, miscari si joc in general, el dezvota abilitati. Atat copiii tipici cat si cei speciali.

De exemplu, pentru ca am considerat ca varsta de 3 ani este optima pentru inscrierea la gradinita, am ales sa particip la atelierul muzical impreuna cu Mara, fetita mea in varsta de 2 ani si jumatate ca si pregatire pentru ce va urma cand va intra in colectivitate. Copilul s-a simtit in siguranta pentru ca eu am fost in permanenta langa ea (ceea ce la gradinita nu se va intampla).

Am directionat-o mereu sa asculte de instructoare, sa o imite, sa cante, sa raspunda instructiunilor, sa respecte regulile grupului. Deja de la a 2-a intalnire, m-am indepartat de ea si a fost mai independenta, iar la sosire si plecare, a simtit nevoia sa te imbratiseze, Geanina! Deja se crease conexiunea!

Poate ca din exterior, unii dintre adulti se gandesc ca la atelierul muzical se intampla lucruri banale, insa ce putem observa dupa expunere: copiii invata sa isi astepte randul, dezvolta abilitati de imitare cu si fara obiecte, se dezvolta motricitatea fina si grosiera, se dezvolta capacitatea de a mentine atentia, memoria, proprioperceptia, contactul vizual, se dezvolta limbajul intr-un mod placut, copiii se conecteaza si isi imbunatatesc abilitatile de socializare. Copiii se intorc la casele lor cu o multime de beneficii, indiferent daca au ureche muzicala sau nu. Ramanem uimiti cand ii vedem cum danseaza spontan, canta, cum isi dezvolta limbajul.

Este importanta conectarea copilului cu parintele si in alt mediu decat “acasa”?

Daca un copil este tinut mereu langa parinte, el nu va invata din propriile experiente si nu isi va dezvolta intuitia care sa il tină departe de pericole sau situatii nedorite.

De aceea, independenta legata de lucruri marunte este atat de importantă, pentru ca sunt lectii care ii pregătesc pe copii pentru independenta cea de mai tarziu, aceea care ii conduce spre maturitate.

Asta inseamna ca la un moment dat cordonul ombilical este taiat, mai exact copilul este capabil sa stea pe propriile picioare si sa mearga in viata lui. Cordonul ombilical se taie cate putin in fiecare zi, pe masura ce copilul creste si poate sa-si asume responsabilitati, sa invete anumite abilitati in asa fel incat sa poata face cat mai multe lucruri singur si pentru el, asumandu-si, propriile decizii.

Frica parintilor si mai ales a mamelor este ca ai lor copii sa nu se ataseze prea mult de alte persoane si astfel sa le iubeasca pe ele mai putin sau chiar sa le respinga. Insa dupa ce observa ca independenta copiilor nu are nici o legatura cu cata dragoste primesc din partea lor, se linistesc. Si haideti sa ne gandim, ce frumoasa si plina de afectiune este intalnirea cu puii dupa cateva ore in care fiecare si-a vazut de treaba lui! Si cum vin cu atatea noutati pe care le-au invatat din alte medii decat de acasa! E nevoie doar de putin curaj!

Deci, sa ne conectam cu copiii nostri in cat mai multe medii pentru ca ei sa se simta in siguranta in locurile noi, iar apoi sa isi doreasca sa exploreze si sa fie independenti!

Ce mesaj ai pentru parintii care inca nu au incercat o activitate de grup cu copilasii lor? Ce beneficii emotionale au asupra copiilor activitatile care au loc in afara casei, cu alti copii, in alt mediu (parc, salina, tren, ateliere, concurs alergat, pictura samd).

Copiii se simt cel mai bine atunci cand se joaca cu alti copii de varsta lor. Ei leaga prietenii, se imita, vorbesc, se joaca si sunt fericiti.

Locurile in care ne ducem copiii sunt portile pe care le deschidem catre cunoastere si invatare. Calutul invatat din carticica, va trebui generalizat cu calutul de la ferma sau de la echitatie. Deschideti orizonturile copiilor si lasati-i sa isi dezvolte toate simturile in medii naturale, lasati-i sa se murdareasca cu mancare, cu noroi, cu creta, sa mearga cu picioarele goale pe iarba, sa sara in balti si sa manance corcoduse din copacii din fata blocului, sa atinga animalele, sa se joace cu bete si cu pietricele!

Ca parinti, facem greseli. Eu sunt de parere ca perfectiune nu exista, insa suntem datori sa ne informam si sa ne crestem copiii armonios. Ce sfat ai pentru toti parintii care citesc acest articol? Ca o statistica a meseriei tale, care este cea mai mare greseala pe care o fac parintii generatiei noastre? Nu ne ascultam copiii, nu avem timp pentru ei, suntem agresivi, ne concentram doar pe cariera, stam in camera cu ei – insa deconectati”? Ne-ar fi de mare folos un sfat constructiv din partea ta.

In cabinetul meu intra din pacate din ce in ce mai putini parinti care pun cu blandete limite si reguli. De aici apar o multime de probleme de comportament ale copiilor.

Este foarte clar că nu ne putem trata copiii ca pe prietenii nostri. Asta e o capcana in care cad foarte multi parinti. Nu putem sa le povestim copiilor probleme pe care le-am povesti unui prieten adult, la o cafea. Insa le putem povesti despre probleme pe care le inteleg la varsta lor.

Mi-as dori sa vad parinti mai putin stresati, conectati in relatia cu copilul lor, parinti care se joaca si simt fericirea alaturi de copiii lor iar timpul petrecut cu ei sa fie intr-o stare de prezenta, parinti care isi respecta copilul si invers, parinti si copii carora nu le este rusine sa isi spuna te iubesc, parinti care nu considera ca au mereu dreptate si care se pot aseza la nivelul copilului lor si vor avea intelepciunea de a-l privi in ochi si de a-si cere scuze atunci cand i-au gresit cu ceva.

Va doresc sa va iertati si sa va acceptati greselile facute fata de copii si fata de voi si sa va ganditi ca puii vostri sunt fericiti atunci cand si voi sunteti!

Ganduri bune!

Carmen Grigorescu Hotar

Psiholog Clinician Specialist/Logoped

Știați acest lucru?

Cu ani in urma, oamenii nu dispuneau de tehnologia din zilele noastre. Si cu toate acestea, muzica exista de cand lumea, iar oamenii niciodata nu au trait fara muzica. Desi suntem in 2023, inca sunt sute de triburi in Africa si nu numai, care isi confectioneaza instrumente si isi produc singuri muzica.

Muzica inseamna viata, si prin cantec si dans, oamenii reusesc sa se conecteze intr-un mod unic, isi ridica nivelul energetic si scapa de stres.  

Iar daca vreodata vom fi in situatia in care nu vom dispune de energie electrica, baterii si instrumente lucrate in fabrici, sa stiti ca exista multe posibilitati prin care ne putem crea propriile instrumente.

Spre exemplu ...

Cu ajutorul a 6-8 pahare cu apa, va puteti face propriul xilofon.

Acest instrument muzical de casă este probabil cel mai ușor pe care îl puteți face împreună cu copiii, si garantez ca va veti distra minunat! Tot ce aveți nevoie pentru a face acest lucru sunt 6-8 pahare sau borcane. Umpleți fiecare pahar cu apă în cantități diferite, de la gol la plin.

Testați sunetul fiecărui pahar pe măsură ce îl umpleți, astfel încât să puteți obține tonul dorit. Ajustati daca e nevoie, pentru obține o varietate de note. Chiar dacă notele nu sunt perfecte, este distractiv si merita testat.

Cum vi se pare ideea?

Cred ca orice mama s-a gandit macar odata la asta: mergem cu copiii mici la petreceri mari, sau nu?

Mă tin de multa vreme să scriu acest articol, si iată ca a sosit momentul si vă scriu acest text atât în calitate de mamă, cât si in calitate de organizator de evenimente.

Parintii sunt atat de fascintati de reactiile bebelusului/copilului intr-un mediu nou, incat sunt dispusi sa il ia peste tot, indiferent de context.

Atat in calitate de mamă, cat si in calitate de MC/solista la party-uri, eu prefer sa nu duc copilul la evenimente mari, mai ales daca este micut.

De ce?

- In primul rand, daca vrei sa mergi sa te relaxezi si sa te distrezi, cu copilul după tine sigur nu vei reusi.

- Daca este in faza in care exploreaza/alearga, se va simti la locul de joaca, si atat personalul localului cat si invitatii vor incerca continuu, fie sa nu il calce, fie sa nu il doboare cand danseaza.

- Vei alerga continuu dupa el, sa nu cada, sa nu iasa din local, sa nu se piarda, sa nu se accidenteze.

- La petreceri in general, muzica este tare. Nu de putine ori, cand eram la pupitru, veneau mamici sa ne ceara sa dam muzica mai incet, ca e prea tare pentru copil. In general, pentru miri, ziua nuntii este cea mai importanta zi, si nu este placut sa li se impună niste lucruri de genul acesta la petrecerea lor, doar pentru ca sunt si cativa copii prezenti.

- In situatia in care nu aveti deloc cu cine lasa copilul acasa, puteti folosi casti antifonice.

- De cele mai multe ori, pentru copii, evenimentele mari sunt obositoare, ceea ce ii va face sa fie nervosi, sa faca tantrumuri sau sa fie “altfel” decat acasa.

Eu l-am avut pe Nicholas cu mine la cateva petreceri, si de nevoie, si ca mi-a facut placere, insa am stiut din start ce presupune asta si am fost de acord cu faptul că merg doar ca sa fiu prezenta, nu sa ma distrez.

Nu stiu cum se vad la voi lucrurile, insa eu imi mentin parerea ca cel mai bine ar fi, daca este posibil, sa nu luati copiii cu voi la petreceri gen nunta/botez, sau alte locuri zgomotoase in care poate se si fumeaza, se vorbeste tare si este agitatie. 

Nu va afecta doar starea voastra de moment, ci si dispozitia copilului.

Nu mi-a placut deloc matematica …

De fapt, in clasele 1-4, am reusit sa fac fața materiei, insa in clasele 5-8, cand e de lucru … nene … am avut parte de o profesoara deloc dedicată materiei. Si stiti cum e cand esti mic … parintii te mustra si te cearta ca nu te descurci.

Insa nu mi-a luat mult sa imi dau seama de ce urasc matematica. Ora noastra de matematica, era de fapt ora de religie. Profesoara era atat de credincioasa, incat 35 minute ne punea sa ne rugam, iar in cele 10 minute din ora ramase, scria pe tabla materie cu nemiluita, materie pe care noi trebuia sa o intelegem, singuri. Stiu ca era iritata si de faptul ca eu eram de alta religie, si refuzam sa ma inchin altfel decat o fac, sau sa spun rugaciuni care in familia mea nu se spuneau.

Evident ca acasa, la teme, habar nu aveam cum sa descifrez exercitiile, la teste notele erau mici, si de aici, o serie de frustrari, mustrari si mai apoi, bani grei la meditatii. A durat ceva pana ca mama mea sa inteleaga ce se intampla la ora de matematica, astfel ca a luat masuri. Insa din dorinta de a-mi face bine mie si colegilor mei, mai rau a razvratit-o pe profesoara "credincioasa", care din pacate s-a razbunat cat de des a putut pe mine, ascultandu-ma si dandu-mi note mici.

Ce vreau sa spun insa este ca pentru copii, iubirea pentru materie = iubirea pentru profesor. Daca un profesor stie sa se faca apreciat, iubit, este langa copii cu sufletul si este implicat, copiii se apropie cu aceeasi bucurie si de materie. La atelierele mele, cu luni in urma, veneau copii total pe langa ritm, insa spuneau acasa ca ma iubesc, si ca vor la muzica. Acum, dupa luni de lucru, ii vad cum tin ritmul in sincron alaturi de alti copii, si sunr mandra pana la cer de evolutia lor. Atunci cand faci cu daruire ceea ce faci, se simte prin toti porii, iar cand e vorba de copii, cu atat mai mult. 

Sunt sigura ca daca acestor copii "aritmici" nu le-ar fi placut de mine/modul meu de predare, nu ar fi continuat sa vina, si nu ar fi reusit sa deprinda toate abilitatile pe care ateliere muzicale au scopul de a le dezvolta.

Si cred ca acest lucru e valabil si pentru adulti, corect? Daca ai un sef arogant, dur, care nu te apreciaza, nu esti motivat sa iti faci treaba ca la carte, ci o faci ca trebuie. Insa daca esti condus/a un lider, de un om intelept, care te motiveaza, apreciaza si sustine, esti motivat sa muti muncii.

Va sfatuiesc asadar sa aveti incredere in copiii vostri daca va spun ca un educator/profesor ii pune piedici, il jigneste, nu il apreciaza si sa ii fiti alaturi, chiar daca puteti atrage consecinte.

Copiii raman aproape de noi daca le aratam ca avem incredere in ei, daca ii ascultam, si daca le suntem prieteni.

Sunt asa mandra ca reusesc sa ma conectez (fie doar online), cu profesori si profesionisti dedicati meseriei lor!

Printre acestia se numara si Ana Maria Marti, o provighetoare care ne canta si incanta tocmai din Bistrita, iar faptul ca am indragit-o asa de tare, m-a facut sa o iau la intrebari. Sunt sigura ca acest articol va raspunde multora dintre voi, caci are in prim plan detalii despre varsta la care copiii pot studia instrument sau canto.

Cine esti, unde locuiesti si cu ce te ocupi?

Sunt Anamaria Marti, locuiesc în Bistrița, sunt vocal coach, interpret de muzică populară și educator muzical.

De unde pasiunea pentru muzica?

Pasiunea pentru muzică am preluat-o din familie. Toată lumea din familia tatălui meu iubea să cânte, să danseze, iar bunicul meu avea o voce foarte frumoasă. Eu nu mă țin minte făcând altceva pentru că am crescut cu muzica în jurul meu. De foarte mică am fost încurajată să cânt și nu m-am mai oprit.

De la ce varsta pot incepe copiii lectii de canto?

Eu recomand vârsta de 12-13 ani, când vocea începe să se stabililizeze. De la această vârstă se poate intra mai serios în tehnica de canto și se poate lucra eficient pe dezvoltarea acesteia. Totuși, înainte de această vârstă se poate lucra pe descoperirea vocii, dezvoltarea urechii muzicale, dezvoltarea respirației, dezvoltare ritmică, prin activități muzicale precum Atelierul de Inițiere Vocală și Muzicală dedicat copiilor cu vârste cuprise între 5 și 8 ani sau Atelierul de Inițire Vocală dedicat copiilor cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani pe care eu le desfășor.

Cate ore pe zi/saptamana trebuie sa lucreze un copil pentru rezultate bune?

Este greu să dau un răspuns foarte precis, pentru că depinde mult și de receptivitatea copiilor, dar în general rezultatele vizilbile apar la copiii care participă 1 oră sau 2 pe săptămână la cursuri alături de un profesor, iar pe lângă asta studiază individual acasă. Studiul individual, realizat corect, conform recomandărilor profesorului este esențial pentru a avea rezultate bune. Pentru a nu li se părea greu sau obositor, eu le recomand elevilor mei să își dedice 15-20 min zilnic pentru asta, în loc să studieze într-o singură zi ore în șir. Aici aș mai adăuga și faptul că pentru copii care vor să facă performanță, numărul de ore pe care trebuie să îl aloce, crește. Din experiența mea, e nevoie de minim 2-3 ore pe săptămână de canto alături de profesor, plus studiu individual zilnic.

Care este cel mai potrivit instrument cu care ar trebui sa inceapa un copil?

Nu cred că este neapărat unul anume cel mai potrivit, toate aduc beneficii în dezvoltarea abilitaților muzicale, dar pianul ar avea un avantaj și anume faptul că se poate începe de la vârste foarte fragede, chiar 3-4 ani.

Canto si instrumentil in paralel “fac casă buna”?

Da, foarte bună! Studierea unui instrument dezvoltă foarte multe abilitați care pot ajuta la un progres mai rapid și pe partea vocală, cum ar fi: dezvoltarea urechii muzicale, dezvoltarea simțului ritmic, dezvoltarea respiratiei (dacă este vorba de un instrument de suflat etc).

La ce costuri sa se astepte parintii pentru pregatirea/startul unui copil?

Dacă vorbim de o inițiere în tainele muzicii și optează pentru activități de grup atunci prețurile încep undeva de la 200 lei/lună. Dacă optează pentru ședințe 1/1 profesor - cursant, atunci prețurile cresc puțin. Pot începe de la 300 lei/lună si pot ajunge chiar la 500-600 lei/lună, în funcție de numărul de ședințe/săptămână sau de ce alte servicii mai doresc să beneficieze. Prin alte servicii mă refer la coaching vocal și consultanță artistică pe care eu le ofer.

Ce mesaj ai pentru părinții dornici de a ghida copiii pe calea muzicii?

Să o facă cu încredere, copiii vor avea doar de câștigat din asta. Muzica nu este doar pentru cei talentați, așa cum s-a crezut mult timp. Tot ceea ce ține de practicarea muzicii se poate învăța și aduce foarte multe beneficii în dezvoltarea copiilor.

Concluzia, dragii mei, muzica este pentru oricine, oricand!

Am scris multe poezii in ultimul an, insa aceasta este sincer, cea mai emotionanta poezie asternuta pe hartie in ultimii ani. Realitatea trista a ultimilor doi ani, concluzionata in cateva stofe.

PANDEMIA IN VIZIUNEA COPIILOR

Cand am aflat de pandemie,

Mi-am zis: “CE MARE VESELIE!”

Părinții-acasă vor lucra

De mult timp ne vom bucura!

Grădinița s-a inchis

Să stau cu părinții-i vis

Căci orice copil dorește

Să stea cu cei ce îi iubește.

Primele zile au fost bune

Ne jucam mult, făceam glume

Stăteam împreună la masă

Ce armonie-aveam în casă!

Fericirea n-a durat

La scurt timp, știți ce s-a-ntâmplat?

Tati în birou s-a mutat

Era tot timpul ocupat.

Si de mami, ce să spun?

Era non-stop, non-stop pe zoom

Dacă voiam s-o-ntreb ceva,

Spunea: “fugi în camera ta!”

Dacă spuneam: “îmi e foame”

Repeta: “Hei, ai răbdare!”

Deseori mă plictiseam

Și cu tableta m-alinam.

Mi-am făcut prieteni noi

Imaginari, super eroi

Căci prietenii-adevarați,

Stau acasă, izolați.

Nici în parc nu am mai fost,

Cică e periculos …

Nici nu mai știu să alerg

În casă, mă-nvârt în cerc.

Mi-e dor de viața dinainte

Și te-nțeleg, dragă părinte

Nici ție nu îți e ușor

Să îmi dai într-una IGNORE.

Vreau să revin la grădiniță

Iar când aveți câte-o ședință

Să fiți pe fază, concentrați

De șefi să nu mai fiți certați.

Iertare dacă s-a-ntâmplat

Să vă dau bătăi de cap

Însă tot ce îmi doresc

Sunteți voi … CÂT VĂ IUBESC!

Semnat - Geanina Studencu

Până să aleg calea antreprenoriatului, am lucrat ca recepționeră, secretară, am vândut mașini, și am lucrat în marketing. Nu știu cum se întâmpla, însă la fiecare loc de muncă am fost desemnată să scriu invitații, texte funny, să organizez petreceri de firmă și multe altele, deci constat că drumul meu spre creativitate începuse de atunci, fără ca eu să îmi dau seama.

Dau timpul în urma cu 5 ani, și îmi amintesc cum o bună prietenă mi-a spus: “Copilul meu nu mai adoarme nicicum. Ia fă niște versuri drăguțe cu numele lui, și cântă un cântec de nani”. Inițial, am luat în glumă cererea, și în mai puțin de o oră, prietena mea a avut materialul pe telefon. A fost emoționata, a plâns, și … cel mai important: a adormit ușor copilul. Reacția ei m-a făcut să îmi doresc să testez această idee de cântec personalizat, astfel că în doar câteva zile, am scris și am cântat piese personalizate pentru toți apropiații: fie cu ocazia zilelor de naștere, fie în semn de recunoștiință, fie despre copiii lor. Reacția tuturor era: “waw, câtă emoție si originalitate”.

Am înțeles repede că ceea ce eu ofer prin aceste cântece, este EMOȚIE. La scurt timp, au început să vină din ce în ce mai multe cereri pentru astfel de mesaje personalizate cântate, iar dacă trag linie, în ultimii ani am adus lacrimi de bucurie în casele a sute de oameni.

Oamenilor le este din ce în ce mai greu să se exprime, să fie vulnerabili și să se arate așa cum sunt, astfel că aici intervin eu. Ascult atent povestea ce îmi este transmisă, o pun în versuri, și ulterior o cânt.

Dar despre ce poveste vorbim?

Hai să îți dau un exemplu concret: urmează ziua mamei tale în 2 săptămâni, și dorești să o surprinzi. Eu extrag de la tine câteva informatii despre tine și mama ta, aflu ce mesaj dorești să îi transmiți, și ulterior pun în versuri ceea ce mi-ai spus. După ce versurile sunt create, le cânt (pe negativul unei piese pe care o alegem împreună). Finalizarea proiectului presupune montarea unui videoclip din fotografiile tale și ale mamei, videoclip ce are pe fundal piesa cântată de mine (cu mesajul dorit de tine).

Iar exemplele pot continua: cum ar fi să pornești you-tube-ul, telefonul sau laptopul, și deodată să auzi o piesă a cărei poveste îți pare cunoscută? Ba mai mult, deodată să îți auzi și numele? Cum ar fi ca dansul de deschidere al nunții/botezului copilului, să aibă loc pe o piesă personalizată și unică?

Ei bine, multe persoane au avut un șoc sau au fost plăcut surprinse în momentul în care au trăit cele de mai sus. Toate acestea s-au întâmplat însă datorită unui cadou personalizat unic: mai exact, un cântec personalizat.

Faptul că livrarea materialului se face în format electronic, este benefică pentru toți cei implicați în proces, iar sărbătoritul se bucură de cadou, apăsând un singur click.

Tu îmi spui povestea, eu o transform în cântec!