De ce cântece și poezii personalizate?

Nu de puține ori am fost întrebată:”Dar nu vrei să te lansezi, să apari la TV, să ai videoclipuri, concerte etc?”.

Ei bine ... NU!

Acum am 33 de ani și vă spun sincer că am avut multe oportunități prin care să îmi duc talentul la un alt nivel, însă am refuzat. Visul meu a fost să îmi întemeiez o familie, să am stabilitate și să pot face ceea ce îmi place, fără să depind în totalitate de alte persoane.

După ce am oferit primele piese & poezii personalizate, am simțit nevoia să continui să ofer încă 5-6, spre testare. Am fost uluită de reacțiile celor care le-au primit, și nu înțelegeam pe deplin însemnătatea lor. Bine ... chiar și acum mi se întâmplă asta.

Oamenii nu mai sunt atât de liberi în exprimare, tehnologia a “furat” multe lucruri pe care famillie le făceau cu ani în urmă. Acum, majoritatea întàlnirilor au loc prin video call, cuvintele frumoase au fost înlocuite emoji, iar cadourile vin de la curier.

Iată așadar că acest concept, această idee de cadou personalizat este o ușurare pentru mulți dintre oameni, mai ales pentru cei introvertiți. Poate că ar dori să le spună celor dragi cât îi iubesc, dar le este rușine. Faptul că o fac eu în locul lor, e mai confortabil. Însă important este că cel care primește poezia & piesa aude ceva ce așteaptă de mult.

Când am primit mesaje de genul:”mama plânge în hohote de 3 zile”, “tata mi-a cerut distonocalm”, “bunica a spus că nu a primit ceva mai frumos de atât în viața ei”, am realizat că oamenii au nevoie de cuvinte frumoase mai mult decât orice pe lumea aceasta. Vâzând câtă bucurie aduce atât celor care oferă cadoul, cât și celor care îl primesc, văd ca pe o binecuvântare ideea acestui proiect.

Uneori, intru atât de profund în povestea clientului, încât îmi ia ore bune să mă dezmeticesc. Alteori, plâng în timp ce cânt piesa sau recit poezia, pentru că primesc atâtea povești inedite și dureroase uneori, încât nu pot rămâne imună.

După ce livrez o melodie sau o poezie, nici nu pot mânca sau dormi de emoție. Pentru mine este extrem de important să aflu cum a fost primit produsul meu, pentru că cei cu care lucrez mă încarcă și mă inspiră.

De multe ori sunt divinizată, lăudată în exces, recomandată prin toate modurile, dar am un mesaj pentru voi, cei care apelați la mine:”Dacă reușesc prin talentul și creativitatea mea să vă aduc bucurie, să fac să vă tresară inima de bucurie, pentru mine e de ajuns! Cred că unul dintre motivele pentru care Dumnezeu m-a înzestrat cu acest talent, este acela de a face oamenii fericiți. Și nu aveți idee cu ce satisfacție pun capul pe pernă!”.

Nu uitați, piesele și poeziile mele, sunt scrise “din suflet, pentru suflet”!

Prin clasa a doua, o colegă din școala generală, care mă știa de la toate serbările școlii, îmi spune să merg cu ea la Palatul Copiilor, să mă asculte profesoara din corul căruia făcea parte: MELORITM.

Mi se părea prea mult pentru mine, îmi era teamă, credeam că doar anumiți copii ajung acolo, nu și eu ... care nu mă făceam remarcată cu ceva inedit. Mai ales faptul că știam despre colega în cauză că apare la TV, că are concerte, că pleacă din țară ... în mintea mea rula continuu fraza:”nu e de mine!”.

Dar m-a convins.

Astfel că în sâmbăta următoare am însoțit-o. Am intrat în sală, 30 de copii făceau vocalize la unison, privind fără a clipi la profesoară. După ce s-a terminat cu vocalizele, profesoara spune:”Știu că avem doi posibili noi colegi, îi ascultăm împreună?”

Pfoaiiii, really?

În fața tuturor?

Credeam că mă ascultă separat, undeva.

Dar ... GO Geanina!

Am început să cânt “La oglindă”. Dacă la primul vers auzeam șușoteli și foșnete, ei bine, la strofa a doua îmi auzeam doar respirația. Ochii profesoarei sclipeau și nu se mutau deloc de pe mine. La final, a spus doar atât;”Ei bine copii ... ce părere aveți?”. Toți erau în picioare și aplaudau cu putere. Tare mândră am fost! Nu mai aveam răbdare să ajung acasă să povestesc!

Am continuat să merg la Palatul Copiilor conform programului. Mi-a fost greu la început, căci toți copiii știau repertoriul pe dinafară. În timp ce repetau, eram atentă să învăț și piesa, să îmi notez și versurile. Uneori, în pauza de masă, îi rugam pe colegi să îmi dicteze ce nu apucam să rețin.

Vă dați seama că nu mă putea lua la spectacole/concerte, dacă nu știam ce să cânt. Dar m-am ambiționat și în scurt timp eram la zi cu tot, inclusiv cu pașii pieselor care aveau coregrafie.

Cât despre primul spectacol? Nu mai știu unde a fost, dar cu siguranță a fost magnific! Emoții noi, trăiti noi, bucurie și mândrie. De multe ori aveam spectacole la care ne întâlneam cu vedete, sau aveam piese în colaborare cu diverse vedete: mai că îmi venea să mă ciupesc când mă vedeam lângă Victor Socaciu, sau Anca Țurcașiu sau Mihai Constantinescu.

Uneori se stătea la studio sau repetiții și 5-6 ore, dar niciodată nu mă plângeam de foame sau oboseală: rezultatul final conta cel mai mult!

Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci, și scriu acest articol cu lacrimi de bucurie. Încă țin legătura cu profesoara noastră dragă și cu o parte dintre colegi.

Pot spune că am fost norocoasă și binecuvântată să am parte de acei ani minunați.

Dragii copii, credeți in voi și urmați-vă visul!

Scriu acest articol uitându-mă în urmă, și mă întreb: cum și când au zburat anii?

Toți am început de undeva ... unii dintre noi am mers pe același drum, alții au schimbat direcția, după voie și nevoie.

Eu am mers la țintă, și am avut norocul să reușesc să nu mă abat de la traiectoria mea.

Provin dintr-o familie modestă, dar dornică de viată și mereu cu chef: mai degrabă, să vă spun sincer, provin din familie de moldoveni. Sunt născută în București, însă mai toate vacanțele le-am petrecut pe meleaguri moldovenești. De când mă știu, la noi în casă cânta muzica ... de orice fel.

Recunosc, talentul muzical mi s-a și transmis, căci mama mea a cântat mulți ani în corul bisericii catolice atât cu vocea cât și la chitară. Și cum de multe ori părinții își doresc să facă copiii lor ce nu au reușit ei, mama a pasat mingea la mine, în ceea ce privește muzica. Și bine a făcut. Acum vă spun sincer, dacă aș fi fost afonă și nu mi-ar fi plăcut să cânt, sigur nu ar fi insistat, și m-ați fi văzut azi postând articole sportive sau culinare. Dar, cum așchia nu sare departe de trunchi, am prins gustul muzicii chiar de la 4 ani.

Dumnezeule!!!

Îmi amintesc vag, că la 5 ani am cântat la un eveniment din familie, live, cu orchestră pe scenă. Și tot vag îmi amintesc că am fost atât de apreciată, încât s-au crucit toți cei prezenți atât de tare, încât nici descântul a 5 băbuțe nu m-a pus pe picioare.

Și ce a zis mama?

Ei, decât să bați mingea făr’ de folos ore în șir, hai să vedem dacă te-ar prinde un instrument.

Iată că pe la 5 ani a venit la noi acasă dl. Constantinescu (D-zeu să îl ierte). Am început timid, m-a ascultat, mi-a verificat auzul & ritmul și a decis să începem meditațiile. De la o săptămână la alta auzeam cum mă laudă alor mei:”este extraordinară, prinde repede, e foarte conștiincioasă!”.

De fapt, doar îmi plăcea ... nu simțeam că fac cine știe ce efort.

De la câțiva ani de studiu la orgă și până în prezent, am învățat de la mulți oameni extraordinari: ani de zile am cântat în corul bisericii, mai apoi am făcut parte din corul Meloritm la Palatul Copiilor, iar în adolescență am făcut parte din trupa TOP condusă de Maestrul Marcel Dragomir.

După perioada adolsecenței, m-am îndrăgostit de muzica populară (cu care am și copilărit de altfel), așa că la scurt timp după ce mi-am cunoscut soțul (~21 ani), ne-am îndreptat amândoi atenția spre evenimentele private, la care eu cânt și sunt MC, iar el pune muzică, în calitate de DJ.

Vocea trebuie antrenată continuu, motiv pentru care pun mare preț pe continuarea studiului individual.

Nu credeam că voi ajunge să dau naștere unui proiect cu cântece și poezii personalizate, cu atât mai mult unui proiect ce implică copii, dar iată că uneori, suntem provocați de viață în cel mai frumos mod.

Am devenit mamă în 2016, iar maternitatea și ceea ce mi-a transmis băiețelul meu, mi-au deschis mintea și către alte direcții. Zi de zi îi cântam diverse piese cu versuri inventate de mine, îi recitam ceea ce simțeam, astfel că prietenii apropiați au început să îmi ceară texte și melodii personalizate.

Când băiețelul meu a împlinit 3 ani, și am văzut că înțelege muzica, ritmul, că reproduce corect sunetele instrumentelor, că reproduce 100% diverse piese, am început să mă documentez mai intens despre beneficiile muzicii asupra copiilor.

Prin urmare, am gândit un proiect muzical pentu copii, care să îi ajute să evolueze armonios și astfel au luat naștere atelierele muzicale pentru copii, de unde atât copiii cât și părinții se încarcă cu valoare și energie pozitivă.

Acestea fiind spunse, sunt înconjurată de muzică, mi-am urmat planul și sunt mândră că cei care sunt în preajma mea primesc de la mine ceea ce au nevoie: emoție, bucurie, valoare.