Un nou an școlar înseamnă emoții, planuri, promisiuni și, inevitabil, provocări. Copiii intră în clase noi, părinții au așteptări, cadrele didactice își pregătesc sufletul și materialele.
Dar dincolo de manuale, rechizite și program, relația dintre părinți–copii–educatori face toată diferența.
De aceea, am adunat 10 „porunci” pentru un an școlar reușit – reguli simple, dar esențiale, care pot transforma tensiunile în echilibru și frica în încredere.
1. Fii alături de copilul tău necondiționat
Indiferent de note, rezultate sau comportamente, copilul are nevoie să știe că are un sprijin stabil acasă. Performanța se clădește pe siguranță emoțională.
2. Nu vorbi de rău învățătoarea sau educatoarea
Respectul se învață acasă. Dacă părintele arată lipsă de încredere în cadrul didactic, copilul va copia aceeași atitudine și va respinge procesul educațional.
3. Nu te certa cu părinții pe grupurile de WhatsApp
Conflictele dintre copii sunt firești. Adulții însă au puterea de a le amplifica sau de a le liniști. Ascultă ambele părți și caută soluții, nu vinovați.
4. Ia-ți copilul mai devreme măcar o dată pe lună
O evadare de la after school sau programul standard, chiar și pentru două ore, poate deveni timp de calitate petrecut împreună. Micile surprize au cel mai mare impact.
5. Nu compara copilul tău cu alții
Fiecare copil are ritmul său unic. Comparațiile nu motivează, ci diminuează încrederea și dorința de a încerca din nou.
6. Laudă efortul, nu doar rezultatele
Notele sunt trecătoare. Dar încrederea în forțele proprii se construiește atunci când copilul simte că munca lui contează, chiar dacă nu iese perfect.
7. Respectă rutina de somn și odihnă
Un copil obosit învață greu, devine iritat și anxios. Odihna este la fel de importantă ca manualele sau activitățile extrașcolare.
8. Nu încărca programul copilului peste măsură
„Mai mult” nu înseamnă „mai bine”. Orele de sport, meditații și cluburi trebuie echilibrate cu timp de joacă liberă și relaxare.
9. Comunică deschis și constant cu cadrul didactic
Nu aștepta problemele pentru a lua legătura cu profesorii. Dialogul sincer și colaborarea transformă educația într-o echipă adevărată.
10. Fii exemplul pe care vrei să-l urmeze copilul
Copiii absorb mai mult din ceea ce văd decât din ceea ce aud. Respectul, răbdarea și bunătatea nu se predau prin vorbe, ci prin model personal.
Concluzie
Anul școlar 2025–2026 poate fi unul plin de provocări, dar și de bucurii. „Poruncile” de mai sus nu sunt reguli rigide, ci repere sănătoase care pot transforma drumul educației într-o experiență mai blândă și mai frumoasă pentru toată lumea.
Pentru că, la final, școala nu înseamnă doar manuale și note.
Școala înseamnă oameni – copii, părinți și profesori – care cresc împreună.
Toamna aduce cu ea frunze colorate, aer răcoros și miros de începuturi.
Este anotimpul în care copiii pășesc pentru prima dată într-o grădiniță sau într-o școală, sau se întorc la colegii și educatorii lor după vacanță. Pentru mulți dintre ei, emoțiile sunt intense: curiozitate, entuziasm, dar și teamă sau nesiguranță.
Un copil care intră prima dată la grădiniță își lasă pentru câteva ore părintele în spate și descoperă un spațiu plin de reguli, jucării și alți copii. Această desprindere nu e ușoară.
Un școlar care urcă într-o nouă clasă simte presiunea noilor cunoștințe și așteptările adulților. Și el are nevoie de sprijin pentru a-și regăsi echilibrul.
În aceste momente, cadrele didactice joacă un rol esențial. Nu doar prin ceea ce predau, ci prin felul în care reușesc să transforme emoțiile copiilor în siguranță, curaj și bucurie de a descoperi.
Rolul emoțiilor în procesul educațional
De multe ori, punem accent pe cunoștințe, exerciții și rezultate. Dar ce se întâmplă cu emoțiile copiilor? Un copil anxios sau retras nu va putea învăța cu aceeași deschidere. De aceea, este vital să avem la clasă metode care să îmbine învățarea cu exprimarea emoțională, mișcarea, jocul și ritmul.
O abordare bazată pe muzică și ritm poate schimba dinamica întregii grupe: copiii se relaxează, cooperează mai ușor și învață fără presiune. Este o modalitate prin care educatorul nu doar transmite informație, ci oferă o experiență de creștere.
Un pas înainte pentru cadrele didactice
Toamna aceasta este și despre curajul educatorilor/invatatorilor de a aduce ceva nou la clasă. De a învăța, la rândul lor, metode care să le facă munca mai eficientă și mai plăcută.
Pe 8 noiembrie organizez un workshop dedicat cadrelor didactice/terapeutilor.logopezilor.terapeutilor ocupationali, unde un specialist in metoda Orff, care vine din Turcia, va împărtăși experiențe practice și exerciții concrete, gata de aplicat la clasă. Înscrierile sunt deschise doar pentru o lună, iar locurile sunt limitate (in functie de numarul inscrierilor din aceasta luna si formarea unei grupe, coordonatorul vine sau nu).
Investește în tine și în bucuria copiilor de a învăța altfel. Aceasta este șansa de a descoperi o abordare care îmbină muzica, ritmul și emoțiile într-un mod natural și plin de sens.
Înscrie-te acum la workshop-ul din 8 noiembrie și oferă copiilor din grupa sau clasa ta un început de toamnă diferit: cu mai multă încredere, conectare și bucurie!
25.08.2025 - sigur nu voi uita vreodata aceasta data!
Pnetru ca azi, 25.08.2025, data la care si scriu acest articol, am trăit un moment pe care l-am visat de mult timp: primul workshop NEURORITMIC dedicat cadrelor didactice și specialiștilor în educație. Gazda a fost grădinița Căsuța cu ghidușii, unde m-am bucurat de prezența a 30 de educatoare.
Recunosc, la început, am simțit în aer o mică reticență. Unele participante au venit "fara chef", după vacanta și păreau să creadă că vor asista la încă o „teorie frumoasă” greu de aplicat. Însă, după primele exerciții practice, atmosfera s-a schimbat complet.
➡️ Am cântat.
➡️ Am dansat.
➡️ Am descoperit cum ritmul, jocurile și exercițiile de coordonare pot fi transformate în resurse educative reale pentru copii.
La final, toate educatoarele au plecat cu energie, inspirație și cu un bagaj de idei concrete pe care le pot pune în practică chiar din prima zi la grădiniță.
Pentru mine, acest workshop a însemnat enorm, nu mi-am incaput in piele de bucurie atunci cand s-a incheiat.
NEURORITMIC nu mai este doar o metodă pe hârtie sau un vis din mintea mea, ci o realitate care prinde viață prin oameni, prin educatori și, mai ales, prin copii.
✨ Am simțit că ceea ce fac are un impact real.
✨ Am văzut cum se aprind scântei de entuziasm în ochii participantelor.
✨ Am primit confirmarea că această cale merită urmată și dusă mai departe.
Și nu mă opresc aici!
Deja pregătesc o serie de workshopuri în alte institurii sau orașe din țară, pentru ca și mai mulți educatori, terapeuți și specialiști să poată beneficia de această metodă.
Dacă ești interesat(ă) să aduci Workshopul NEURORITMIC – Educație prin muzică și ritm în grădinița, școala sau orasul tau, te invit să îmi scrii.
Împreună putem să aducem bucurie, ritm și dezvoltare armonioasă în viața copiilor.
Ne-am dorit de mult o vacanță în Spania, așa că vara aceasta am bifat Salou, PortAventura și Barcelona. O să povestesc pe zile, ca un jurnal, cu bune și mai puțin bune, pentru că realitatea de la fața locului a fost departe de pozele perfecte de pe Instagram.
Am ales cazare în Salou, aproape de PortAventura, pentru a ne fi mai la îndemână parcul de distractii, insa si pentru a fi aproape de mare. Hotelul a fost o alegere inspirată pentru Nik mai ales: tobogane, piscine și marea foarte aproape.
Primele două zile au fost relaxante – bălăceală, plajă și un vibe de vacanță.
Zilele 3 și 4 – PortAventura: de la entuziasm la dezamăgire
Așteptările erau mari – parcul e faimos și arăta spectaculos în poze. Am început cu Caribe Aquatic Park (zona de apă), apoi cu atracțiile și caruselele din PortAventura.
Din păcate, realitatea a fost alta:
- Cozile interminabile – o oră și jumătate, chiar două, la fiecare atracție.
- Soarele arzător și lipsa de umbră – greu de gestionat pentru un copil.
- Frustrarea – după ce stai atât, te bucuri doar câteva minute de un carusel.
Chiar daca iti cumperi PASS, nu ai acces la toate atractiile, mai ales la cele la care pot intra si copii de 9-10 ani.
Concluzia noastră: frumos ca idee, dar total neprietenos pentru familii cu copii. Entuziasmul inițial s-a transformat rapid în oboseală și dezamăgire, iar Nicholas ne-a rugat sa plecam mai repede, pentru ca nu mai facea fata caldurii si oboselii.
Aceeasi poveste si la Ferarri ...
Zilele 5 și 6 – Barcelona: frumusețe și contraste
Am dedicat ultimele zile explorării Barcelonei. Am bifat câteva obiective, dar orașul ne-a surprins, și nu mereu plăcut:
- Zone neîngrijite, multă mizerie și șantiere – deloc ce ne așteptam de la un oraș atât de mediatizat.
- Teama de hoți – este atât de prezentă în mentalitatea locală, încât am trăit vacanța cu stres legat de bagaje și siguranță. De la hotel, pana la ghizii si soferii de transport, auzeam "mare grija la bagaje si bunuri".
Totuși, au fost și experiențe frumoase:
Am testat o excursie cu un catamaran, unde ne-am relaxat pe mare și am admirat peisajul. A fost un moment de respiro, liniștitor, departe de aglomerația urbană.
Concluzii
Vacanța noastră a avut de toate:
✅ început relaxant în Salou
✅ experiență intensă, dar obositoare, la PortAventura
✅ descoperiri cu bune și rele în Barcelona
Am învățat că nu tot ce e promovat drept „de neratat” merită atâtea bătăi de cap, mai ales cu copil după tine. Și că vacanța ideală nu înseamnă neapărat cozi kilometrice și alergat după obiective, ci timp de calitate petrecut împreună.
Si inca ceva ... Romania e frumoasa, si adesea ne plangem prea mult, consoderand ca "la altii e mai bine".
Sau ... cum am învățat că putem schimba perspectiva copiilor noștri.
La început de iunie, într-o seară obișnuită, Nicholas a izbucnit categoric:
„Este oribil la școala de vară, nu vreau sa merg!”
Rămân câteva secunde în liniște, surprinsă, mai ales că în anii anteriori a mers cu drag și chiar s-a simțit bine acolo.
Adevărul e că nici nu începuse, dar deja părea convins că va fi un chin.
I-am explicat că eu voi lucra toată luna iulie, că și tatăl lui e prins cu proiecte, și că alternativa ar fi să stea acasă, poate cu bunicii, dar asta insemna realist vorbind, mult TV, telefon, plictiseală și zero socializare.
A înțeles. Sau măcar a acceptat. Și a mers.
Două zile mai târziu:
— „Mami, cât e de tare la scoala de vara! Nu știu ce făceam acasă!"
Și uite-așa a trecut iulie ...
Joia trecută i-am spus:
— „Mâine e ultima zi de școală de vară, îți iei toate lucrurile și urezi vacanță plăcută colegilor și profesorilor.”
— „Chiar, mami? Chiar nu mai pot merge și săptămâna viitoare?”
— „Ei bine, poti merge doar4 zile, ca vineri plecăm.”
— „Te rog, mami, înscrie-mă! E super fun, acasă mă plictisesc!”
Și iată-ne cu o săptămână bonus de școală de vară.
Ce am făcut, concret?
Am cedat pentru că a plâns?
Am întărit ideea că „școala de vară e nasoală”?
Nu.
Am vorbit deschis. I-am explicat contextul.
Am oferit motive reale pentru care merită să încerce.
Am avut răbdare. Nu a lipsit nici o zi, deși uneori aș fi oprit alarma.
Rezultatul?
✔ A legat prietenii noi cu copii din alte clase.
✔ S-a adaptat săptămână de săptămână la profesori diferiți.
✔ A câștigat încredere în sine și flexibilitate.
✔ A stat departe de ecrane.
✔ A descoperit activități noi.
✔ A spus singur: „Mă distrez, mă simt bine, mai vreau!”
Avem puterea de a schimba perspectiva copiilor noștri?
Da.
Nu cu forța.
Nu cu pedepse.
Dar cu răbdare, explicații, consistență și încredere în ei – chiar și atunci când ei nu o au.
Școala de vară nu a fost oribilă. A fost o descoperire.
Una pe care, dacă îl lăsam acasă, ar fi ratat-o.
Așadar, părinți: nu renunțați la prima reacție de „nu vreau!”.
Uneori, ce urmează e mai frumos decât și-ar fi imaginat copilul.
Este o replică pe care o aud adesea: „Nu mai vrea la atelier, s-a plictisit”
Și de fiecare dată mă întreb – oare ce înțelegem, ca părinți, prin „plictiseală”? Este un semnal că trebuie să schimbăm activitatea sau poate fi un moment valoros în procesul de învățare?
Plictiseala nu înseamnă că activitatea nu este bună
Într-o lume în care copiii sunt expuși zilnic la stimuli rapizi – desene animate care se schimbă la 3 secunde, jocuri care oferă recompense instant – nu este de mirare că răbdarea și concentrarea devin provocări.
Dar educația nu e un spectacol.
Iar atelierele muzicale, la fel ca orice alt proces de formare, presupun repetiție, rutină, exercițiu. Uneori copilul se poate simți confortabil. Alteori nu. Și este absolut firesc.
Plictiseala nu e periculoasă. Este parte din procesul de dezvoltare.
Ce se ascunde uneori în spatele „m-am plictisit”?
Copiii mici nu au întotdeauna vocabularul sau capacitatea de a spune:
– „Mi-e greu să mă concentrez.”
– „Mi-e teamă că nu fac bine.”
– „Nu știu ce se așteaptă de la mine.”
Așa că traduc toate aceste emoții într-un singur cuvânt: „plictiseală”.
În realitate, ceea ce ei numesc „plictiseală” poate fi:
✔ o dificultate de adaptare
✔ o rezistență la efort
✔ sau pur și simplu o nevoie de atenție diferită
Rolul profesorului/coordonatorului NU este să distreze permanent
Este o așteptare tot mai prezentă: ca orice activitate să fie super distractivă, spectaculoasă, plină de noutăți și emoție la fiecare minut.
Dar educația nu este despre divertisment continuu. Este despre crearea unui cadru stabil, în care copilul să învețe prin repetiție, prin relație, prin conectare.
Un profesor bun nu își schimbă stilul la fiecare oră doar pentru a satisface o dorință de moment.
Ci rămâne constant, echilibrat și prezent, tocmai pentru ca acei copii să se poată ancora în siguranță.
Ce putem face ca părinți, în loc să „sărim” la următoarea activitate?
E ușor să credem că dacă un copil se plictisește, înseamnă că nu îi place.
Dar dacă schimbăm la fiecare lună cursul, atelierul, activitatea, ce învățăm copilul de fapt?
– Că nu e nevoie de perseverență?
– Că e suficient să renunți dacă nu e 100% pe placul tău?
– Că educația trebuie să fie mereu „fun”?
Nu. Îl învățăm să fugă. Să nu rămână. Să nu construiască.
✅ Ce e sănătos: rutina, susținerea, echilibrul
Când un copil trece printr-o perioadă de dezinteres, părintele e puntea care îl poate ține conectat.
Cum?
– Observând, fără panică.
– Validând emoția: „Te înțeleg, nu a fost cea mai amuzantă oră.”
– Incurajând continuitatea: „Hai să mai mergem câteva săptămâni. Poate descoperim ceva frumos.”
În loc de concluzie: răbdarea este parte din educație
Atât în muzică, cât și în viață, lucrurile cu adevărat valoroase nu se construiesc din 5 minute de entuziasm.
Ci din consistență, sprijin și perseverență.
Așadar, drag părinte, nu fugi de plictiseală.
Fii acolo. Ajută-l să o înțeleagă.
Și vei vedea cum, dincolo de ea, apar curiozitatea, disciplina și bucuria autentică de a învăța.
Nu enumar 1 beneficiu, nu 2, nu 3, ci 40!
Garantat, fiecare copil are nevoie de minim 5 din lista!
Dupa sute de copii cu care am lucrat, am constatat ca muzica NU e doar un moft, ci o nevoie reală în dezvoltarea copilului:
1. Stimulează dezvoltarea creierului în primii ani de viață.
2. Îmbunătățește atenția și capacitatea de concentrare.
3. Activează simultan ambele emisfere cerebrale.
4. Susține dezvoltarea limbajului și vorbirii.
5. Antrenează memoria auditivă și de lucru.
6. Îmbunătățește coordonarea mână-ochi și motricitatea fină.
7. Contribuie la dezvoltarea motricității grosiere prin mișcare ritmică.
8. Ajută la reglarea emoțională și scade nivelul de stres.
9. Îi învață pe copii să-și recunoască și exprime emoțiile.
10. Favorizează învățarea prin joc și mișcare.
11. Îi ajută pe copii să isi dezvolte încrederea în sine.
12. Crește capacitatea de autoreglare și autocontrol.
13. Îmbunătățește pronunția și dicția.
14. Susține procesul de învățare a limbilor străine.
15. Antrenează urechea muzicală și sensibilitatea auditivă.
16. Favorizează conexiunea părinte-copil prin activități muzicale comune.
17. Stimulează creativitatea și gândirea divergentă.
18. Contribuie la dezvoltarea logicii și a gândirii matematice.
19. Susține învățarea alfabetului, a numerelor și a noțiunilor de bază prin cântece.
20. Îmbunătățește performanțele academice generale (citire, scriere, calcul).
21. Îmbunătățește capacitatea de ascultare activă și răbdarea.
22. Ajută la formarea rutinei și a secvențialității prin cântece structurate.
23. Îmbunătățește abilitatea de a lucra în echipă.
24. Contribuie la integrarea mai ușoară în colectivitate.
25. Oferă un spațiu sigur de exprimare pentru copiii timizi sau retrași.
26. Reduce hiperactivitatea și comportamentele impulsive.
27. Este folosită cu succes în terapiile pentru copii cu ADHD, autism, TSA.
28. Îmbunătățește legătura dintre gândire și mișcare (neuro-motor).
29. Susține dezvoltarea empatiei prin experiențe muzicale comune.
30. Îi ajută pe copii să-și dezvolte simțul ritmului și al sincronizării.
31. Creează oportunități pentru auto-exprimare și improvizație.
32. Oferă un cadru ideal pentru relaxare și mindfulness.
33. Contribuie la starea generală de bine a copilului.
34. Poate reduce durerea și anxietatea în situații medicale.
35. Oferă un mod de învățare multisenzorial, eficient și plăcut.
36. Îi ajută pe copii să-și dezvolte perseverența și disciplina (în cazul instrumentelor).
37. Cultivă gustul estetic și aprecierea pentru artă.
38. Favorizează formarea de amintiri afective puternice.
39. Le dezvoltă capacitatea de a asculta și a răspunde (interacțiune socială).
40. Transformă învățarea într-o experiență ludică, profundă și memorabilă.
Si pot trage concluzia ca nu doar in randul copiilor sunt aplicabile cele mentionate, ci si la varsta adulta, si cu atat mai mult in cazul persoanelor varstnice.
Ar fi minunat ca acest text sa ajung la cat mai multe persoane (adolescenti, parinti, cadre didactice).
Testez, observ, transmit (cat se poate), aplic!
Am vazut in ultimii ani multe generatii de copii care au avut transformari extraordinare in urma lucrului cu mine.
Am vazut si copii care ar fi avut nevoie de mine ca de aer, a la long, pentru ca am observat ce lipsuri au, si cat i-ar fi ajutat stimularea prin muzica.
Am scris asadar o lista cu greselile pe care am observat ca le fac uneori parintii, poate ca nu voit, dar care sper sa ii ajute cand aleg orice activitate pentru copilul lor.
1. Nu se informează:
Multi părinți înscriu copiii la o activitate fără să citească descrierea programului, fără să cunoască metoda folosită sau obiectivele activităților. Ajung astfel cu așteptări greșite: se așteaptă la lecții de pian sau solfegii – când de fapt, atelierul are scop de stimulare ritmică, emoțională și senzorială prin jocuri muzicale.
2. Au așteptări nerealiste:
Unii părinți se așteaptă ca după 2-3 ședințe, copilul să cânte, să țină ritmul, să devină “mai atent” sau “mai sociabil”. Dezvoltarea prin muzică este un proces gradual, cu efecte valoroase pe termen lung.
3. Lipsa de consecvență:
Atelierul muzical devine eficient doar prin repetiție și prezență constantă. Dacă participarea este haotică, copilul pierde firul, siguranța și bucuria de a revedea rutina, instrumentele și grupul.
4. Se așteaptă ca atelierul să “cumințească” copilul:
Unii părinți vin cu speranța că muzica îl va face „mai ascultător” sau „mai liniștit”. De fapt, copilul este în plin proces de dezvoltare și explorare – muzica îl sprijină cu siguranta în reglare emoțională și expresivitate, nu si în reprimarea comportamentului.
5. Privesc atelierul ca pe un serviciu, nu ca pe o relație:
Vad participarea la atelierul muzical ca pe o activitate “plătită și prestată”, nu ca pe un proces construit în echipă: copil – facilitator – părinte. Fără dialog, fără deschidere și fără încredere reciprocă, e greu să se obțină rezultate reale.
6. Evaluează experiența doar din exterior:
Părintele vede dacă a bătut din palme, a stat pe cerc, dar nu poate vedea ce se întâmplă în interiorul copilului: cum se activează zonele cerebrale, cum se reglează emoțional, cum prinde încredere.
Majoritatea familiilor care au ajuns la mine, au fost informate si am cooperat extraordinar de bine, insa in acelasi timp, de-a lungul anilor, am bifat ca si discutii/feedback/asteptari, toate situatiile de mai sus, iar cine a considerat ca nu este eficient ceea ce am transmis, ceea ce am punctat, a ales sa nu revina la activitatea mea.
Eu, si clar nici un alt profesor/facilitator, nu poate face minuni in dezvoltarea unui copil pocnind din degete. Procesul este de durata si include mai multi factori.
Tu te informezi cand alegi o activitatea/profesor pentru copilul tau?
De când participați la atelierele mele?
Participam din 26.11.2021 la atelierele tale, Maia avea pe atunci 2 ani, 8 luni si 3 săptămâni, nu cred ca voi uita vreodata ... acum are 6+.
Ce te-a atras prima dată la activitatea mea?
Când te-am descoperit prin intermediul FB-ului, recomandările câtorva mămici au rezonat cu dorințele mele pentruMaia. Cand te-am cunoscut prima data și am văzut cursul tău, am rămas uimita de LEJERITATEA, FERMITATEA și BUNATATEA ta cu copiii. Eram la prima ședință și ne-ai salutat, te-ai prezentat simplu catre noi, catre Maia: "Buna , eu sunt Geanina, eu ma voi juca aici cu copiii, tu poti sa faci ce dorești, te joci cu ce vrei si daca simți, poti veni langa noi".
Te-ai uitat la mine si ai spus: "las-o sa exploreze, sa se simta in largul ei ". Ok, în gând imi spuneam: "Mulțumesc ca nu o forțezi", dar eram totodata puțin debusolata - priveam la Maia care te ignora, si care a ales sa scrie pe tablita cu creta (rareori mai trăgea cu coada ochiului la tine si copilași). Tu țineai ora pe cântece plăcute, iar eu eram confuza: "nu o pui deloc sa faca ce vrei tu?!?! Hmm, Ok , dar oare ce va învăța, sau cum va învăța sa se acomodeze cu copiii, sa se apropie de ei?" (tu știai ca asta era problema noastra, refuzul persoanelor straine , in deosebi copiii de varsta ei).
Niciodata nu ne-ai pus la zid (ex: copilul tău se plimba de colo colo, copilul tău nu saluta=nepoliticos, copilul tău nu participa la activitate, deși totul este atractiv).
M-am resemnat în gând: "asta e, probabil nici nu ne va mai primi", dar spre final, Maia a venit la instrumentele pe care tu i le pregătisei pentru când va fi pregătită. Socul a venit când la final a venit și te-a îmbrățișat. Erai prima persoana din exterior pe care o îmbrățișează. Atunci mi-am luat angajamentul ca îți vom calca pragul atâta timp cât Maia va dori, și cât tu ne vei primi. LEJERITATE, FERMITATE și BUNATATE sunt punctele forte ce m-au atras la cursul tău.
Ce a învățat copilul tau datorită acestei experiențe?
A învățat ca poate fi acceptata așa cum este (cred ca 2 ani la randul a venit, intrand fara sa te salute, la sfârșit insa te îmbrățișa - după ce se acomoda 50 min.).
A învățat ca poate fi în siguranță cu un alt adult decât cei din familie (pregătire pentru grădiniță).
A învățat să aibă răbdare, sa aștepte instrumentul când ii vine rândul, alaturi de colegi (pregătire pentru grădiniță).
A învățat ca este importanta pentru grupa (jocuri în echipa).
A învățat să își folosească toate degetele de la mâini.
A învățat sa se coordoneze mai bine (ureche-mana-ochi-picior-instrument-fise de activitate).
A învățat sa se exprime, fiind susținută de tine, pentru ce ii place.
A învățat ca prin continuitate și perseverenta apar rezultate.
Care a fost cel mai mare beneficiu pentru voi, ca părinți?
Cel mai mare beneficiu a fost ca în fix 6 luni (dar nici nu am lipsit nici o ședință pentru ca vedeam beneficiile) ai sădit încredere, acceptare, bucurie, siguranță, și inteligenta (prin exerciții ii dezvoltai creierul). Când i-ai propus sa schimbe grupa de la baby cu mami la grupa mijlocie , a acceptat și a intrat bucuroasa cu încredere ... din momentul acela am știut ca așa va fi și peste 4 luni când începea grădinița. E cel mai mare beneficiu ca a început alta etapa, cu încredere și cu siguranță.
Ce înseamnă pentru voi si copil „muzica” acum, după toată această călătorie alături de mine?
Pentru Maia înseamnă "distracție, amuzament și că iubesc muzica".
Pentru noi, ca părinți înseamnă un instrument important în dezvoltarea copiiilor-oamenilor, și cu cât este introdusa in viata unui copil mai devreme, cu atat dezvoltarea este mai armonioasa.
Mulți părinți se întreabă dacă „se justifică” prețul unui astfel de atelier. Ce le-ați răspunde din propria experiență?
Rezultatele le-am văzut după 6 luni, acum ne apropiem de 4 ani, și de alt un an jumate cu al 2-lea copil, din proprie experienta spun insa ca am plăti și dublu . Pretul nu se justifica. Platim putin pentru rezultate mult prea mari. Sănătatea creierului copiiilor noștri și echilibrul lor fizic și emoțional sunt puncte forte ce vrem sa le aibă în viața, și alături de tine se dezvolta cum trebuie. Da, poate uneori este un efort financiar, depinde prin ce situatii treci ca familie, dar depinde și în ce vrei sa investești pentru viitorul copilului.
Ce v-a făcut să continuați atât de mult timp?
Fericirea copiilor și rezultatele voastre ca echipa.
Un mesaj scurt pentru părinții care sunt încă nesiguri?
Un mesaj ... să își facă balanța nevoi-cheltuieli-stres. Am nevoie sa cumpăr asta? Pot sa plătesc lunar atelierul?
Aoleu vine grădinița!
Ce facem când pleacă la gradi (daca plânge, dacă lovește, dacă este lovit, dacă nu spune ce îl/o deranjeaza).
In ce stadiu este copilul? Este dezinvolt, este timid, este ascultător, se enervează repede,are răbdare, împarte cu alți copii, sta cu alte persoane, poate sa mearga la grădiniță linistit?
Si apoi sa facă un calcul financiar: pot sa investesc x suma lunar pentru dezvoltarea copilului? De fapt da, pot! Oricum ii cheltuim pe 3 produse (uneori inutile) din supermarket.
Dacă investim acum în copil, pentru cât timp avem rezultate? Doar la gradi? Nu, sunt rezultate pentru toată viața, un obicei bine instalat este greu sa fie uitat.
Mesajul: investiți în creierul copilului!
... de ce grupa Baby devine lunară?
A fost o decizie care nu s-a luat într-o zi.
Și nici dintr-un calcul rece.
A fost, poate, una dintre cele mai încărcate emoțional ale ultimilor ani pentru mine.
Grupa Baby a fost, pentru mult timp, inima atelierelor mele.
Acolo începea totul: primele reacții, primele zâmbete timide, primele bătăi din palme ale unor copii care nu vorbeau încă, dar simțeau totul.
Pentru mulți părinți, era prima experiență în afara casei.
Pentru mulți copii, primul contact cu un grup.
Pentru mine – o mare responsabilitate și un privilegiu.
Dar de ce această schimbare?
Dincolo de ce se vede în postări și în sala de atelier, în culise s-au acumulat:
- dificultăți de a forma grupe constante (oamenii incep sa aleaga neinformat)
- părinți cu care am inceput sa comunic din ce in ce mai nesanatos
- așteptări nerealiste și, uneori, lipsă de răbdare față de ritmul natural al copilului
- un sentiment de epuizare pe care am învățat să nu-l mai ignor (nu pot oferi zambet si creativitate, daca energia este joasa)
Și mai ales ... un dezechilibru între cât ofeream și cât primeam – ca om, ca profesionist, ca mamă (si nu ma refer la finante).
Ce se întâmplă de acum?
Nu am putut să închid complet această etapă.
Inima nu m-a lăsat, desi initial luasem in calcul sa inchid de tot grupa baby.
Așa că am ales o formulă de compromis cu sens: Grupa Baby va avea loc o dată pe lună.
O ediție specială, restrânsă, atent pregătită. Nu va mai fi despre frecvență, ci despre profunzime.
Un moment lunar în care părinții pot veni cu încredere, știind că acel atelier contează.
Că, deși e rar, e construit cu tot sufletul!
Și ce urmează pentru mine?
Ei bine ...
Această decizie CLAR nu vine din renunțare, ci din dorința de reorientare.
➡ Voi pune mai mult accent pe grupelor 3–6 și 6+, unde pot lucra în profunzime cu copii care cresc alături de mine pe termen lung.
➡ In paralel, încep să dezvolt programe de formare pentru educatori și învățători, în care să dau mai departe metoda NEURORITMIC.
Am acumulat mult. Și simt că a venit momentul să încep să las ceva în urmă, la rândul meu.
Mulțumesc!
Tuturor celor care au fost parte din povestea Grupa Baby, care au avut încredere, răbdare, emoție.
Păstrez această întâlnire lunară ca pe un ritual de suflet.
Și dacă simți că e momentul să-l aduci pe cel mic la prima lui experiență de grup, te aștept.
Poate fi o dată.
Dar una care lasă urme bune pentru mult timp.
Gasesti pe site la sectiunea "servicii", in calendar, datele disponibile din fiecare luna, in care ma vad cu "bebelusii", cum imi place mie sa le spun.