Nu aveam in plan sa vizitam Istanbulul vara aceasta, insa am fost convinsa de cativa parinti din comunitate sa imi iau cateva zile libere.
Nu ne-a atras prea tare litoralul romanesc, asa ca am decis sa mergem la Istanbul, cu masina personala. Ne-am gandit si razgandit cu privire la ora de plecare, insa intr-un final am decis sa plecam la 3.30 dimineata, astfel ca eram si odihniti (adormit la 9.00), plus ca doream ca Nicholas sa doarma jumatate de drum, cat sa nu i se para plictisitor drumul. Am procedat corect, si intr-adevar, jumate de drum a dormit. Am iesit prin Bulgaria, iar trecerea la vama a fost rapida.
Desi drumul pe waze arata 9 ore, cu opririle de la vama + mici opriri pentru cafea si dezmortire, ajungi sa faci 11-12 ore. Am ajuns la hotel in jurul orei 14.00, iar dupa o masa rapida la mall-ul de langa, am dormit pana spre seara. Am fost cazati pe partea asiatica a Turciei, iar hotelul ne-a oferit apartament la etajul 39 din 42 - chiar am avut un peisaj superb.
In prima seara nu am avut multe optiuni de vizitat sau explorat, astfel ca am ales o simpla plimbare pe faleza Bosforului - intr-adevar, peisaj extraordinar. La ora 22.00 multe familii cu copii mici abia soseau in zonele verzi/pe faleza. Veneau cu paturi, carti, picnic si se bucurau de atmosfera relaxanta - mi-a placut sa vad asta.
A doua zi dupa micul dejun am plecat sa vizitam: am ajuns prima oara la Blue Mosq. Pana sa ajungem insa la moschee, am vazut cu adevarat ce inseamna aglomeratia din Istanbul si mai ales, provocarea de a gasi parcare. Cred ca am spus de nenumarate ori in aceasta vacanta, ca Bucuresti-ul este fabulos din acest punct de vedere. In Istanbul se conduce haotic, sunt milioane de masini pe toate benzile existente, soferii rareori semnalizeaza, iar pietonii sunt efectiv inconstienti - traverseaza pe unde au nevoie, fara a se asigura o secunda. Mai pe romaneste, se arunca in fata masinii. Ce inseamna insa sa gasesti parcare? Sa lasi masina pe un teren full de masini, si sa lasi cheia domnului de la parcare, care muta si schimba masinile intre ele, in functie de cine are nevoie sa iasa. A fost necesar sa facem si noi asta, desi mi s-a parut riscant si m-a scos maxim din zona de confort. Langa Blue Mosq se afla si Hagia Sofia, pe care am admirat-o din exterior - era coada si la bilete, iar Nik era cu gandul la ... Legoland.
Am ajuns la Legoland, situat intr-o zona cu centre comerciale - nicidecum nu este un Legoland in genul celui din Dubai sau Germania, ci este o parte din etajul unui mall, cu cateva activitati pentru copii + multe zone in care copiii pot construi cu piese de lego. Biletul per persoana a costat in jur de 1000 lire turcesti, deci cam 140 lei persoana.
Langa Legoland, la parterul mall-ului, am gasit un restaurant la care am revenit in fiecare zi ce a urmat, atat de mult ne-au placut mancarea-ambientul: avea multe feluri de mancare, generoase si la pret bun - Happy Moon's caffe.
In general, intre orele 15.00-18.00 reveneam la hotel pentru relaxare - piscina.
Tot in a doua seara, am ales sa facem excursie pe Bosfor, cu cina si entertaiment incluse - am cumparat excursia de pe un site local, iar preturile incepeau cu 29 euro, si se opreau la 60 euro, in functie de ceea ce iti alegeai: loc VIP, bauturi alcoolice sau nu, meniu de lux sau nu etc. Am ales ceva la mijloc, un meniu fara alcool la 40 euro, iar pentru copil au facut reducere 50%. Sa gasim parcare in port iar a fost o mare provocare: ne-am invartit peste 45 minute, iar solutia a fost din nou una neortodoxa - am lasat cheia la o parcare privata. Costul parcarilor este in jur de 100 lire turcesti pe ora. Excursia pe Bosfor iti ofera un peisaj superb, e mirific sa vezi de pe apa sute de cladiri luminate, care la randul se reflecta in apa. Nu pot spune ca am avut parte de super show sau un meniu waw, deci consider ca si daca alegeam cel mai ieftin pachet, ne bucuram la fel de mult de priveliste si plimbare.
Ziua ce a urmat a inceput in cartierul colorat Balat - un cartier intim, cu localnici draguti, cu sute de pisici in jurul cafenelelor si cu multe magazine de suveniruri si restaurante. Ne-am bucurat de o scurta plimbare si de o cafea buna.
Ziua a 3-a a venit insa si cu multa adrenalina si rugaciuni, pentru ca am ales sa mergem la un parc de distractii - pentru copil: Vialand Tema Park. Pe site-ul Vialand aparea un cost de 60 euro/persoana, insa nu am fost siguri de cateva detalii, astfel ca am decis sa cumparam bilete direct de la ghiseu. La ghiseu am aflat insa ca pretul este 90 euro/persoana, pentru a beneficia de intrari la mai multe atractii. Noi am cumparat biletul standard, mai existau insa si bilete GOLD si DIAMOND (care includeau mancare si alte atractii de care Nik oricum nu parea interesat).
Primele zone au fost dragute, erau potrivite si copiilor mai mici, iar Nik s-a bucurat de joaca. Pe masura ce inaintam, apareau insa provocari mai mari, potrivite si adultilor, iar baietii m-au provocat sa le incerc. Doamne, ce o fi fost in capul meu? Eu stiam ca imi place siguranta, ca trebuie sa simt pamantul sub picioare, insa in mintea mea se auzea continuu: "fa-o pentru copil". Am testat 3 atractii cu adrenalina, care m-au scos maxim din zona de confort. Acum rad si mi se pare funny, insa cand eram acolo sus, in mare viteza, imi tineam ochii inchisi si numaram secundele. Insa, a meritat: copilul meu mi-a spus cele mai frumoase lucruri intr-unul din carusele: "mami, ma tin doar cu o mana. Cu o mana te tin pe tine, sa iti dau incredere!". Pentru acest moment frumos cu Nik, a meritat sa indur toata frica de acolo de sus, si mai ales, din cadere.
In fotografia de mai sus eram intr-o barca, care urca pe niste rulmenti destul de sus, iar deodata, cu viteza, cobora in apa. Am urcat de 2 x pe acei rulmenti: prima cascada a fost la o inaltime mai joasa, iar a doua aproximativ de 2 x mai sus decat prima. La aterizare, se vede cum aratam: ne-a stropit maxim! Parcul in care ne-am buucrat de aventura se numeste Vialand Park - si intrarea se face printr-un mall - sa nu cautati parcare in exterior daca ajungeti - se parcheaza la mall si se iese prin mall spre ghisee/intrare.
Spre seara am pornit spre Galata Tower - aici a fost singurul loc in care am gasit parcare subterana, cu bariera, cum de altfel eram obisnuiti de acasa. Din nou, am dat de mii de oameni, erau cozi imense la intrare, asa ca am decis sa facem doar o scurta plimbare pe strazile adiacente. Am fi dorit sa cinam acolo, insa era full si la restaurante, asa ca am decis sa revenim la Happy Moon"s.
Ziua a 4-a am inceput-o la Grand Bazar. Nu ne-am dus setati sa facem cumparaturi, si nicidecum sa venim acasa imbracati in "branduri", insa am fost curiosi sa vizitam bazarul cu 6000 de magazine. Am mancat in zona bazarului celebrul covrig cu susan, ne-am plimbat si am admirat uimiti miile de magazine pline cu te miri ce. Care a fost cea mai mare provocare? Exact: PARCAREA! Am gasit tot o parcare reinterpretata, am mancat baclava si incghetata, am cumparat cateva suveniruri si am plecat mai departe.
Citisem dinainte de a pleca, despre Museum of Ilussions - asa ca a fost pe lista noastra de vizitat, mai ales pentru Nik. Pot spune ca de acest muzeu am fost dezamagita: am platit toti 3 aproximativ 250 lei, si este de 2 x mai mic decat cel din Afi Cotroceni. Iar camerele/iluziile, sunt aproape la fel ca cele pe care le-am vazut si la Afi de cel putin 3 ori - sunt si 2-3 incaperi diferite. Deci daca ati fost la Muzeul Simturilor din Afi Cotroceni, nu vi se va parea nimic waw aici.
Am decis ca ultima seara sa o petrecem pe langa hotel, sa ne plimbam si sa ne odihnim, caci urma un nou drum de 10-11 ore. De aceasta data am plecat din Istanbul la 9 dimineata, si am ajuns acasa la 20.00, cu opririle aferente.
Concluzia? Frumos, da obositor, mai ales daca ai si copil cu tine. Nik a fost foarte intelegator, a avut rabdare si s-a adaptat in orice context. Noi am avut de acasa pregatita o lista care sa includa atat locuri pentru adulti, cat si locuri pentru copii.
Ne-am bucurat de experienta, de locurile vizitate, de bucatele gustate si de momentele petrecute in 3, insa nu cred ca voi relua curand o calatorie de 10 ore cu masina (si cu copilul), si mai ales intr-un oras atat de aglomerat, in care foarte putin se vorbeste engleza - cel mai mult ne-am inteles cu google translaate sau prin semne (nici in restaurante sau mall-uri nu am gasit persoane cu care sa ne conversam fluent in engleza).
PS: MUSAI de platit vinieta la bulgari, si HGS in Turcia (un fel de rovinieta de a lor - noi am facut de indata ce am trecut vama la turci). Sa aveti procuri pentru masina, daca aceasta este in leasing sau daca persoana din actele masinii nu coincide cu persoana care conduce masina: la bulgari, procura in romana/engleza, iar la vama cu Turcia, procura tradusa si legalizata in limba turca.