Ma amuz maxim cand in fiecare an, aud replica: "ne-a luat iarna pe nepregatite".
Si recunosc, pana si noi o folosim in viata de zi cu zi, mai ales cand ne prind primii fulgi de nea cu cauciucuri de vara, corect?

Nu stiu cum se simte la voi, insa pentru mine tare lung pare anotimpul rece. Mi se pare ca din noiembrie si pana in martie sunt intr-o hibernare continua, si gasesc diverse motive sa nu ies din casa, desi aici in capitala, avem optiuni cu carul.
Asa am procedat si cu fiul meu in primii doi-trei ani de viata: nu ieseam ca e departe, nu ieseam sa nu raceasca, nu ieseam ca adoarme, nu ieseam ca i se face foame, nu ieseam ca ... inventam eu ceva. De fapt, multe dintre motive erau legate strict de comoditatea mea, nicidecum de refuzul lui de a merge la diverse activitati sau in oras.

Si am simtit acest lucru, in sens negativ, cand am dat piept cu realitatea, cand l-am inscris la gradinita: acomodarea a fost extrem de grea, era inchis in el, introvertit, speriat de oameni si de copii, trist ... motiv pentru care in 4 saptamani de gradinita a intrat intr-o depresie/anxietate de separare, pentru care am muncit 6 luni sa isi revina. 
Cum se manifesta acasa? Nu mai zambea, nu se mai juca, statea doar in coltul patului, nu ma lasa sa ma dau jos din pat (ma tinea de mana continuu), nu isi mai accepta tatal/bunicile, la nani ma tinea strans de mana, si nu mai era atat de vocal verbal - in  ideea in care era mega dansator si cantaret.

Au fost necesare 6 luni de pauza de gradi, restabilirea echilibrului intre noi, transmiterea increderii ca suntem cu el, reluarea lenta a diverse activitati banale precum mers in parc, iesit pe strada (refuza sa mai iasa si din curte). Foarte greu am reusit sa il ducem la diverse piese de teatru sau activitati la care erau prezenti copii, foarte greu a reusit sa se indeparteze un metru de noi.

Cu rabdare multa, cu eforturi psihice si cu blandete, am reusit. O lunga perioada de vreme am mers ocazional la diverse ateliere, activitati, la biserica, am avut mereu rude la masa, cat sa fie invatat cu oameni. Si am incercat din nou aomodarea la o noua gradinita, mult mai informati si cu mult mai multe cereri fata de personalul din gradinita. Spre exemplu, a avut parte intai de joaca in curtea gradinitei (in prezenta noastra), apoi a mers o ora, a doua zi doua ore, si tot asa, garantadu-i ca mami e afara si vine de indata ce are nevoie.

Slava cerului, nu a fost nevoie sa vin de afara, caci din a doua saptamana a cerut sa doarma cu copiii la pranz,

M-am intors in timp. si evident ca m-am invinovatit pentru ca nu am stiut sa procedez altfel cand era mic, si nici resurse informative nu am avut. Noi, mamele, oricum ne invinovatim in exces, si a fost si cazul meu.

Iar daca ai deschis acest articol si te regasesti, fie ca ai un copil mai mic sau mai mare, te incurajez sa investesti in experiente, in legaturi socio emotionale care sa il ajute pe copil. Adidasii Balenciaga sau bluzita Hugo Boss nu ii vor da o imbratisare cand va fi in impas, insa increderea in sine si puterea de a verbaliza ce are de spus, clar il vor ajuta sa depaseasca situatii/momente tensionate.

Sa nu iesim cu copiii pe motiv ca e frig sau ca e cald, nu e benefic nici pentru ei, nici pentru noi. Si daca to am pomenit si de "noi", atelierul muzical pentru doamne a fost creat tocmai pentru a va ajuta si pe voi mamele/femeile, sa va deconectati putin de griji si stres.

Cand cunosc oameni noi, copii noi, sufletul meu primeste bucurie!

In ultima vreme, tot mai multi medici neurochirurgi, medici specialisti, psihologi sau terapeuti, arata si argumenteaza cat de importanta este muzica in viata noastra, inca din perioada intrauterina. Pentru ca da, cam de pe la 3 luni de cand este in pantec, copilul percepe si intelege toate sunetele din exterior. De ce oare vocea mamei este de cele mai multe ori singura care il calmeaza si il linisteste? Pentru ca el este familiarizat cu ceea ce a auzit timp de 9 luni.

Dar ce reprezintă tempo-ul, ritmul si măsura, atunci cand vine vorba de muzica?
 
Sigur ati auzit adesea acesti termeni, insa la ce fac referire, mai exact?
 
Va voi detalia succint ce reprezinta fiecare, si veti vedea astfel, ce diferente exista intre acesti termeni.
 
TEMPO - se refera la viteza generala a piesei. Daca bateti din picior sau dansati pe o anumita piesa, tempo-ul ar fi rapiditatea sau incetineala cu care ati face miscarile repetate.
 
RITM - se refera la durata unei serii de note si la modul in care acestea se grupeaza in unitati.
 
MASURA - este creata de creierul nostru prin procesarea informatiilor oferite de ritm si intensitate si se refera la modurile in care sunt grupate tonurile intre ele. Spre ex., masura de vals le organizeaza in grupuri de cate 3, iar un marș le organizeaza in grupuri de 2 sau 4.

In ceea ce priveste copiii, sau de ce nu, adultii, cei care au ascultat mult timp muzica, cei care au stat in medii in care chiar si in surdina s-a auzit un radio, au mult mai dezvoltat ritmul si urechea muzicala, decat cei care nu au fost expusi la muzica.
Chiar daca nu sunteti ritmici si nu aveti ureche muzicala. acest lucru se poate remedia. Este nevoie de timp, de exercitiu, de expunere la muzica, si de bucurie. Daca nu iti place si nu simti bucurie atunci cand asculti muzica, nu vei putea deveni o persoana ritmica.

Nu trebuie sa uitati ca, asa cum spun nu doar eu, ci si studiile si specialistii, muzica nu ar trebui sa lipseasca din vietile noastre, fie ca ne bucuram de ea ca simplii ascultatori, fie ca asta ne este profesia. Muzica reprezinta terapie, relaxare, ritmurile ne dau voie sa dansam, sa ne conectam cu corpul nostru, sa ne apropiem de oameni, sa avem legatur sociale care sunt benefice mintii noastre.

Si exact asta am dorit sa am in prim plan atunci cand am dat nastere proiectului de ateliere muzicale pentru copii/femei: am dorit ca muzica sa fie factorul care uneste si dezvolta oamenii, in functie de varsta si nevoile lor.

Dupa primul atelier dedicat doamnelor, feedback-ul a fost extraordinar, au curs mesajele de multumire si recunostinta, si nu pot decat sa ma bucur pentru ca mi-am atins scopul. 

Sper ca ascultati muzica in viata de zi cu zi, si nu doar ocazional.

Paharul cu resurse se goleste din cand in cand, asadar ... trebuie reumplut!

De la aceasta idee am pornit ideea atelierelor muzicale pentru femei, si de la experienta proprie in ceea ce priveste lipsa vietii sociale/ a activitatilor care sa imi faca bine, mai ales de cand am devenit mama.

Eu stiu inca de mica, atat de la ai mei, cat si de la alte familii, ca taticul iesea la o bere, iesea la fotbal, la carti, iar mamele/sotiile se ocupau de casa. Inca sunt multe famiilie in care lucrurile stau asa, si nu musai din motivul ca "femeia nu are voie", insa niciodata nu gaseste timp si pentru ea. Mereu gaseste o scuza, si considera ca prioritara e oala cu ciorba, mormanul de rufe necalcate sau raportul acela important care trebuie dat sefului la prima ora.

Insa ca indivizi, suntem diferiti, si fiecare are nevoie sa isi umple rezervorul cu ceva ce ii face placere: shopping, citit, calatorit, iesit cu prietenii samd.

Vazand in ultimii ani, de cand lucrez si cu mamici, cat de putin timp de recreere isi aloca, m-am gandit cat de bine le-ar prinde un atelier muzical dedicat lor.

Acest atelier este dedicat oricarei mame care nu a mai iesit din casa pentru ea cu lunile, pentru orice mamă care de ani buni sta doar in pijamale, care "nu are timp pentru ea".

Este dedicat oricarei femei care lucreaza non stop si nu are timp de sala, masaj, psiholog sau activitati solicitante.
Pentru ca aceasta activitate are in prim plan muzica, este potrivita oricareia dintre voi, indiferent de varsta, statut, numar de copii, job sau profesie.

Ne vom vedea intr-un spatiu unde energia buna va fi la loc de cinste, un spatiu unde nu exista judecata, ci doar bucurie.

Asadar, as dori sa punctez cateva dintre beneficiile unei astfel de intalniri organizate:

•  miscare
•  recreere & relaxare
•  energizare pentru task-urile zilnice
•  stimularea mintii prin exercitii ritmice
•  conectare cu alte femei
•  antrenarea urechii muzicale
•  bucurie & vibe extraordinar
•  coordonare eficienta a mainilor, prin exercitiile ritmice
•  conectare cu corpul, prin exercitiile de percutie corporala

Nu uitati sa aveti grija de voi, sa va alimentati si sufletul, nu doar trupul, si sa va luati energie din ceea ce va place, pentru a fi bine cu voi si cu cei din jurul vostru.

Se pare ca toamna si-a intrat in drepturi mai repede decat ne asteptam, si de la pepene rece si apa cu gheata, trecem direct la ceai sau alte bauturi calde - in timp ce scriu, parca simt miros de cappucino cu praf de scortisoara.

Eu asociez ceaiul cald cu o carte buna, citita langa fereastra, cu o paturica pufoasa pe mine. Si desi ador sezonul cald si cititul afara, in natura, are si sezonul rece frumusetea lui.

Tocmai de aceea, azi doresc sa va prezint titlul unei carti extraordinare, care ar trebui sa fie nelipsita din biblioteca voastra. Este potrivita oricarei persoane, indiferent de sezonul in care decide sa o citeasca.

Cartea de fata vorbeste despre acele fobii, depresii si ganduri obsesive care ne coplesesc fara sa ne dam seama de unde ni se trag. Combinand cercetarile din neurostiinte cu interventiile specifice constelatiilor familiale, autorul demonstreaza in ce fel uneori ajungem sa mostenim si sa retraim, in mod inconstient, suferintele si traumele nerezolvate ale stramosilor. Cititorul are la indemana cai utile pentru eliberarea de traumele mostenite pe cale transgenerationala. Aceste tehnici merg de la identificarea anxietatilor mascate dupa cuvinte si comportamente aparte pana la genograma, dialogul imaginar cu stramosii si eliberarea, prin compasiune, de suferintele generatiilor trecute.

Inainte de a citi cartea, am vizionat si serialul in care este mentionata aceasta carte: ANOTHER SELF.

Poate ca pare SF ceea ce va scriu, insa va spun sincer ca aceasta carte a produs mari schimbari in sufletul meu, si pun pariu ca in curand, si in viata mea. Deja am luat niste decizii importante si am facut niste pasi mari in ceea ce priveste relatia cu unii membrii ai familiei mele, si va spun sincer ca nu as fi facut acest lucru, daca nu as fi citit aceasta carte.

Caci armonia si abundenta vin inapoi in viata noastra, in functie de ceea ce oferim, in functie de binele pe care il facem, si iata, dupa cum spune cartea, in functie de trecutul familiei si al stramosilor nostri.

Ca sa va fie mai usor sa intelegeti si sa digerati ceea ce prezinta cartea, va propun sa incepeti cu serialul - Another Self (Netflix).

Astept cu interes parerile voastre,

Sa va fie de folos, o toamna minunata!

Printre intrebarile care mi se adreseaza foarte des, se numără:

- să continui sa vin cu cel mic la atelier?

- e de el acest atelier?

- merită să venim cu el așa mic?

- dacă venim o dată pe lună e ok?

- nu prea face nimic din ce faci tu - are sens sa continuam?

Raspunsul pentru toate cele de mai sus este urmatorul: fiecare copil are ritmul său, fiecare copil trece printr-un proces cand vine vorba de orice activitate extra, atfel ca indiferent de varsta (9 luni, un am, 2,4,6), copiii au nevoie de rutină si consecventa.

Daca un copil este fericit la activitatea la care este dus, merita continuat, chiar daca nu apar progrese dupa doua sedinte. Nici înotul, nici engleza nu se invata in două sedinte, e nevoie de timp si exercitiu. La fel e si cu atelierele muzicale, la care copiii se dezvolta socio-emotional prin muzica, unde invata ritmul, unde iau contact cu colectivitatea.

Perseverenta este cheia, indiferent de varsta copilului. Stim cu toti vorba veche din popor, "exercitiul este mama invataturii", corect?

Copiii au nevoie sa fie sustinuti si incurajati in orice activitate aleg sa se antreneze. Fiecare activitate pe care copilul alege sa o faca, este despre el si evolutia lui, nu despre mandria sau dezamagirea noastra, a parintilor. Sa incercam sa nu punem presiune pe copil, sa nu il comparam, sa nu il amenintam, ci sa fim rabdatori pentru a vedea rezultate.

Amintiti-va putin cand ati schimbat ultimul job: cat a durat sa va simtiti safe, sa mergeti si sa actionati cu incredere, sa faceti lucrurile sigur fara a va fi teama sa deschideti evaluarea primita pe email? Eu garantez ca a durat ceva vreme ... Fix asa se intampla si in cazul copiilor cand vine vorba de integrarea in colectivitate, de prezenta la o activitate noua, de usurinta de a comunica/coopera cu un strain, fie ca e animator, educator, asistent samd.

Adesea, copiii au intrat plangand la sala de muzica, pe motiv ca nu vor. Aceeasi copii, dupa o luna/doua, plangeau acasa ca vor la Geanina. Este nevoie de rabdare, de testare si de consecventa, asadar raspunsul este la voi, dragi parinti. 

Asadar, cheia este la noi, parintii: incredere in copii, sustinere, perseverenta, si rabdarea de a vedea rezultate in timp, nu peste noapte.

După câteva luni bune de prezență la atelierul muzical, a stat la gradinită din prima zi, inclusiv la somnul de pranz.

… s-a intamplat in urma cu putin timp, cu una dintre fetitele care vine la mine la atelier de cateva luni - iubita mea Raisa (o puteti vedea in fotografie, sta in bratele mele).

La fiecare atelier, Raisa era lipita de mami, sceptica, emotionata, si nu credeam nici eu, nici mama ei ca va reusi sa se acomodeze la gradi atat de frumos!

Dar cum si de ce a reusit sa faca trecerea asa usor?

- prezenta la atelierul muzical a ajutat-o sa inteleaga ideea de colectivitate

- desi la atelier a participat si mami, adesea s-au distantat 2-3 metri. Raisa a venit pe scena cu mine, de mânuță, am dansat, am cantat, s-a simtit safe cu mine

- a invatat de la atelier ca intr-un grup de copii exista si reguli care trebuie respectate: stam (cat se poate) la locul nostru, ascultam profesorul, strangem jucariile

- toti copiii se joaca impreuna (sau nu), impart sau nu impart

- muzica si activitatile au ajutat-o sa se exteriorizeze, sa scape de emotii

- prezenta constanta la atelier a ajutat-o sa inteleaga ca asa este normalitatea, asa va fi si la gradi, tocmai de aceea, adaptarea a fost pentru ea un succes

- dezvoltarea socio-emotionala dobandita in timpul atelierelor muzicale au ajutat-o sa aiba o relatie deschisa cu educatorul/copiii, in primele ei zile de gradinita

Iar acestea sunt doar cateva tips & tricks care va pot ajuta sa vedeti cum ii puteti ajuta pe copiii vostri in procesul de acomodare la cresa/gradi, si totodata, dezvoltarea lor timpurie. Asa de usor sa fie pentru toti copiii/mamicile, precum a fost la Raisa.

De foarte multe ori, adaptarea la cresa/gradi este mai infricosatoare pentru parinti decat pentru copii, insa cu rabdare, cu discutii multe, cu povesti frumoase, cu experiente diferite pentru copil (parc, ateliere, teatru, colectivitate), trecerea poate fi blanda si normala, fara plans si vinovatii pentru parinti, asa cum se intampla adesea. Am fost si eu acolo, am trecut si prin adaptare grea, si prin gradinite nepotrivite, si prin sentimente de vinovatie, insa daca as fi fost mai informata, cu siguranta nivelul trairilor mentionate nu ar fi fost atat de ridicat.

Deci, fruntea sus, dragi parinti ... pas cu pas!

Desi cand eram insarcinata nu cunoasteam toate aceste noțiuni, prezentate in acest articol, am implementat cate putin din toate, dupa intuitie.

Experientele auditive prenatale ale muzicii

Desi noi nu suntem conştienți de acest lucru, toate sistemele noastre senzoriale încep să funcționeze înainte de a ne naşte. Dintre acestea, reacția noastră la muzică pare să fie cea mai importantă. Informația primită prin intermediul sunetului este mai diversă și poartă o mai mare încărcătură informațională decât celelalte sensuri, deşi sunetul e înăbuşit.

In pântec, suntem expusi la vocea, respirația, bắtăile inimii, sistemul digestiv, mişcările corporale și paşii mamei. Avem, de asemenea, informați despre starea fizică și emoțională a mamei noastre. După pragul de 28-30 de såptămâni de gestație, capacitatea noastră de a reacționa la sunete externe este pe deplin formată. Atunci când avem un mediu auditiv bogat, ne creşte și finețea auzului.

Bebeluşii recunosc muzica pe care au auzit-o în pântec atât înainte, cât și imediat după naştere. Suntem mai atenți la și ne liniştim mai repede dacă auzim melodiile pe care mamele noastre le-au ascultat zilnic în ultimele trei luni de sarcină.

Asta înseamnă că imersiunea noastră în cultura muzicalä – sau lipsa acesteia - începe de dinainte de a ne naşte, deşi un număr limitat de copii nenăscuți pot experimenta amuzie sau pot fi surzi, ceea ce le va afecta dezvoltarea muzicală.

Nu mare mi-a fost mirarea sa constat la cele 8-9 luni ale fiului meu, ca se linistea si adormea mai usor cand la radio incepea o anume piesa (in casa, de cand am sosit de la materninate, a avut muzica pe fundal). Piesa preferata pe care a adormit si pe care am ascultat-o pe repeat cred ca jumatate de an a fost "Vals - Smiley". Este adevarat ca pe ttoata perioada sarcinii, la nuntile la care am cantat, aceasta piesa a fost aleasa de majoritatea mirilor la dansul de deschidere. Incredibila asociere, insa cu atat mai mult constat si confirm ca este total adevarat ceea ce arata studiile.

Muzica este benefica in vietile noastre si ale copiilor nostri, inca dinainte de a se naste.

Foto - 2015 - luna 7 de sarcina 

Poate ca ati auzit intamplator acest termen, MELOTERAPIA, insa niciodata nu ati fost interesati sa aflati cu ce se ocupa mai exact. Ei bine, meloterapie = terapie prin muzica.

Meloterapia este utilizata pentru pacientii cu tulburari comportamentale, emotionale, schizofrenie, Parkinson etc, insa poate contribui si la reducerea anxietattii sau depresiei, la cresterea creativitatii, la imbunatatirea comunicarii dintre persoane.

Terapia prin muzica evalueaza bunastarea emotionala, sanatatea fizica, bunastarea sociala, abilitatile de comunicare si abilitatile cognitive prin raspunsurile la muzica.

Terapia muzicala este adesea capabila sa atenueze simptomele preocuparilor legate de sanatatea mintala, cum ar fi:

- depresie

- anxietate

- schizofrenie

- dependente

- autism

- tulburari de personalitate

- insomnii

- demente

- dificultati de invatare

Muzica sporeste functionarea cognitiva, sociala, emotionala si motorie, iar studiile arata rezultate pozitive in randul persoanelor care au dificultati intelectuale sau fizice, leziuni cerebrale sau Alzheimer.

Meloterapia a fost de asemenea utilizata si in tratamentul bolilor fizice cum ar fi cancerul si hipertensiunea.

Efectele pozitive ale terapiei muzicale nu se limiteaza la cei care se confrunta cu probleme fizice si psihice grave sau de lunga durata, ci aduce beneficii oamenilor intr-o varietate de situatii.

Muzica este frecvent utilizata pentru a reduce nivelurile de stres si perceptia durerii in randul mamelor in travaliu si a fost asociata cu imbunatatirea stimei de sine, a comunicarii verbale, a comportamentului prosocial, sau a abilitatilor de socializare.

Cat despre evolutia si dezvoltarea copiilor, nu mai este un secret sau o noutate faptul ca muzica are un aport extrem de important in educatia lor, fie ca vorbim de performanta, joaca prin muzica, dans, instrument sau ascultarea acasa, alaturi de cei dragi.

Va sfatuiesc asadar sa profitati oricand si oricum de frumusetea si beneficiile muzicii, fie ca o ascultati/cantati de placere, fie la alt nivel (profesional).

Geanina: Ma bucur sa te cunosc, Alexandra. Am avut onoarea sa iti cunosc si latura profesionala, dar si cea de mama. Cu toate acestea, m-as bucura sa spui si cititorilor nostri cate ceva despre tine.

Invitat: Bună, sunt Alexandra, am terminat Psihopedagogie Specială și Masterul de Logopedie la Universitatea București, iar în prezent mă specializez ca și psihoterapeut sistemic. Lucrez cu copilași mici începând cu vârsta de 1 an și anume neurotipici, autism, deficiențe genetice dar și cu adulți. Mă puteți găsi la propriul cabinet de psihologie, pe pagina de Facebook Logopedie București/Chiajna Ivana Alexandra și mai nou pe aplicația Parentool.

Geanina: Cum ai decis sa te indrepti spre lucrul cu copiii?

Invitat: Pasiunea mea a început destul de devreme, fiind inspirată chiar din propria familie, asta rezultând în a-mi începe cariera la o vârstă fragedă, încă din primul an de facultate. Nu m-aș vedea făcând altceva, ci mai degrabă îmi doresc să-mi extind aria de expertiză.

Geanina: Ma ajuta raspunsuriletale atat in calitate de mama, cat si in calitate de specialist: cat de benefic sau nu este pentru copiii nostri sa ii tinem in casa, din prea multa protectivitate? Sunt sigura ca si tu, si eu, am intalnit copii care nu au avut parte de socializare mai deloc in primii ani din viata.

Invitat: Trăim într-o societate ... să fim izolați putem doar până la un punct. Cu cât se amână acel moment, cu atât este mai dificil. De exemplu îmi este frică să înot și voi evita orice ocazie care va implica înotul. Asta înseamnă că nu voi mai merge la mare? Când cei cu care merg vor merge în apă, eu voi sta și mă voi uita la ei? Sau mă voi aventura în apă pentru a-i impresiona chiar dacă eu nu știu să înot? Cred ca va puteti imagina consecințele fiecărei decizii și greutatea lor.

Majoritatea copiilor care vin la mine se integrează foarte dificil într-un mediu social, din diverse motive. Dar unul foarte dominant este integrarea târzie în colectiv. Când mă refer la colectiv, mă refer la orice ocazie de socializare precum: ateliere senzoriale, sportive, muzicale, etc.

Ca să-ți răspund ca mamă, eu și soțul meu am ales să o dăm pe fetița noastră de la vârsta de 3 ani la grădiniță, dar să-i oferim ocazia să intre în cercuri de socializare încă de la 9 luni participând la ateliere, precum atelierul tău care este absolut minunat. De asemenea am alternat cu soțul meu ședințele, pentru a-i putea oferi un spațiu securizant și pentru a o conține atunci când aceasta are nevoie.

Geanina: Din ce in ce mai multi copii primesc diverse diagnostice, sufera de tulburari, au dificultati mortice, de vorbire sau intelectuale. Studiile arata ca terapia prin muzica este de mare ajutor in procesul de dezvoltare al tuturor copiilor, fie ca au tulburari de comportament, fie ca nu. Care este parerea ta, ajuta muzica in acest sens?

Invitat: Da, sunt studii publicate încă de mulți ani care atestă că muzica ajută în recuperarea diverselor afecțiuni, atât la copii cât și la adulți. Poți face o paralelă cu propria persoană, cât de mult te ajută muzica să treci peste o perioadă dificilă sau o emoție covârșitoare. Ba chiar cât de multă energie îți dă în practicarea unui sport sau a unei activități precum  mersul la sală. Din propria experiență cu copiii pe care îi am sau i-am avut în terapie, cei care au practicat în paralel meloterapia au avut rezultate mai vizibile.

Atelierul muzical poate părea o activitate banală pe hârtie, dar odată ce participi chiar și tu ca adult îți dai seama cât de benefic este pentru copil și volumul de muncă din spatele acelui atelier. La un atelier se urmărește atat lucrul individual cât și în echipă, atenția distributivă, înțelegerea regulilor și a limitelor precum strângerea materialelor după fiecare activitate sau așteptarea rândului. Atelierul este foarte benefic și din perspectiva limbajului, caci prin dezvoltarea urechii muzicale limbajul este îmbunătățit.

Geanina: Generatiile de copii se schimba de la an la an, si din ce in ce mai multi copii au mai mult acces la tehnologie, la TV sau diverse device-uri. Ce impact au toate aceste asupra copiilor mici?

Invitat: Fiecare generație este diferită în felul său, iar noi ca specialiști trebuie să înțelegem schimbările prin care trec ei. Având atât de mult acces la diverse device-uri și platforme este destul de dificil să impui limite și reguli. Chiar dacă la noi este destul de nefamiliar să apelezi la un specialist, în străinătate acest lucru este implementat încă din grădiniță/școală, pentru a gestiona noua și vechea generație în concordanță cu timpurile în care trăim.

Este mereu vorba despre colaborare intre specialist si persoana care cere ajutorul, doar așa se poate ajunge la un progres. Și mai ales prin implicarea atât a familiei de origine cat si a familiei extinse, încât toata lumea sa tragă la aceeași barcă. Recomand tuturor să exploreze mai mult această posibilitate, prin muncă colectivă, specialist și persoana care cere ajutorul, implică atât familia de origine cât și familia extinsă.

Geanina: Este importanta conectarea copilului cu parintele si in alt mediu decat “acasa”?

Invitat: Revenind la ce spuneam mai devreme, trăim într-o societate și este nevoie să fim conectați cu copii noștri în orice loc. De exemplu cât de des ai văzut tantrumuri la copii? Fie în magazin, parc sau alt loc din afara casei? Ca părinte este nevoie ca întotdeauna să fim conectați cu copilul, să-i conținem emoțiile, să respectăm regulile și limitele stabilite în prealabil. Este important ca părintele să facă diferența dintre emoție și comportament. Emoția este naturală și ne definește, este cu noi peste tot. Comportamentul vine ca urmare a emoției și se poate modifica cu blândețe, conținere și multă răbdare din partea părintelui, educatorului sau a îngrijitorului.

Geanina: Ce mesaj ai pentru parintii care inca nu au incercat o activitate de grup cu copilasii lor? Ce beneficii emotionale au asupra copiilor activitatile care au loc in afara casei, cu alti copii, in alt mediu (parc, salina, tren, ateliere, concurs alergat, pictura samd).

Invitat: Niciodată nu este prea târziu! Recomand introducerea activităților care să aducă atât bucurie pentru cei mici, cât și beneficii pe toate ariile de dezvoltare. Ce facem noi ca părinți ca sa ne motivam copilașul? Este necesar să ținem cont de acest aspect. Mergând mai departe trebuie sa oferim independență încât copilașul să poată lua propriile decizii. Încurajăm imperfecțiunile – am observat atât la ateliere, cât și în parc că părinții pun o presiune foarte mare asupra copilului. Cultura noastră ca neam implică o mare presiune și anume de ,,a face totul ca la carte”, față de occident unde se pune mai mult accent pe a încerca si a învăța din greșeli.

Geanina: Ce sfat ai pentru parintii care citesc acest articol? Din prisma meseriei tale, care este cea mai mare greseala pe care o fac parintii generatiei noastre? Nu ne ascultam copiii, nu avem timp pentru ei, suntem agresivi, ne concentram doar pe cariera, stam in camera cu ei – insa deconectati”? Ne-ar fi de mare folos un sfat util din partea ta.

Invitat: Cum văd eu lucrurile: muți părinți încearcă să recupereze lipsurile, frustrările, neajunsurile copilului interior precum: oare câți copii își doresc cu adevărat să aibă 4 sau 5 opționale și toată săptămâna ocupată? Cei mai mulți aleg să meargă pentru a mulțumi familia, chiar dacă ceea ce își doresc cu adevărat este sa petreaca timp de calitate cu familia și cei dragi - acest lucru fiind dovedit și prin numeroase studii de specialitate. Recomand să validăm copilul prin ceea ce este el ca ființă, nu prin ceea ce ne dorim noi să fie prin prisma copilului interior.

În terapia de familie am observat de la diverse familii cu care am interacționat zicala: ,,noi am citit foarte multe cărți de parenting și totuși nimic nu dă roade”. Foarte puțini realizează că acele informații trec prin propriul filtru și ajunge să fie aplicat doar ceea ce rezonează cu părintele, și de cele mai multe ori se ajunge la specialist într-o etapă mult mai dificil de gestionat.

Iti multumesc foarte mult pentru informatiile pretioase pe care mi le-ai spus astazi, Alexandra!

Chiar si eu am aflat lucruri noi si iti sunt recunoscatoare!

Auzim adesea termenul ”motricitate”, si recunosc, il folosesc si eu destul de des.

Dar ce inseamnă MOTRICITATE?

Motricitatea este un termen ce desemnează o schimbare de poziție și transformare suferită de un corp, în raport cu unele repere fixe. Dezvoltarea motricității este divizată în două subcategorii:

1. Motricitatea grosieră – implică folosirea grupelor musculare mari, care coordonează mișcarea membrelor, susținerea capului și a trunchilui. Dezvoltarea motricității grosieră aduce numeroase beneficii copilului: corpul fizic este dezvoltat armonios și sănătos, ceea ce duce la stare de bine și dorință de explorare a mediului, capacitatea organismului de a face față provocărilor externe este bună și astfel reglarea emoțională este susținută. Abilitățile motorii sunt complexe, ele implică un efort coordonat între creier și mușchi și sunt construite pe baza abilităților motorii grosiere, care ne permit să facem mișcări mai mari, cum ar fi alergatul sau săriturile. Totodata, miscarea creează oportunități noi de învățare și deschidere socială, lucru ce contribuie la dezvoltarea limbajului și abilităților sociale. Există cercetări care evidențiază legătura puternică între nivelul de dezvoltare a motricității grosiere și nivelul de dezvoltarea al limbajului.

2. Motricitatea fină – dezvoltarea motricităţii fine la copil înseamnă abilitatea de a-şi folosi anumiţi muşchi mici din degete şi mâini pentru a face mişcări precise cu scopul de a ajunge la obiecte mici, de a le prinde şi a le manipula. Cu timpul, mișcări precum spălatul pe dinți, scrisul, legatul șireturilor, devin atât de naturale, încât copiii le vor face cu usurinta. Copiii cu o motricitate fină bine dezvoltată au o imaginație crescută, o memorie bună și un limbaj dezvoltat conform vârstei, de aceea este important să îi ajutăm pe micuții noștri să își dezvolte și să își îmbunătățească abilitățile motorii fine atat acasă, prin diverse jocuri și activități, cat si in centre/ateliere specializate.

Mare parte dintre activitatile din cadrul atelierelor muzicale au integrate si exercitii motrice, toate miscarile fiind facute pe ritm, si ma bucur mult sa vad ca prin muzica, dezvolt si acest segment important din viata unui copil. 

Chiar daca noi nu am crescut cu toate aceste notiuni, si poate nu ne-am dezvoltat eficient in acest sens, este minunat ca putem fi informati si lucra cu copiii nostri.