De cele mai multe ori, părinții își doresc să vadă rezultate rapide la atelierul muzical: copilul să cânte, să repete versuri, să danseze, să participe activ din primele întâlniri.
Însă în spatele unei aparente pasivități, se poate ascunde un proces profund de învățare.
A nu cânta, a nu repeta imediat sau a nu interacționa vizibil nu înseamnă că un copil nu asimilează.
Copiii învață în tăcere mai mult decât credem.
Unii copii sunt observatori. Ei au un ritm interior diferit. Ascultă, privesc, absorb atmosfera. Își creează o hartă mentală a spațiului, a regulilor nescrise, a oamenilor. Această etapă este fundamentală pentru adaptare și siguranță.
Ritmul interior nu este grăbit. Nu răspunde la: „Hai, spune și tu!”, „Cântă și tu acum!”
El spune: „Mai întâi trebuie să înțeleg, apoi să mă exprim.”
Învățarea prin muzică e multisenzorială!
Metoda NEURORITMIC nu are ca scop performanța muzicală.
Nu evaluez „urechea muzicală”, nu corectez vocea, nu cer note.
Stimulez: atenția, ritmul, coordonarea, reglarea emoțională, conexiunea.
Un copil poate sta pe loc și să simtă muzica în corp.
Să bată ritmul în minte.
Să mimeze discret cu degetele.
Să zâmbească în colțul gurii.
Toate acestea sunt semne că se creează conexiuni neuronale.
Răbdarea este un dar pentru copil
Copiii au nevoie să simtă că nu li se cere „performanță”. Că sunt acceptați și văzuți, chiar dacă nu se exprimă sonor. Că pot veni la atelier pentru a se regăsi, nu pentru a impresiona.
De aceea, la atelierele NEURORITMIC:
- Nu grăbesc copilul
- Nu il compar cu altii
- Nu cer răspunsuri „corecte”
Las spațiu pentru ritmul fiecăruia – și tocmai aici stă magia.
Mesajul meu pentru părinți:
➡️ Dacă ai un copil care pare „tăcut” la activități muzicale, nu te îngrijora.
➡️ Dacă nu cântă, nu înseamnă că nu învață.
➡️ Dă-i timp, dă-i spațiu, dă-i încredere. Într-o zi, te va surprinde fredonând un cântec ... exact atunci când te aștepți mai puțin.
Pentru că învățarea autentică nu se forțează – se trăiește.
Când am început să creez atelierele muzicale pentru copii, am știut că ceea ce fac nu este un alt curs de muzică. Ceea ce fac eu NU este despre note, partituri sau audiții.
Este despre dezvoltarea copilului prin stimulare muzicală activă, care atinge în profunzime mintea, corpul și emoțiile.
Așa s-a născut numele NEURORITMIC — o combinație care reflectă exact esența metodei mele:
🧠 NEURO – pentru conexiunile din creier
🎵 RITMIC – pentru puterea ritmului de a organiza, regla și stimula
Ce înseamnă NEURORITMIC?
Este o metodă de stimulare prin muzică și mișcare, concepută special pentru copii mici (de la bebeluși până la vârsta școlară), care:
- activează dezvoltarea neuro-motorie (atenție, echilibru, coordonare)
- contribuie la reglarea emoțională (calmare, exprimare, relaționare)
- creează conexiuni neuronale prin repetiție ritmică, joc și interacțiune
- susține autonomia, încrederea și adaptarea la medii sociale noi (grădiniță, creșă)
Ce spun știința și studiile?
Ritmul este primul limbaj pe care copilul îl recunoaște, încă din viața intrauterină. Bătăile inimii, pasul mamei, fluxul respirației – toate sunt ritmuri care construiesc simțul de siguranță și ordine interioară.
Cercetările din neuroștiință arată că ritmul organizează activitatea cerebrală, îmbunătățește capacitatea de concentrare, stimulează vorbirea, motricitatea și chiar empatia.
De ce NU este NEURORITMIC un curs de muzică tradițional?
Pentru că nu urmăresc performanța artistică, ci dezvoltarea funcțiilor de bază care susțin orice tip de învățare:
- Nu învățăm cântece ca scop final, ci le folosim ca instrumente de stimulare
- Nu facem canto, ci jocuri vocale și explorare auditivă
- Nu facem teorie muzicală, ci conectare prin sunet și mișcare
Concluzie
Am ales denumirea NEURORITMIC pentru că ea definește cel mai bine ce oferă metoda mea:
🔁 o punte între creier și ritm, între dezvoltare și joacă, între muzică și copilărie.
La Music Class by Geanina Studencu, nu cresc mici artiști.
Cresc copii echilibrați, expresivi și încrezători, prin puterea muzicii și a ritmului.
Într-o lume din ce în ce mai rapidă și standardizată, creativitatea a devenit mai importantă ca oricând. Nu doar ca formă de exprimare artistică, ci ca un mod de a gândi, de a rezolva probleme și de a naviga prin provocările vieții.
De aceea, este esențial să observăm din timp dacă un copil are nevoie de mai multă stimulare creativă, pentru a-l susține să își dezvolte potențialul natural.
Ce înseamnă „stimulare creativă”?
Stimularea creativă nu înseamnă doar să punem copilul să deseneze sau să cânte. Este vorba despre a-i oferi oportunități să exploreze, să pună întrebări, să creeze liber, să găsească soluții originale și să-și exprime gândurile și emoțiile într-un mod autentic.
Creativitatea se manifestă în artă, în joc, în gândirea critică și chiar în modul în care un copil își imaginează lumea.
Semne că un copil are nevoie de mai multă stimulare creativă
Unii copii au o nevoie instinctivă de a crea, iar dacă mediul din jur nu le oferă suficient spațiu pentru asta, pot apărea semnale subtile sau evidente.
Iată câteva dintre cele mai frecvente:
1. Se plictisește rapid de activități
Dacă un copil devine repede dezinteresat de activități care sunt prea rigide sau repetitive, este posibil ca el să caute provocări mai flexibile, unde să poată adăuga ceva din imaginația lui.
2. Întreabă des „De ce?” și vrea să înțeleagă lucrurile în profunzime
Copiii creativi nu se mulțumesc cu răspunsuri superficiale. Ei vor să înțeleagă, să descopere, să reconstruiască lumea după propriile reguli. Această curiozitate profundă este un semn clar că au nevoie de stimulare suplimentară.
3. Își inventează propriile reguli și jocuri
În loc să urmeze regulile impuse, copilul propune noi modalități de a juca, de a construi, de a interacționa. Acest comportament nu arată lipsă de disciplină, ci o minte care caută să creeze.
4. Pare visător sau dezinteresat în contexte rigide
Atunci când mediul este prea structurat sau prea orientat spre rezultate, copiii creativi se pot retrage într-o lume a lor. Aparenta „neatenție” este, de fapt, o formă de protest inconștient față de lipsa de spațiu pentru imaginație.
5. Se frustrează ușor când nu poate să creeze ceva propriu
Unii copii devin vizibil agitați sau triști când sunt obligați să urmeze modele stricte, fără posibilitatea de a adăuga ceva personal. Această frustrare este semnul unei nevoi creative neîmplinite.
Ce putem face pentru a stimula creativitatea?
1. Oferim activități deschise și variate
Ateliere de artă liberă, ore de muzică, jocuri de construcție fără instrucțiuni stricte – toate acestea sunt terenuri excelente pentru creativitate.
2. Lăsăm loc pentru joacă liberă
Copiii au nevoie de timp neprogramat pentru a inventa, a imagina, a experimenta fără presiunea unui rezultat.
3. Încurajăm exprimarea emoțiilor prin artă și poveste
Poveștile inventate, desenul liber sau improvizația muzicală sunt metode excelente de a-i ajuta să-și exploreze lumea interioară.
4. Validăm ideile originale
În loc să corectăm imediat „greșelile”, sărbătorim ideile creative, chiar și atunci când sunt neobișnuite.
5. Evităm suprasolicitarea cu activități standardizate
Un program prea rigid poate sufoca inițiativa creativă. E important să păstrăm un echilibru între activități ghidate și libertatea de explorare.
De ce este important să susținem creativitatea copiilor?
Creativitatea nu este doar pentru artiști. Este o competență fundamentală în orice domeniu: în știință, în antreprenoriat, în educație sau în relațiile personale.
Un copil care învață să creeze liber devine un adult capabil să gândească critic, să rezolve probleme complexe și să se adapteze într-o lume în continuă schimbare.
De aceea, atunci când observăm semnele că un copil are nevoie de mai multă stimulare creativă, răspunsul nostru trebuie să fie prompt, blând și plin de încredere în potențialul său extraordinar.
Încă port în suflet emoția zilei de sâmbătă, când am organizat atelierul muzical tematic de Paște. A fost una dintre acele zile care rămân cu tine mult timp, nu doar prin fotografii, ci prin energia pe care o lasă în inimă.
Privind înapoi la momentele surprinse în imagini, mă copleșește bucuria de pe fețele copiilor, părinților și, da, a mea. Este un sentiment de împlinire pe care nici nu știam că îl caut, dar care acum mă umple complet.
Să ții vie o comunitate offline, săptămână de săptămână, lună de lună, timp de patru ani — nu este o misiune ușoară. Dar este una profund frumoasă. În toți acești ani, am avut privilegiul de a lucra cu generații de copii care au crescut odată cu Music Class by Geanina Studencu. Unii au pășit timid în clasă la 5 ani, iar acum se pregătesc să împlinească 10!
Acești ani mi-au arătat ceva esențial: muzica face minuni, dar nu peste noapte. Lucrurile mari se construiesc în timp, cu blândețe, răbdare și consecvență. Iar părinții care au avut încredere să fie constanți în participarea la atelierele muzicale au văzut aceste transformări uimitoare chiar în copiii lor:
- Copiii anxioși și-au găsit siguranță în ritm și au prins aripi.
- Copiii timizi și-au găsit vocea și au avut curajul să vorbească în public.
- Copiii cu dificultăți de atenție au reușit să se concentreze și să-și regleze energia prin exerciții muzical-ritmice.
- Copiii cu înclinații muzicale naturale și-au consolidat abilitățile și au pășit cu încredere către instrumente și canto.
- Copiii foarte mici, dependenți de prezența părinților, au făcut tranziția mai lină către creșă sau grădiniță.
Toate aceste transformări nu sunt magice în sensul miraculos al cuvântului. Sunt rezultatul unui cadru sigur, stimulant și empatic, în care fiecare copil are locul lui și este văzut pentru cine este. Și da, toate acestea se întâmplă prin... muzică. Nu muzica de performanță, nu teoria, ci muzica ca limbaj universal al emoțiilor și dezvoltării.
Sâmbătă ne revedem, și reluăm rutina noastră muzicală săptămânală, pentru că ceea ce construim împreună, în timp, contează.
Te așteptăm și pe tine în comunitatea noastră muzicală!
Dacă vrei să afli mai multe despre atelierele muzicale NEURORITMIC, să vezi programul sau să te înscrii, verifica detaliile pe pagina "servicii" a acestui site.
Locurile sunt limitate, dar energia e din belșug!
Astazi, crestinii intra in Săptămâna Mare, cunoscută şi sub denumirea de Săptămâna Patimilor.
Această perioadă marchează ultimile zile ale Postului Paştelui şi îi pregăteşte pe credincioşi de sărbătoarea Învierii Domnului.
E saptamana in care majoritatea oamenilor se gandesc la fapte bune, incearca sa tina post, sa ajute, sa se spovedeasca si sa arate ca sunt crestini adevarati.
De ce insa oamenii se gandesc intens la cele de mai sus, doar in saptamana de dinainte de Craciun si Paste?
Pentru mine, lucrurile stau altfel: ori esti constant si esti OM zi de zi … ori nu te chinui sa arati ca 7 zile (sau 14 din an), esti un exemplu.
Slava Domnului, am adunat in jurul meu oameni buni, cu valori frumoase, cu care am relatii bune, dar inevitabil ma lovesc in unele zile si de “rautati gratuite”, adesea nefondate. Stiu si cred despre mine ca sunt un om normal si ca gresesc in diverse situatii, dar incerc sa invat din lectiile de care ma lovesc.
NICIODATA nu am facut si nu am in plan sa fac rau cuiva intentionat, nu doresc sa ma bag in viata nimanui. Nu judec alegerile oamenilor, nu comentez nepotrivit la postarile nimanui si nu jignesc activitatea nimanui. Da, sunt multe lucruri cu care nu rezonez si cu care nu sunt de acord, dar imi vad de patratica mea si cel mult, impartasesc ceea ce simt cu sotul meu sau cu o prietena buna.
Incerc sa fiu un bun exemplu pentru copilul meu, sa ii transmit cele mai importante valori, si imi doresc sa il educ astfel incat sa inteleaga diferenta dintre bine si rau. Mai mult decat atat, doresc sa il invat ca trebuie sa isi asume greselile si sa se scuze atunci cand le comite.
Am o provocare pentru tine in aceasta saptamana, si anume sa faci in fiecare zi o fapta buna sau un gest frumos, ceva ce poate nu faci in mod obisnuit. Duminica, in ziua de Paste, gandeste-te la cum te-ai simtit in cele 6 zile in care ai facut o fapta buna si vezi cum se simte sufletul tau.
Iti las mai jos si o lista, poate te inspiri sau poate te ajuta sa ai cateva directii:
- Mergi la biserica si roaga-te pentru cineva care te-a suparat/cu care te-ai certat.
- Gaseste o persoana saraca si ofera-i o masa calda.
- Daca la supermarket vezi o batrana/batran la casa de marcat cu cateva produse pe banda, ofera-te sa achiti suma aferenta produselor.
- Lasa cu toata inima o femeie insarcinata/cu copil mic, sa aiba prioritate la diferite ghisee/case de marcat.
- Cumpara cateva flori si ofere-le aleatoriu catorva persoane.
- Surprinde o colega de munca cu un mesaj de apreciere, o incurajare (bilet scris de mana, lasat pe birou).
- Ofera doamnei de serviciu de la scoala/locul de munca, o cutie de bomboane, fara un motiv anume.
- Ofera 2 ore din timpul tau prietenei care are un bebelus, si care nici nu mai stie cum este sa faci o baie mai lunga de 5 minute. Stai cu copilul si da-i putin timp pentru ea.
- Fa o surpriza cuiva drag. Mergi la usa lui fara sa il anunti si suprinde-l cu prezenta ta.
- Fa curat in haine/jucarii, si cauta sa le dai unor persoane care cu adevarat au nevoie.
- Sustine o cauza umanitara, cu resursele pe care le ai: voluntariat, bani, transmitere a cauzei catre alti prieteni.
- Sustine o afacere de familie: comenteaza in mediul online, distribuie profilul afacerii, comanda produsele promovate, lasa recenzie (daca ai fost multumit/a).
- Abtine-te sa lasi comentarii negative/rautacioase in mediul online (constat ca aceasta este deja cea mai des intalnita forma de a face rau, atat in randul copiilor, cat si in randul adultilor).
- Surprinde-ti sotul/sotia cu cina/prajitura/ceva ce ii aduce bucurie.
- Iarta! Reia legatura cu cineva cu care relatia scartaie, da dovada de intelepciune si da o sansa celor care te-au suparat.
- Cumpara produse din piata, de la batranei, fara a te tocmi si negocia 1 leu.
- Fa complimente celor din jurul tau - nu costa nimic!
- Daca gatesti mai mult, pregateste un pachet si pentru vecinii mai putin norocosi de pe strada/din blocul tau.
- Scrie un mesaj de recunostinta educatoarei/invatatorarei care petrece cu copilul tau mai multe ore intr-o saptamana decat petreci tu.
- Cand simti sa judeci o persoana sau sa gandesti negativ la adresa ei, inlocuieste repede judecata cu un compliment.
Alege din aceasta lista ce consideri ca este usor si realizabil pentru tine, si reflecteaza ulterior la cum te-ai simtit atunci cand ai vazut reactia celor pe care i-ai surprins.
Ce sentimente ti-au adus trairile frumoase ale celor carora le-ai oferit o bucurie?
Daca ti-au adus un plus de bucurie si valoare, daca ti-au adus pace in inima, repeta experienta.
Poate nu zilnic, dar macar ocazional.
O saptamana in pace!
Stii cati profesori mi-au spus ca nu fac bine ceea ce fac?
… si la scoala primara, si in gimnaziu, si la liceu …
Imi amintesc acum o faza care ma amuza: cum 6-7 ani sa zic, am decis sa iau cateva ore de canto cu un nou profesor (testam ce-i drept si voiam sa imi imbunataesc tehnica pentru folclor). Imi ieseau si imi ies niste floricele asa frumoase (melisme) pe anumite piese de folclor, de imi vine sa mă pup - profului nu ii placeau deloc si se tot lupta sa ma convinga sa cant drept. Pana cand i-am spus: “stiti ceva? Eu le cant cum le simt, nu cum doriti dvs. sa le auziti”. Si din acea zi am si incheiat colaborarea. Accept sfatul specialistului, si in ideea de a ma perfectiona m-am dus la el, insa abordarea lui fata de tehnica mea era putin nepotrivita.
Chiar si de curand (foarte curand, dar nu dau nume), am fost scanata si analizata si mi s-a sugerat sa fac niste schimbari pe anumite zone in lucrul cu copiii. Desi initial mesajul era de lauda la adresa mea, finalul a fost cu tentă de critica - nimic concret si nimic constructiv. Nici in ziua de azi nu am inteles ce a dorit sa spuna autorul, ba chiar am simtit spre finalul discutiei ca era putin "deranjat" ca am foarte multi urmaritori in online - critica si intepaturile lui au fost frumos ambalate, insa sunt fata isteata si am inteles mesajul lui.
Primesc si accept critici daca ma ajuta, si inclusiv scopul mai multor formari este de a ma perfectiona … Tocmai de aceea aleg an de an sa investesc timp si bani in cursuri, seminarii si formari. Dar da, exista inca profesori care nu accepta ca elevul este bun, si prefera sa il faca sa se indoiasca de abilitatile sale.
Cu toate acestea, fotografia aceasta arata ca nu e chiar asa “nasoala” munca mea, iar daca au venit participanti din toate colturile tarii la un eveniment organizat de mine, au venit pentru ca ma urmaresc cu interes, si astfel au aflat ce invitata am/ce vom lucra.
Si pun pariu ca daca as fi promovat acest eveniment mai din timp, numarul participantelor ar fi fost dublu. Avem cadre didactice/terapeuti/parinti super deschisi la minte in tara noastra, si tare ma bucur sa vad setea lor de invatare, dorinta de a explora noi metode de predare, de apropiere de elevi/pacienti.
Evident ca la intalnirea noastra, muzica a fost numitorul comun, iar faptul ca atmosfera a fost atat de calda si prietenoasa la acest curs, s-a datorat acestei valori comune: dragostea pentru muzica.
Ei bine, dupa cum era de asteptat, in mediul online au inceput sa apara si comentarii rautacioase la postarile in care am aratat/povestit momente din curs. Ce m-a intristat cel mai tare a fost faptul ca acele comentarii total deplasate au venit ... DE LA ALTI PROFESORI (chiar am intrat pe profil, sa vad cine ar lasa astfel de mesaje).
Spiritul de turma exista si in oamenii mari, nu doar la copii (asa cum credeam), si in 30 minute a fost nevoie sa dau BLOCK mai multor persoane care au inceput sa lase comentarii precum: "cu circ de asta mergeti si la evaluare?", "asa scrie in programa, sa dati din umar?", "de aia se duce naibii educatia, ca va arde de dans", "ne mai intrebam de ce nu promoveaza copiii".
Ioi ... Doamne!
Au citit oare sa vada contextul formarii? Au vazut cui a fost adresata formarea? Au minime notiuni despre importanta muzicii/miscarii in viata copiilor (si nu numai)? Au incercat oare vreodata sa se joace/cante/danseze cu elevii lor? Au urmarit sa vada ce meserii am mentionat ca au persoanele prezente (nici ca ar conta)?
Sunt de acord ca nu poate fi pe placul tuturor ceea ce arat/prezint/creez/postez.
Nu sunt de acord sa intri in casa mea si sa faci mizerie.
Toate doamnele care au fost prezente la formare sunt extraordinare: terapeuti, profesori, educatori, medici, chiar parinti … au venit cu inima deschisa si curioase sa afle, sa asimileze si sa introduca in munca lor …. MUZICA.
Vei auzi multe lucruri nepotrivite despre tine!
Mergi pe drumul tau! 
Nu sunt singura care crede in beneficiile muzicii cand vine vorba de educatie timpurie sau de integrarea muzicii in alt mod, in rutina elevilor/pacientilor. Si simt ca misiunea mea este sa promovez asta cat de mult pot, cu resursele pe care le am.
O luna!
De atat a fost nevoie ca sa adun aproape 50 de specialiste in domeniul educatiei/sanatatii, specialiste dornice sa invete lucruri noi de la invitata mea Yvette Delhom, creator al metodei Batucado (si unul dintre mentorii mei).
Cand am primit propunerea de a organiza acest eveniment, am zis DA fara sa clipesc, insa cand am inceput sa rezolv puzzle-ul organizarii lui, am realizat ca nu este deloc usor. Dar ce sa vezi? Eram deja in hora si nu mai puteam da inapoi.
Abilitatile dobandite pe perioada cand lucram in corporatie ca asistent manager/asistent marketing mi-au fost si imi sunt de mare folos in business-ul meu, insa pentru organizarea acestui eveniment, au fost necesare mai mult decat as fi crezut.
Sunt omul actiunii, iar la mine nu exista ... "stai sa ma gandesc, stai sa vad, stai sa incerc". Am inceput repede promovarea evenimentului, organizarea logistica, si fara sa imi dau seama, a si venit ziua de 29 martie. In zilele/noptile de 26-27-28 martie nu am dormit deloc, pentru ca ma macina un singur gand: daca se anuleaza zborul invitatei mele? In ziua in care am ajuns la aeroport si am vazut-o, m-am relaxat total.
Yvette a fost curioasa sa afle unde lucrez cu copiii, astfel ca vineri seara am fost la Music class si am iesit in oras, sa guste cateva preparate romanesti. Evident ca i-am dat mici cu mustar :).
Tot vineri seara, ora 21.00 ne gasea la locatia unde avea sa sa tina formarea, pentru a pregati ultimele detalii: eram obosite, dar fericite!
In dimineata evenimentului am plecat de acasa cu fluturasi in stomac, ba chiar imi tremura piciorul cand apasam pedala acceleratiei. Dar am momente cand sufar de scenarita cronica. De ce aveam emotii? La eveniment veneau doamne cu care impartasesc aceleasi valori, cu care deja ma conversasem in mediul online, si ma tot incurajam ca trebuie sa ma relaxez.
Le-am primit pe participante ca si cum ne stim de o viata. Nimic nu a fost sobru, oficial si serios. De cand au intrat si pana au plecat, toata sala a fost un zambet: imbratisari, vibe bun, cuvinte frumoase, dans si bucurie.
Stii care a fost cea mai mare frumuesete in cadrul evenimentului? Energia magnifica si faptul ca toate am vorbit aceeasi limba (si nu ma refer la limbi straine, ci la faptul ca am fost toate in acelasi film).
Dupa eveniment, am iesit cu Yvette si prietena mea Carmen, sa sarbatorim. Am petrecut o seara pe cinste si am ras din toata inima, brambura prin Centrul vechi.
Si tare as vrea sa iti spun ca am venit acasa si am adormit, insa aventura abia aici incepe. In jurul orei 22.00, primesc 2 mesaje: unul pe insta, unul pe facebook, de la o anume "Mara". In conversatia initiata, erau cateva mesaje audio de la Yvette, dar si cateva mesaje scrise, prin care Yvette ma anunta ca nu ii mai merge telefonul si ca nu mai pot da de ea. Am fost convinsa ca e spam sau o tentativa de frauda, si nu am dorit sa dau curs conversatiei. Insa ma gandeam ... daca e real? Am sunat la numarul de telefon lasat in mesaj, si o domnisoara foarte draguta mi-a spus ca o doamna din Spania a abordat-o pe strada si a rugat-o sa o caute pe Geanina Studencu pe instagram, pentru ca i s-a stricat telefofonul. Era real!! Lui Yvette i s-a stricat telefonul, nu avea alt telefon, nu avea laptop, nu avea bani cash si nici biletele de avion printate. In jurul orei 23.00, sotul meu s-a dus la apartamentul inchiriat de Yvette sa ii duca un telefon de rezerva, insa a reusit doar sa isi anunte familia ca e bine, si sa nu isi faca griji ca are telefonul inchis.
Din pacate Yvette a ratat excursia programata la Brasov duminica, pentru ca nu dormise intreaga noapte si nu a fost capabila sa mai mearga. Duminica dis de dimineata am pornit spre ea sa ii duc cafea, apa, mancare, si sa gasesc o solutie pentru a-si repara telefonul. Pfiu ... VIVA MALL si ISTYLE. A reusit la Istyle sa faca o resetare a softului, si telefonul i s-a deschis.
Am avut parte si de oameni minunati care m-au sustinut la eveniment: www.atelier personalizari.ro si Tinerii Fermieri au oferit cate un cadou fiecarei participante, iar o tanara draguta, fotograf Cristina Bianca, a surprins cadre minunate in timpul evenimentului. Le multumesc din nou pe aceasta cale.
Toate avem un scop, o misiune, si sper ca fiecare si-a luat de la aceasta intalnire ceea ce are nevoie. Muzica, stimularea, terapia prin muzica, ritmul, neuro ritmicitatea si exercitiile de coordonare pe muzica pot fi adesea mai valoroase decat alte arii pe care le consideram esentiale copiilor!
Nu ma opresc aici, e o promisiune!
Ritmul si stimularea prin muzica trebuie sa fie parte din rutina oricarui copil.
Dar cum sa spun "nu"?
Dar cum sa refuz?
Dar cum sa imi iau liber?
Dar cum sa imi spun parerea?
Dar ce o sa spuna lumea?
Dar daca se va supara?
Dar daca voi dezamgi?
Dar daca o sa spuna lucruri nepotrivite despre mine?
Dar mai bine ... daca ma voi simti alt om cand voi avea curajul sa renunt la cele de mai sus? Si multi ani am rostit frazele de mai sus, si multi ani am jucat dupa cantecele celor din jurul meu, desi ritmul nu mi se potrivea de loc. Nu e deloc usor sa spui brusc "nu", insa daca iti setezi asta, sigur vei reusi.
Am testat si experimentat in ultimii ani multe evenimente si situatii, unele implinitoare, altele nu. Cert este ca am invatat sa spun mai usor "NU", fara a ma simti vinovata de decizia luata.
Nu toti oamenii ni se potrivesc, nu toate mediile in care ajungem se aliniaza cu valorile noastre, iar daca nu esti TU intr-o anume situatie, corpul iti spune asta. Nelinistea te intrepatrunde din cap pana in picioare, ba chiar te urmareste si noaptea la somn, iar acest lucru face sa nu dai randament pe nici un plan.
Si oare de ce copiii ajung sa faca lucruri nepotrivite mai ales in preadolescenta/adolesscenta? Pentru a nu dezamagi anturajul, sau poate ca nu au avut un exemplu acasa de la care sa invete ca e ok sa spuna "NU", indiferent de parerea celorlalti.
E ok sa spui "NU", asta il invat mereu pe fiul meu, mai ales ca foarte multi ani, eu am fost cea care a spus "DA" la toate locurile de munca, chiar daca asta insemna sa stau pana la 22.00 la birou, sa lucrez in weekend, sau adesea sa spal vasele din bucataria companiei.
Spuneam "DA" sa nu imi supar managerii, sa nu ii dezamagesc, sa par un angajat fidel, sperand la o promovare, whatever. Nu am primit nimic din ce visam, ci doar anxietate si neliniste. A fost nevoie de ani buni de discutii in amanunt cu diversi specialisti care m-au indrumat si m-au invatat ce inseamna o limita sanatoasa, si mai ales ca eu trebuie sa ma pun pe primul loc.
Un "NU" spus la momentul potrivit, poate aduce PACE si LINISTE, iar acestea din urma sunt cele mai importante pentru o viata traita in armonie.
“Cum sa fiu eu speaker? Eu nu am nimic interesant de spus!” Asta i-am raspuns Mihaelei Lazar, fondator al comunitatii DE MESERIE FEMEIE, cand mi-a propus sa vorbesc in fata a 100 de femei la GALA LUCKY TO BE A WOMAN.
Am acceptat totusi propunerea ei, in speranta ca povestea mea inspira si ajuta si alte femei care poate nici pana la varsta actuala, nu fac ceea ce isi doresc cu adevarat.
Usor nu este deloc sa detaliez momente din sertarul copilariei, pentru ca adesea am fost tinta multor rautati din partea colegilor, profesorilor, si chiar a parintilor colegilor mei. Dar daca iata, la ani distanta reusesc sa vorbesc despre aceste lucruri, inseamna ca sunt impacata cu ceea ce a fost. Nu as spune ca am avut parte de bulling pentru ca eram foarte slaba, ochelarista si nu prea frumusica, insa am avut parte de bullyng pentru ca nu puteam sustine financiar multe dintre activitatile muzicale la care trebuia sa iau parte. Mereu deranja prezenta mea in spectacole sau cand eram propusa sa cant solo, mereu se gasea un coleg sau un parinte al unui coleg "sa ma intepe" si sa ma faca sa ma simt prost.
Si fix asa se intampla: pentru că nu imi permiteam financiar sa platesc tot ce se cerea, mereu incercau sa ma excluda. Aveam insa un AS in maneca: aveam talent si eram serioasa, implicata si dornica de evolutie.
Pe vremuri nu existau grupuri de whats'up ale parintilor, insa rautati existau, credeti-ma pe cuvant, atat la adresa profesorilor, cat si la adresa copiilor din anturaj. Ne miram acum de discutiile din grupurile de parinti, insa acestea existau si acum 25 ani, insa se intamplau live.
Au fost destule ocazii cand m-am revazut sau mi-am vazut in social media parte din colegi, si cred ca 2 sau 3 din 50, am ramas in domeniul muzical, printre care si eu, pentru ca eu am stiut ce vreau, am stiut ca pentru asta traiesc si in zona aceasta imi doresc sa ma dezvolt.
Cu umor, cu ironie si cu emotie, mi-am spus povestea sambata, la gala organizata de buna mea prietena, fondator al comunitatii @demeseriefemeie.ro, Mihaela.
Mihaela a muncit enorm pentru a aduna femei cu valori comune la evenimentul GALA LUCKY TO BE A WOMAN, si o felicit pentru indarjirea cu care a luptat.
La cat a fost de dificil (stiu din culise), eu as fi renuntat de mult … cu atat mai mult admir perseverenta ei.
Eu organizez un eveniment mult mai mic pe 29 martie, cu invitata mea Yvette, si tot mi se pare extrem de dificila pregatirea detaliilor.
Multumesc celor care mi-au ascultat povestea, care au acceptat provocarea mea ritmica, si reminder:
CREDETI IN VOI, si lucrurile se vor aseza!
Daca as avea o putere, as face cumva ca toti copiii sa aiba sanse egale in viata, mai ales cand vine vorba de educatie.
Sunt de parere ca in orice domeniu, dar mai cu seama in invatamant, “omul sfinteste locul”.
Exista oameni care doresc sa schimbe in bine educatia copiilor si sa arate ca se poate, daca se vrea cu adevarat!
Mi se cere saptamanal sa merg in locul “x, y, z”, sa tin ateliere sau sa fiu speaker la diverse evenimente. De multe ori spun “nu” din prima, motivul principal fiind programul meu foarte incarcat. De alte ori, refuz datorita abordarii celui care imi scrie, sau pentru ca locul propus nu se aliniaza cu stilul/valorile mele.
Cu o luna in urma, una din urmaritoarele mele mi-a propus sa tin un atelier muzical in satul in care ea este invatatoare, pentru ca in ultimul an, scopul ei este sa aduca si copiilor din zona, diversi specialisti care sa ii ajute pe acestia sa se dezvolte.
De cum mi-a povestit detalii, cum se organizeaza, cum se dedica meseriei sale, mi-am zis doar: “ce copii norocosi!”.
Sa existe intr-un satuc un om dedicat si implicat, e mare lucru. Cand exista oportunitati si oameni care sa ii ajute sa se dezvolte, copiii sunt curiosi si atrasi de scoala/carte/activitati de crestere sau performanta. Cand copiii aud doar: “nu avem bani, mergi la munca, nu poti”, copiii se resemneaza si renunta la scoala.
Desi luni e singura zi in care am timp sa ma ocup de task-uri administrative, creative, filmari sau invatat, azi, 10 martie, am decis sa anulez cele de mai sus, sa conduc mai bine de o ora jumate, si sa cunosc omul care sfinteste locul in care ajung.
Am ajuns asadar intr-un sat din Giurgiu, unde am gasit multi copii veseli si curiosi de prezenta mea. Au fost ochi si urechi la ceea ce am lucrat, si m-au coplesit cu "multumesc" ori de cate ori le-am oferit un instrument cu care sa lucreze. Am lucrat cu 2 grupe de copii, aproximativ 2 ore, insa nu stiu cand a zburat timpul. Ne-am conectat tare bine si evident, la plecare m-au imbratisat cu putere.
In timp ce unii copii cu care lucrez de ceva vreme, imi spun la optional ca e "boring" si isi dau ochii peste cap, o parte din copiii de azi m-au intrebat la final: "doamna, cat o sa coste optionalul? Sper sa nu fie scump, sa ma dea si pe mine mama".
Cu ce gand plec eu de la copiii la care exista dorinta de invatare, dar nu exista posibilitati?
Copiii care le au pe toate nu mai apreciaza multe din ce li se ofera, iar asta este cu adevarat trist.
Le-am promis copiilor ca ne vom revedea, si ne vom bucura impreuna de tot ce ne ofera muzica.
Un gand de final, un om educat este un om puternic!