In primii doi ani din viata copilului meu, nu am excelat la partea aceasta de parenting: socializare, adaptare gradinita sau alt tip de activitati.
Dar oare de ce?
Raspunsul: pentru ca nu eram informata, sau nu am fost prea curioasa despre cum/cand se face adaptarea blanda/treptata a unui copil in societate sau la gradinita. Dar ma bucur totusi ca m-am prins ca ceva nu e ok si am inceput sa citesc, sa particip la seminarii, workshopuri, si hop!! S-a aprins beculetul! Si se intampla adesea ca si la sala mea de muzica sa apara copii timizi, sceptici, care nu sunt chiar dornici sa participe la activitate.
Tocmai de aceea, va las cateva idei despre cum puteti ajuta copiii in procesul de pregatire pentru o activitate/etapa noua:
- vorbiti-i despre locul in care mergeti, din timp. Povestiti-i detaliat ce va face acolo, ce va vedea, ce se va intampla.
- daca exista posibilitatea, aratati-i filmulete locul in care mergeti si cu ce va avea sa faca in locul cu pricina.
- daca e vorba de un atelier/curs, aratati-i poze/filmari si cu persoana care tine atelierul (cum e in cazul meu).
- daca puteti, treceti cu masina prin zona in care se tine atelierul, sau zona in care e gradinita la care veti merge. Coborati si explicati-i ca veti merge acolo, ca va face “x,y” lucruri. Astfel, mintea lui se invata cu ideea aceasta, su ii va fi mai usor sa se acomodeze.
- in ziua in care ajungeti la atelierul/gradinita alese, lasati copilul sa ia pulsul locului. Nu il fortati sa intre, nu il amenintati, oferiti-i incredere ca sunteti acolo, ca va fi bine, ca asteptati sa fie pregatit.
Poate ca pentru unii copii este un proces lung si anevoios, insa desi pare calea grea, este calea sanatoasa.
Dupa ce ca mama, am esuat din acest punct de vedere cu prima gradinita, deja la urmatoarea am avut lectia invatata, iar acomodarea copilului a fost asa lina si placuta, ca nu imi venea sa cred.
Tu ce cale ai alege?
Calea usoara - lasat copil la activitate, plangand, sau calea grea - tot procesul de mai sus?
M-as bucura sa aflu mai multe despre tine si despre specializarea ta. Cine esti, unde locuiesti si cu ce te ocupi?
Sunt Carmen Grigorescu Hotar, Psiholog clinician specialist si Logoped. Sunt din Bucuresti si ucrez atat cu copiii cat si cu adultii.
Ai stiut dintotdeauna ca doresti sa studiezi psihologia? Ce te-a facut sa te indrepti spre lucrul cu copiii?
Nu am stiut ca voi studia psihologia, insa am fost mereu o persoana suportiva, atenta la nevoile persoanelor din jur si am iubit copiii de mica.
Am ales sa fac voluntariat intr-un centru care se ocupa de recuperarea copiilor speciali si atunci mi-am descoperit pasiunea pentru acest job. Am vazut ca lucrul cu acesti copii este mai mult decat un job, ca daca te implici si pui suflet, aduci pe drumul cel bun atat copiii cat si familiile lor ... si zambete, speranta si de cele mai multe ori lacrimi de fericire!
Apoi am lucrat si cu copiii tipici, adolescenti, adulti si batrani cu diferite afectiuni.
Lucrezi de mult timp in domeniu si prin mana ta au trecut multi copii - sunt sigura ca ai vazut sute de copii cu diferite tipologii. Generatiile de copii se schimba de la an la an, si din ce in ce mai multi copii au mai mult acces la tehnologie, la TV sau diverse device-uri. Ce impact au toate aceste asupra copiilor mici?
Studiile demonstreaza ca expunerea la ecran timp de 4 ore/zi, determina o subdezvoltare a emisferei stangi a creierului, ceea ce afecteaza gandirea logica si analitica, exprimarea cursiva a ideilor, scaderea capacitatii de a lua decizii, de a avea control asupra propriilor emotii, de a avea determinarea sa munceasca pentru ceea ce isi doresc si mai tarziu cand ajung la scoala, sunt afectate scrierea, cititul, rationamentul matematic si stiintific, scaderea randamentului scolar in general.
Tot din cauza expunerii la ecrane, copilul este foarte usor de distras de oricare stimul exterior, apar probleme in exprimare, dificultati pe focusul in sarcini. De multe ori imi intra in cabinet copii in varsta de 2-3 ani care petrec in medie 8-9 ore/zi in fata ecranelor si prezinta intarieri majore in dezvoltare si limbaj, chiar elemente de spectru autist.
In locul expunerii la ecrane, recomand activitatile fizice, activitatile in aer liber, grupuri de socializare, ateliere muzicale, experimentarea contactului emotional cu persoane de varsta lor, activitati de relaxare, sporturi, petrecerea timpului printre copii de aceeasi varsta.
Stiu ca esti mama, si ma ajuta raspunsul tau atat in calitate de mama, cat si in calitate de specialist: cat de benefic sau nu este pentru copiii nostri sa ii tinem in casa, din dorinta de a-i proteja? Sunt sigura ca si tu, si eu, am intalnit copii care nu au avut parte de socializare mai deloc pana la 4-5 ani (poate la 2-3 luni, o vizita la bunici, si atat).
Copilul tinut in casa este un copil care nu poate experimenta. In copilaria mica, expunerea la diferite medii si persoane este cruciala. Desigur, pana la varsta de 3 ani, copilul trebuie insotit in permanenta de catre o persoana de atasament. El are nevoie de un mediu protectiv, echilibrat, fara evenimente negative, care sa ii ofere stabilitate emotionala si fara stresori care il pot destabiliza psihic. Copiii au nevoie de experiente cat mai naturale care sa le fie de ajutor in dezvoltare. Sunt oportunitati de invatare atunci cand copilul ne insoteste la magazin, la farmacie, la piata, cu metroul, in vizita, in parc, la bazin, etc.
Copilul tinut intr-un mediu extrem de controlat va dezvolta anxietate ridicata. Acest lucru il determina pe copil sa evite experienta contactului emotional direct cu persoanele in alt mediu, sa fie lipsit de dorinta de a dialoga, ceea ce duce la suprimarea emotiilor si inchiderea in sine.
Copilul are trei nevoi esentiale pentru o dezvoltare sanatoasa:
-de conectare (nevoia de a fi vazut, valorizat, respectat, iubit, apreciat, unic, important). Aceasta nevoie apare inca de cand copilul se naste.
-de competenta (nevoia de a invata, de a sti, de a face lucruri, de a experimenta, de a fi curios). Cu totii ne dorim sa facem lucruri, sa invatam, ne nastem cu această dorință de a invata.
-de control (despre a face alegeri, despre deciziile pe care le iei).
In concluzie, copiii au nevoie sa fie lasati sa experimenteze situatii in medii cat mai diversificate si sa intre in contact cu cat mai multe persoane.
In ultimii ani, din ce in ce mai multi copii primesc diverse diagnostice, sufera de diferite tulburari, au dificultati in vorbire, mortice, sau intelectuale. Studiile arata ca meloterapia (terapia prin muzica) este de mare ajutor in procesul de dezvoltare al tuturor copiilor, fie ca au tulburari de comportament, fie ca nu. Care este parerea ta, ajuta muzica in acest sens?
Ma bucur ca mi-ai adresat aceasta intrebare!
De multe ori, noi adultii ne luam cam in serios si uitam cat de important este sa ne jucam cu copiii nostri. Uneori ni se pare chiar o pierdere de timp, nu?
Copilul ne cere sa ne jucam cu el, este atat de fericit cand se joaca si cand asculta muzica. Prin muzica, miscari si joc in general, el dezvota abilitati. Atat copiii tipici cat si cei speciali.
De exemplu, pentru ca am considerat ca varsta de 3 ani este optima pentru inscrierea la gradinita, am ales sa particip la atelierul muzical impreuna cu Mara, fetita mea in varsta de 2 ani si jumatate ca si pregatire pentru ce va urma cand va intra in colectivitate. Copilul s-a simtit in siguranta pentru ca eu am fost in permanenta langa ea (ceea ce la gradinita nu se va intampla).
Am directionat-o mereu sa asculte de instructoare, sa o imite, sa cante, sa raspunda instructiunilor, sa respecte regulile grupului. Deja de la a 2-a intalnire, m-am indepartat de ea si a fost mai independenta, iar la sosire si plecare, a simtit nevoia sa te imbratiseze, Geanina! Deja se crease conexiunea!
Poate ca din exterior, unii dintre adulti se gandesc ca la atelierul muzical se intampla lucruri banale, insa ce putem observa dupa expunere: copiii invata sa isi astepte randul, dezvolta abilitati de imitare cu si fara obiecte, se dezvolta motricitatea fina si grosiera, se dezvolta capacitatea de a mentine atentia, memoria, proprioperceptia, contactul vizual, se dezvolta limbajul intr-un mod placut, copiii se conecteaza si isi imbunatatesc abilitatile de socializare. Copiii se intorc la casele lor cu o multime de beneficii, indiferent daca au ureche muzicala sau nu. Ramanem uimiti cand ii vedem cum danseaza spontan, canta, cum isi dezvolta limbajul.
Este importanta conectarea copilului cu parintele si in alt mediu decat “acasa”?
Daca un copil este tinut mereu langa parinte, el nu va invata din propriile experiente si nu isi va dezvolta intuitia care sa il tină departe de pericole sau situatii nedorite.
De aceea, independenta legata de lucruri marunte este atat de importantă, pentru ca sunt lectii care ii pregătesc pe copii pentru independenta cea de mai tarziu, aceea care ii conduce spre maturitate.
Asta inseamna ca la un moment dat cordonul ombilical este taiat, mai exact copilul este capabil sa stea pe propriile picioare si sa mearga in viata lui. Cordonul ombilical se taie cate putin in fiecare zi, pe masura ce copilul creste si poate sa-si asume responsabilitati, sa invete anumite abilitati in asa fel incat sa poata face cat mai multe lucruri singur si pentru el, asumandu-si, propriile decizii.
Frica parintilor si mai ales a mamelor este ca ai lor copii sa nu se ataseze prea mult de alte persoane si astfel sa le iubeasca pe ele mai putin sau chiar sa le respinga. Insa dupa ce observa ca independenta copiilor nu are nici o legatura cu cata dragoste primesc din partea lor, se linistesc. Si haideti sa ne gandim, ce frumoasa si plina de afectiune este intalnirea cu puii dupa cateva ore in care fiecare si-a vazut de treaba lui! Si cum vin cu atatea noutati pe care le-au invatat din alte medii decat de acasa! E nevoie doar de putin curaj!
Deci, sa ne conectam cu copiii nostri in cat mai multe medii pentru ca ei sa se simta in siguranta in locurile noi, iar apoi sa isi doreasca sa exploreze si sa fie independenti!
Ce mesaj ai pentru parintii care inca nu au incercat o activitate de grup cu copilasii lor? Ce beneficii emotionale au asupra copiilor activitatile care au loc in afara casei, cu alti copii, in alt mediu (parc, salina, tren, ateliere, concurs alergat, pictura samd).
Copiii se simt cel mai bine atunci cand se joaca cu alti copii de varsta lor. Ei leaga prietenii, se imita, vorbesc, se joaca si sunt fericiti.
Locurile in care ne ducem copiii sunt portile pe care le deschidem catre cunoastere si invatare. Calutul invatat din carticica, va trebui generalizat cu calutul de la ferma sau de la echitatie. Deschideti orizonturile copiilor si lasati-i sa isi dezvolte toate simturile in medii naturale, lasati-i sa se murdareasca cu mancare, cu noroi, cu creta, sa mearga cu picioarele goale pe iarba, sa sara in balti si sa manance corcoduse din copacii din fata blocului, sa atinga animalele, sa se joace cu bete si cu pietricele!
Ca parinti, facem greseli. Eu sunt de parere ca perfectiune nu exista, insa suntem datori sa ne informam si sa ne crestem copiii armonios. Ce sfat ai pentru toti parintii care citesc acest articol? Ca o statistica a meseriei tale, care este cea mai mare greseala pe care o fac parintii generatiei noastre? Nu ne ascultam copiii, nu avem timp pentru ei, suntem agresivi, ne concentram doar pe cariera, stam in camera cu ei – insa deconectati”? Ne-ar fi de mare folos un sfat constructiv din partea ta.
In cabinetul meu intra din pacate din ce in ce mai putini parinti care pun cu blandete limite si reguli. De aici apar o multime de probleme de comportament ale copiilor.
Este foarte clar că nu ne putem trata copiii ca pe prietenii nostri. Asta e o capcana in care cad foarte multi parinti. Nu putem sa le povestim copiilor probleme pe care le-am povesti unui prieten adult, la o cafea. Insa le putem povesti despre probleme pe care le inteleg la varsta lor.
Mi-as dori sa vad parinti mai putin stresati, conectati in relatia cu copilul lor, parinti care se joaca si simt fericirea alaturi de copiii lor iar timpul petrecut cu ei sa fie intr-o stare de prezenta, parinti care isi respecta copilul si invers, parinti si copii carora nu le este rusine sa isi spuna te iubesc, parinti care nu considera ca au mereu dreptate si care se pot aseza la nivelul copilului lor si vor avea intelepciunea de a-l privi in ochi si de a-si cere scuze atunci cand i-au gresit cu ceva.
Va doresc sa va iertati si sa va acceptati greselile facute fata de copii si fata de voi si sa va ganditi ca puii vostri sunt fericiti atunci cand si voi sunteti!
Ganduri bune!
Carmen Grigorescu Hotar
Psiholog Clinician Specialist/Logoped
Știați acest lucru?
Cu ani in urma, oamenii nu dispuneau de tehnologia din zilele noastre. Si cu toate acestea, muzica exista de cand lumea, iar oamenii niciodata nu au trait fara muzica. Desi suntem in 2023, inca sunt sute de triburi in Africa si nu numai, care isi confectioneaza instrumente si isi produc singuri muzica.
Muzica inseamna viata, si prin cantec si dans, oamenii reusesc sa se conecteze intr-un mod unic, isi ridica nivelul energetic si scapa de stres.
Iar daca vreodata vom fi in situatia in care nu vom dispune de energie electrica, baterii si instrumente lucrate in fabrici, sa stiti ca exista multe posibilitati prin care ne putem crea propriile instrumente.
Spre exemplu ...
Cu ajutorul a 6-8 pahare cu apa, va puteti face propriul xilofon.
Acest instrument muzical de casă este probabil cel mai ușor pe care îl puteți face împreună cu copiii, si garantez ca va veti distra minunat! Tot ce aveți nevoie pentru a face acest lucru sunt 6-8 pahare sau borcane. Umpleți fiecare pahar cu apă în cantități diferite, de la gol la plin.
Testați sunetul fiecărui pahar pe măsură ce îl umpleți, astfel încât să puteți obține tonul dorit. Ajustati daca e nevoie, pentru obține o varietate de note. Chiar dacă notele nu sunt perfecte, este distractiv si merita testat.
Cum vi se pare ideea?
Cred ca orice mama s-a gandit macar odata la asta: mergem cu copiii mici la petreceri mari, sau nu?
Mă tin de multa vreme să scriu acest articol, si iată ca a sosit momentul si vă scriu acest text atât în calitate de mamă, cât si in calitate de organizator de evenimente.
Parintii sunt atat de fascintati de reactiile bebelusului/copilului intr-un mediu nou, incat sunt dispusi sa il ia peste tot, indiferent de context.
Atat in calitate de mamă, cat si in calitate de MC/solista la party-uri, eu prefer sa nu duc copilul la evenimente mari, mai ales daca este micut.
De ce?
- In primul rand, daca vrei sa mergi sa te relaxezi si sa te distrezi, cu copilul după tine sigur nu vei reusi.
- Daca este in faza in care exploreaza/alearga, se va simti la locul de joaca, si atat personalul localului cat si invitatii vor incerca continuu, fie sa nu il calce, fie sa nu il doboare cand danseaza.
- Vei alerga continuu dupa el, sa nu cada, sa nu iasa din local, sa nu se piarda, sa nu se accidenteze.
- La petreceri in general, muzica este tare. Nu de putine ori, cand eram la pupitru, veneau mamici sa ne ceara sa dam muzica mai incet, ca e prea tare pentru copil. In general, pentru miri, ziua nuntii este cea mai importanta zi, si nu este placut sa li se impună niste lucruri de genul acesta la petrecerea lor, doar pentru ca sunt si cativa copii prezenti.
- In situatia in care nu aveti deloc cu cine lasa copilul acasa, puteti folosi casti antifonice.
- De cele mai multe ori, pentru copii, evenimentele mari sunt obositoare, ceea ce ii va face sa fie nervosi, sa faca tantrumuri sau sa fie “altfel” decat acasa.
Eu l-am avut pe Nicholas cu mine la cateva petreceri, si de nevoie, si ca mi-a facut placere, insa am stiut din start ce presupune asta si am fost de acord cu faptul că merg doar ca sa fiu prezenta, nu sa ma distrez.
Nu stiu cum se vad la voi lucrurile, insa eu imi mentin parerea ca cel mai bine ar fi, daca este posibil, sa nu luati copiii cu voi la petreceri gen nunta/botez, sau alte locuri zgomotoase in care poate se si fumeaza, se vorbeste tare si este agitatie.
Nu va afecta doar starea voastra de moment, ci si dispozitia copilului.
Nu mi-a placut deloc matematica …
De fapt, in clasele 1-4, am reusit sa fac fața materiei, insa in clasele 5-8, cand e de lucru … nene … am avut parte de o profesoara deloc dedicată materiei. Si stiti cum e cand esti mic … parintii te mustra si te cearta ca nu te descurci.
Insa nu mi-a luat mult sa imi dau seama de ce urasc matematica. Ora noastra de matematica, era de fapt ora de religie. Profesoara era atat de credincioasa, incat 35 minute ne punea sa ne rugam, iar in cele 10 minute din ora ramase, scria pe tabla materie cu nemiluita, materie pe care noi trebuia sa o intelegem, singuri. Stiu ca era iritata si de faptul ca eu eram de alta religie, si refuzam sa ma inchin altfel decat o fac, sau sa spun rugaciuni care in familia mea nu se spuneau.
Evident ca acasa, la teme, habar nu aveam cum sa descifrez exercitiile, la teste notele erau mici, si de aici, o serie de frustrari, mustrari si mai apoi, bani grei la meditatii. A durat ceva pana ca mama mea sa inteleaga ce se intampla la ora de matematica, astfel ca a luat masuri. Insa din dorinta de a-mi face bine mie si colegilor mei, mai rau a razvratit-o pe profesoara "credincioasa", care din pacate s-a razbunat cat de des a putut pe mine, ascultandu-ma si dandu-mi note mici.
Ce vreau sa spun insa este ca pentru copii, iubirea pentru materie = iubirea pentru profesor. Daca un profesor stie sa se faca apreciat, iubit, este langa copii cu sufletul si este implicat, copiii se apropie cu aceeasi bucurie si de materie. La atelierele mele, cu luni in urma, veneau copii total pe langa ritm, insa spuneau acasa ca ma iubesc, si ca vor la muzica. Acum, dupa luni de lucru, ii vad cum tin ritmul in sincron alaturi de alti copii, si sunr mandra pana la cer de evolutia lor. Atunci cand faci cu daruire ceea ce faci, se simte prin toti porii, iar cand e vorba de copii, cu atat mai mult.
Sunt sigura ca daca acestor copii "aritmici" nu le-ar fi placut de mine/modul meu de predare, nu ar fi continuat sa vina, si nu ar fi reusit sa deprinda toate abilitatile pe care ateliere muzicale au scopul de a le dezvolta.
Si cred ca acest lucru e valabil si pentru adulti, corect? Daca ai un sef arogant, dur, care nu te apreciaza, nu esti motivat sa iti faci treaba ca la carte, ci o faci ca trebuie. Insa daca esti condus/a un lider, de un om intelept, care te motiveaza, apreciaza si sustine, esti motivat sa muti muncii.
Va sfatuiesc asadar sa aveti incredere in copiii vostri daca va spun ca un educator/profesor ii pune piedici, il jigneste, nu il apreciaza si sa ii fiti alaturi, chiar daca puteti atrage consecinte.
Copiii raman aproape de noi daca le aratam ca avem incredere in ei, daca ii ascultam, si daca le suntem prieteni.
Sunt asa mandra ca reusesc sa ma conectez (fie doar online), cu profesori si profesionisti dedicati meseriei lor!
Printre acestia se numara si Ana Maria Marti, o provighetoare care ne canta si incanta tocmai din Bistrita, iar faptul ca am indragit-o asa de tare, m-a facut sa o iau la intrebari. Sunt sigura ca acest articol va raspunde multora dintre voi, caci are in prim plan detalii despre varsta la care copiii pot studia instrument sau canto.
Cine esti, unde locuiesti si cu ce te ocupi?
Sunt Anamaria Marti, locuiesc în Bistrița, sunt vocal coach, interpret de muzică populară și educator muzical.
De unde pasiunea pentru muzica?
Pasiunea pentru muzică am preluat-o din familie. Toată lumea din familia tatălui meu iubea să cânte, să danseze, iar bunicul meu avea o voce foarte frumoasă. Eu nu mă țin minte făcând altceva pentru că am crescut cu muzica în jurul meu. De foarte mică am fost încurajată să cânt și nu m-am mai oprit.
De la ce varsta pot incepe copiii lectii de canto?
Eu recomand vârsta de 12-13 ani, când vocea începe să se stabililizeze. De la această vârstă se poate intra mai serios în tehnica de canto și se poate lucra eficient pe dezvoltarea acesteia. Totuși, înainte de această vârstă se poate lucra pe descoperirea vocii, dezvoltarea urechii muzicale, dezvoltarea respirației, dezvoltare ritmică, prin activități muzicale precum Atelierul de Inițiere Vocală și Muzicală dedicat copiilor cu vârste cuprise între 5 și 8 ani sau Atelierul de Inițire Vocală dedicat copiilor cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani pe care eu le desfășor.
Cate ore pe zi/saptamana trebuie sa lucreze un copil pentru rezultate bune?
Este greu să dau un răspuns foarte precis, pentru că depinde mult și de receptivitatea copiilor, dar în general rezultatele vizilbile apar la copiii care participă 1 oră sau 2 pe săptămână la cursuri alături de un profesor, iar pe lângă asta studiază individual acasă. Studiul individual, realizat corect, conform recomandărilor profesorului este esențial pentru a avea rezultate bune. Pentru a nu li se părea greu sau obositor, eu le recomand elevilor mei să își dedice 15-20 min zilnic pentru asta, în loc să studieze într-o singură zi ore în șir. Aici aș mai adăuga și faptul că pentru copii care vor să facă performanță, numărul de ore pe care trebuie să îl aloce, crește. Din experiența mea, e nevoie de minim 2-3 ore pe săptămână de canto alături de profesor, plus studiu individual zilnic.
Care este cel mai potrivit instrument cu care ar trebui sa inceapa un copil?
Nu cred că este neapărat unul anume cel mai potrivit, toate aduc beneficii în dezvoltarea abilitaților muzicale, dar pianul ar avea un avantaj și anume faptul că se poate începe de la vârste foarte fragede, chiar 3-4 ani.
Canto si instrumentil in paralel “fac casă buna”?
Da, foarte bună! Studierea unui instrument dezvoltă foarte multe abilitați care pot ajuta la un progres mai rapid și pe partea vocală, cum ar fi: dezvoltarea urechii muzicale, dezvoltarea simțului ritmic, dezvoltarea respiratiei (dacă este vorba de un instrument de suflat etc).
La ce costuri sa se astepte parintii pentru pregatirea/startul unui copil?
Dacă vorbim de o inițiere în tainele muzicii și optează pentru activități de grup atunci prețurile încep undeva de la 200 lei/lună. Dacă optează pentru ședințe 1/1 profesor - cursant, atunci prețurile cresc puțin. Pot începe de la 300 lei/lună si pot ajunge chiar la 500-600 lei/lună, în funcție de numărul de ședințe/săptămână sau de ce alte servicii mai doresc să beneficieze. Prin alte servicii mă refer la coaching vocal și consultanță artistică pe care eu le ofer.
Ce mesaj ai pentru părinții dornici de a ghida copiii pe calea muzicii?
Să o facă cu încredere, copiii vor avea doar de câștigat din asta. Muzica nu este doar pentru cei talentați, așa cum s-a crezut mult timp. Tot ceea ce ține de practicarea muzicii se poate învăța și aduce foarte multe beneficii în dezvoltarea copiilor.
Concluzia, dragii mei, muzica este pentru oricine, oricand!
Am scris multe poezii in ultimul an, insa aceasta este sincer, cea mai emotionanta poezie asternuta pe hartie in ultimii ani. Realitatea trista a ultimilor doi ani, concluzionata in cateva stofe.
PANDEMIA IN VIZIUNEA COPIILOR
Cand am aflat de pandemie,
Mi-am zis: “CE MARE VESELIE!”
Părinții-acasă vor lucra
De mult timp ne vom bucura!
Grădinița s-a inchis
Să stau cu părinții-i vis
Căci orice copil dorește
Să stea cu cei ce îi iubește.
Primele zile au fost bune
Ne jucam mult, făceam glume
Stăteam împreună la masă
Ce armonie-aveam în casă!
Fericirea n-a durat
La scurt timp, știți ce s-a-ntâmplat?
Tati în birou s-a mutat
Era tot timpul ocupat.
Si de mami, ce să spun?
Era non-stop, non-stop pe zoom
Dacă voiam s-o-ntreb ceva,
Spunea: “fugi în camera ta!”
Dacă spuneam: “îmi e foame”
Repeta: “Hei, ai răbdare!”
Deseori mă plictiseam
Și cu tableta m-alinam.
Mi-am făcut prieteni noi
Imaginari, super eroi
Căci prietenii-adevarați,
Stau acasă, izolați.
Nici în parc nu am mai fost,
Cică e periculos …
Nici nu mai știu să alerg
În casă, mă-nvârt în cerc.
Mi-e dor de viața dinainte
Și te-nțeleg, dragă părinte
Nici ție nu îți e ușor
Să îmi dai într-una IGNORE.
Vreau să revin la grădiniță
Iar când aveți câte-o ședință
Să fiți pe fază, concentrați
De șefi să nu mai fiți certați.
Iertare dacă s-a-ntâmplat
Să vă dau bătăi de cap
Însă tot ce îmi doresc
Sunteți voi … CÂT VĂ IUBESC!
Semnat - Geanina Studencu
Până să aleg calea antreprenoriatului, am lucrat ca recepționeră, secretară, am vândut mașini, și am lucrat în marketing. Nu știu cum se întâmpla, însă la fiecare loc de muncă am fost desemnată să scriu invitații, texte funny, să organizez petreceri de firmă și multe altele, deci constat că drumul meu spre creativitate începuse de atunci, fără ca eu să îmi dau seama.
Dau timpul în urma cu 5 ani, și îmi amintesc cum o bună prietenă mi-a spus: “Copilul meu nu mai adoarme nicicum. Ia fă niște versuri drăguțe cu numele lui, și cântă un cântec de nani”. Inițial, am luat în glumă cererea, și în mai puțin de o oră, prietena mea a avut materialul pe telefon. A fost emoționata, a plâns, și … cel mai important: a adormit ușor copilul. Reacția ei m-a făcut să îmi doresc să testez această idee de cântec personalizat, astfel că în doar câteva zile, am scris și am cântat piese personalizate pentru toți apropiații: fie cu ocazia zilelor de naștere, fie în semn de recunoștiință, fie despre copiii lor. Reacția tuturor era: “waw, câtă emoție si originalitate”.
Am înțeles repede că ceea ce eu ofer prin aceste cântece, este EMOȚIE. La scurt timp, au început să vină din ce în ce mai multe cereri pentru astfel de mesaje personalizate cântate, iar dacă trag linie, în ultimii ani am adus lacrimi de bucurie în casele a sute de oameni.
Oamenilor le este din ce în ce mai greu să se exprime, să fie vulnerabili și să se arate așa cum sunt, astfel că aici intervin eu. Ascult atent povestea ce îmi este transmisă, o pun în versuri, și ulterior o cânt.
Dar despre ce poveste vorbim?
Hai să îți dau un exemplu concret: urmează ziua mamei tale în 2 săptămâni, și dorești să o surprinzi. Eu extrag de la tine câteva informatii despre tine și mama ta, aflu ce mesaj dorești să îi transmiți, și ulterior pun în versuri ceea ce mi-ai spus. După ce versurile sunt create, le cânt (pe negativul unei piese pe care o alegem împreună). Finalizarea proiectului presupune montarea unui videoclip din fotografiile tale și ale mamei, videoclip ce are pe fundal piesa cântată de mine (cu mesajul dorit de tine).
Iar exemplele pot continua: cum ar fi să pornești you-tube-ul, telefonul sau laptopul, și deodată să auzi o piesă a cărei poveste îți pare cunoscută? Ba mai mult, deodată să îți auzi și numele? Cum ar fi ca dansul de deschidere al nunții/botezului copilului, să aibă loc pe o piesă personalizată și unică?
Ei bine, multe persoane au avut un șoc sau au fost plăcut surprinse în momentul în care au trăit cele de mai sus. Toate acestea s-au întâmplat însă datorită unui cadou personalizat unic: mai exact, un cântec personalizat.
Faptul că livrarea materialului se face în format electronic, este benefică pentru toți cei implicați în proces, iar sărbătoritul se bucură de cadou, apăsând un singur click.
Tu îmi spui povestea, eu o transform în cântec!
Fiecare persoană, în functie de varsta, de stare, de etapa vietii, asculta muzica cu un scop: sa isi schimbe starea in bine, sa treaca de melancolie, tristete, suferintă, sa se elibereze de tensiuni, pentru a dansa, pentru a se relaxa, sau pentru a se exterioriza.
Oare are muzica puterea de a manipula emoțiile oamenilor?
Ei bine, dacă nu m-aș fi documentat în acest sens, aș fi spus că muzica doar ne schimbă starea si ne relaxeaza, sau face ca timpul sa treaca mai repede, însă adevărul este cu totul altul.
Am aflat informatiile de mai jos, dintr-o carte foarte prețioasa pentru mine: Psihologia muzicii.
Cât de conștienti sunteti de muzica din mediul in care vă aflati când sunteti la cumparaturi, la restaurant sau când vorbiti la telefon?
Dintr-un capitol al cărtii, am aflat că viteza cu care ne facem cumparaturile este legata de tempo-ul si volumul melodiilor care se aud pe fundal. Specialistii spun ca atunci cand muzica e lenta, petrecem mai mult la cumparaturi, deci tindem sa cheltuim mai mult.
Un alt studiu arata ca un magazin a decis ca intreaga zi sa difuzeze doar muzica frantuzeasca. Fara a fi constienti de muzica pe care o aud, clientii au cumparat mult vin frantuzesc in acea zi.
Restaurantele folosesc muzica pentru a modifica viteza cu care mâncam sau bem. Cand muzica este lenta, mancam mai incet si cheltuim mai mult pe bauturi. Muzica rapida creste viteza consumului, deci incurajeaza fluidizarea valurilor de clienti in perioade aglomerate.
De exemplu, o muzica clasica antrenanta este adesea folosita pentru promovarea masinilor sport foarte scumpe.
Tindem sa evitam muzica care nu ne place. Și e ceva firesc, la urma urmei. Ascultam genuri muzicale care ne dau stare de bine. Acest lucru a dus la utilizarea muzicii de catre politie, pentru a determina anumite persoane recalcitrante din spatiile publice sa se linisteasca sau sa paraseasca locul. Muzica data la volum mare a fost folosita ca forma de razboi psihologic.
Muzica are rolul de a ne da stare de bine, de a ne ajuta in diverse scopuri, dar se pare ca are si rolul de a manipula comportamente.
Ia fiți atenti ce muzică rulează in boxe, data viitoare când mergeti la cumparaturi …
De când sunt mamă, de aproape 6 ani, sunt adesea întrebata: “Care a fost cea mai grea perioada pentru tine, de cand esti mamă?”.
Fără dar si poate: ACOMODAREA LA GRĂDINITĂ. Nu am uitat acea perioada, și nici nu as dori să mai trec vreodată prin acea perioada. Am simtit atunci doar stres, teamă, vinovătie si panică, pe care le-am transmis din pacate si copilului.
Dacă va fi să mai trec vreodata prin experienta acomodarii la gradi, as putea spune ca acum am temele făcute.
Cine mă cunoaste personal sau cine ma urmareste de ceva vreme, poate sesiza usor ca nu sunt o persoana inchisa, care fuge de socializare. Ai putea garanta că si copilului meu i-am insuflat aceleasi trairi.
Dar nu a fost chiar asa. In perioada in care el era bebelus, ieseam des afara, zilnic, dar nu aveam o “gașca” de mamici cu copii de varsta lui, cu care sa ne conectam. Masina nu aveam atunci, parcul era departe de noi, iar mai toate plimbarile noastre (fara tati), erau in 3: eu, Nicholas si cătelul. Apoi, pe la 1 an si jumatate ai lui Nicholas, ne-am mutat langa Bucuresti, si timp de cateva luni, nu am avut masina, sa ies cu el colo si colo. Depindeam mereu de tati, care era disponibil doar in week-end. Deci pana pe la 2 ani, cele mai comune fețe pe care Nik le-a vazut au fost ale familiei, si ocazional ale prietenilor, amicilor din parc (rareori).
Si acum sa revin la subiectul prezentat: ajuta prezenta la o activitate de grup, la acomodarea de la grădinita? Nici nu sun un prieteni, nici nu aleg 50%-50%, raspunsul este DA.
Copiii cauta sa se integreze si sa socializeze, înca de cand sunt bebelusi, de când incep sa vada. Sunt mereu cu ochii dupa oameni, zambesc mereu la oricine, oricum, chiar daca nu par dornici de a se dezlipi de mama.
Din pacate, de 2 ani incoa’, prezenta copiilor la activitati organizate (indoor sau oudoor), a scazut foarte mult, iar specialistii spun ca din aceasta cauza, cabinetele psihologilor, terapeutilor si logopezilor sunt din ce in ce mai aglomerate.
Prezenta la o activitate de grup a bebelusului, a unui copil care inca nu a intrat in colectivitate, si chiar a copiilor mai mari, sa zicem 4+, este mină de aur. Copiii nu trebuie suprasolicitați, încarcati și “târâți” din activitate in activitate, insa ocazional, saptamanal, sau de 2-3 ori pe saptamana, după cum pot si parintii, copiii trebuie sa aibă parte de interactiune si conectare cu alti copii.
E firesc sa ne temem … de raceli, de pandemie, de diversi virusi sau bacterii, insa mai devreme sau mai tarziu, tot vor avea parte de ele.
Atunci cand copiii mici (ma refer la cei care nu sunt inca in colectivitate), iau parte la activitati diferite fată de cele din rutina zilnica, au ocazia sa descopere lumea si altfel: descopera locuri noi, culori noi, spatii noi, oameni noi, comportamente noi. Tot prin frecventarea a noi locuri, unde poate pleaca de langa mami 2-3-4 metri, copiii invată si inteleg ca nu li se intampla nimic daca mami nu este in umbra lor.
Toate acestea il ajuta pe copii sa fie mai pregatiti in ziua cea mare, in ziua in care mama sta la coltul gradinitei si consuma 3 pachete de servetele.
Participarea la astfel de activitati ajuta totodata copiii sa isi dezvolte o sumedenie de abilitati, fiecare activitate avand diverse beneficii, in functie de domeniul de activitate: muzica, dans, pictura, creatie, sport samd.
80% dintre mamicile cu copii de 1-3 ani, care doresc sa vina si vin la atelierele mele muzicale, îmi marturisesc faptul ca au avut o experienta tragica cu acomodarea la cresa/gradinita, iar acum vor sa aleaga o alta cale, aceea de a-l integra pe copil, treptat, intre oameni noi, copii noi.
Socializarea si conectarea sunt vitale pentru copii si oameni. La fel si muzica …
Faceti un cocktail din toate 3, si veti observa ce bine vor merge lucrurile - e valabil si pentru copii, si pentru adulti.