Vorbitul in public reprezinta una dintre cele mai populare frici din lume, asta arata studiile, si cu toate acestea, foarte multi oameni care poate nu au de-a face cu lumea media/tv, sunt nevoiti sa apara sa vorbeasca in public.

Multi dintre ei fac cursuri de public speking, altii paralizeaza in timp ce vorbesc, altii se calmeaza cu un ceai sau cu o doza de alcool pentru a se detensiona (stiu asta inclusiv de la colegi artisti, care desi practica meseria de artist de ani de zile, tot au blocaje cand apar pe scena).

Un lucru este cert: nu exista o reteta minune aplicabila fiecarui individ.

Eu aud foarte des de la persoanele cu care interactionez sau care ma urmaresc in mediul online: "dar ce lejer iti este tie sa vorbesti in public!"

Imi este lejer datorita experientei si a exercitiului continuu, insa asta nu inseamnă ca nu am emotii atunci cand apar in fata unui public sau in fata a noi persoane.

De curand, la un curs, s-a facut o analiza asupra fricii de a vorbi in public, si chiar s-a ajuns la mici contraziceri vis a vis de acest aspect, iar eu mi-am mentinut punctul de vedere. La intrebarea "iti este frica sa vorbesti in public?", raspunsul meu a fost "nu". Insa emotii contructive exista de fiecare data. Nu imi este frica sa gresesc, nu imi este frica de parerea celor care ma asculta, nu imi este frica de ceva anume, insa emotia pe care o simt cand vorbesc in public sigur nu este frica. As putea spune ca este un entuziasm amestecat cu preluarea vibe-ului din sala, dar nicidecum frica. Cel putin, nu acum, dupa 17 ani de cand an de an prezint zeci de evenimente.

Nu stiu cum functioneaza altii, dar eu nu pot sa ma filmez acasa sau chiar la un curs, repetand ca un papagal ce urmeaza sa spun live la o emisiune tv.

Iata de ce:

1. Acasa e liniste, sunt eu cu mine, nu am emotii de nici un fel

2. Acasa nu simt presiunea live-ului, ca intr-o emisiune

3. Acasa nu ma cronometreaza nimeni ca la o emisiune live (si nu, nu ma ajuta cronomentrul pus de mine)

4. Acasa nu am o armata de oameni cu ochii spre tine

4. Acasa nu sunt live pe bune, si stiu ca pot spune orice, ca nu ma aude nimeni

Ce fac in schimb, pentru a ma ajuta sa fac fata cu brio la o prezentare/emisiune?

1. Imi conturez idei in minte, cronologic, despre ce urmeaza sa vorbesc

2. Daca pot, in masina chiar, fac cateva vocalize si imi stramb fața/maxilarul pentru relaxare

3. Ma filmez des acsa si ulterior ma urmaresc doar cat sa imi vad mimica, pozitia corpului si cat de mult gesticulez

Niciodata nu imi place ce vad acasa, cand repet de una singura, insa mereu ma adaptez si ma descurc la emisiuni sau evenimente, unde e alt vibe, alt context.

Si degeaba as repeta papagaliceste acasa o replica, atunci cand moderatorul are alt plan, iar intrebarile lui nu corespund cu ce ai repetat tu, trebuie sa improvizezi si sa te adaptezi. Evident, este vorba si de exercitiu.

Cu siguranta este diferit pentru fiecare dintre noi. Nu poate functiona la tine ce functioneaza la mine, si viceversa. Si da, adesea am gresit, chiar gramatical … se intampla. Adesea am uitat versurile pieselor pe care le cant - e ok - am stiut sa glumesc si sa trec peste.

Sunt ani de repetitie in spate si ore de practica, dictie, ore multe de prezentă pe scenă, conectare cu publicul real sau virtual. Si da, sunt si multe esecuri si momente pe care as vrea sa le sterg din minte, dar ce sens ar avea? Poate ca momentele penibile sau stganjenitoare m-au ajutat sa invat niste lectii si sa stiu cum sa tratez problema mai bine.

Acest articol nu este nicidecum o lectie despre cum sa cvorbesti in public, pentru ca nu asta vreau sa crezi ca citesti, ci pur si simplu experienta mea personala cu privire la vorbitul in public. Si am scris toate acestea, pentru ca imi vad colegele/prietenele, cum pun mare presiune pe ele ca: nu au privit bine la camera, ca au omis un cuvant, ca au pierdut firul povestii la un interviu, ca s-au balbait samd. E normal sa se intample astfel de situatii, chiar si la case mai mare, iar atunci cand iti vei da voie sa gresesti, si nu vei mai pun asa mare presiune pe tine, vei observa ca nu e chiar asa dificil sa vorbesti in public.

Inca ceva: eu nu sunt adepta prompter-ului. Sunt situatii cand da, te poti ajuta/inspira dintr-o prezentare proiectata pe tv/video proiector, insa asta nu inseamna ca citeti de la a-z intreg continutul.

Atunci cand citesti ca un robot, sacadat, dar corect cum scrie la carte, omiti ceva important: SA TRANMITI EMOTIE celui care te priveste.

Ne place caldura, tuturor! Si ne-am facut un obicei de cativa ani, ca in luna in care il serbam pe fiul nostru, sa plecam intr-o vacanta. Cele mai bune investitii pentru copiii nostri sunt in educatie si in experiente.

Pentru ca anul trecut nu am reusit sa bifam toate obiectivele turistice din Dubai si Abu Dhabi, am decis sa revenim si anul acesta, mai ales ca prietena si colega mea de banca din liceu a devenit mamica, si mi-am dorit mult sa ii strang in brate puiul. Bucuria e si mai mare de fapt: am 2 prietene in Abu Dhabi, ambele colege de clasa si prietene bune de 23 ani.

Ne-am pus de acord cu prietenii nostri din Romania sa mergem impreuna, si desi a fost prima vacanta in aceasta formula, noi 3 si ei cu o fetita de 6 ani, totul a fost minunat.

Voi detalia mai jos zonele si locurile vizitate si voi scrie parerea mea, poate ajuta candva.

Ziua 1

Am fost cazati in Abu Dhabi si am aterizat duminica dupa amiaza. Am decis ca prima zi sa o petrecem relaxati, fara plimbari si alergatura, asa ca am petrecut-o acasa la proaspata mamica, cu un festin arabesc.

Ziua 2

In ziua a doua ne planificasem sa vedem Muzeul Viitorului si Zoo Safari, ambele in Dubai. Personal, Muzeul viitorului nu m-a impresionat cu nimic, si nu e doar parerea mea, ci a tuturor celor care am fost. Avand in vedere ca anul trecut nu am prins bilete, m-a facut sa cred ca e ceva nemaintalnit si ca cei mici vor dori sa stam acolo toata ziua, insa abia asteptau sa treaca turul mai repede.

Am continuat aventura spre Zoo Safari Dubai, o gradina zoologica imensa si impresionanta. Am vazut nenumarate specii de animale, care traiesc in conditii foarte bune, cu spatii imense, iar curatenia din fiecare zona ne-a cam lasat cu gura cascata. Am platit un pachet care ne-a dat ocazia sa avem si un tur cu un miniautobuz, prin culisele si zonele cu acces interzis, mai exact in zonele unde traiau animalele. Astfel, le-am putut vedea de aproape, in mediul lor.

Ziua 3

Dupa ce anul trecut baietii mei au experimentat Warner Bros, au insistat sa mergem iar, cat sa vad si eu si sa ma bucur de tot ce este acolo. Am pornit spre Warner Abu Dhabi, in explorare si testare ... din pacate, eu nu sunt prea aventuriera si nu ma incanta roller coastere sau senzatii cu adrenalina. Ei bine, prima aventura de la Warner m-a udat din cap pana in picioare, si cum in incapere era destul de frig, toata ziua am dardait si am avut frisoane. Am zis pas la majoritatea activitatilor, dar m-am bucurat enorm sa il vad pe Nik fericit de tot ce traieste.

Ziua 4

Pe lista noastra se afla si Sea World, cu alt parc de distractii ce are in prim plan lumea marina. Extrem de frumos, de diversificat cu activitati si experiente pentru copii si adulti. Exista activitati pentru toate categoriile de varsta, insa intr-adevar, majoritatea sunt destinate copiilor mai mari. Si aici am fost mai mult observator si fotograf, pentru ca eu nu ma aventurez in nimic ce ma tine in aer. Au fost insa destule alte lucruri care m-au bucurat si impresionat.

Ziua 5

Ne-am inceput ziua a 5-a in Abu Dhabi, cu o plimbare cu barca alaturi de toti prietenii nostri (si cei cu care am plecat, si cu cei din Abu Dhabi). Vremea a fost minunata, am avut parte de 28 grade, si in plimbarea noastra de 4 ore nici nu am realizat cand a zburat timpul. Am luat impreuna pranzul pe barca, am povestit, am ras si ne-am bucurat (iar), de bucuria copiilor nostri.

Dupa amiaza aveam programata plimbarea in desert - iar. Pentru mine, Safar si desert inseamna libertate. Pe cat de speriata sunt in diverse roller coaster (chiar si de dimensiuni mici), pe atat de fericita sunt in safari, unde masina aceea sare si se inclina pe dunele de nisip. Ne-am bucurat din nou de aceasta experienta, de compania prietenilor si de o cina festiva cu spectacol in desert.

Ziua 6

Greu de crezut, insa vacanta se apropia de final mai repede decat credeam. Ultima zi am programat LEGOLAND - paradisul oricarui copil. Chiar si noi adultii ne-am bucurat iar de tot ce ofera acest loc, si chiar am simtit ca traim lucruri pe care nu am avut ocazia sa le testam cand am fost copii. Legoland ofera multe activitati pentru copii si adulti, zone diverse de interes si creatie, filme 4d, zone in care copiii pot construi cu lego, si efectiv nu simti cand zboara ziua.

Seara am incheiat-o la un restaurant select din Dubai, alaturi de toti prietenii nostri. Parca as fi oprit timpul in loc, pentru ca tare frumoasa era atmosfera, si atunci cand te simti atat de bine intr-o vacanta, nu ai vrea nicicum sa se termine (mai ales ca aflasem ca in Romania vin ninsorile).

A fost o vacanta reusita, unde am intarit si mai mult prietenia cu Carmen si Cristi, prietenii cu care am plecat din Romania. Avem o relatie de prietenie sincera si autentica de mai bine de 3 ani, insa cand e vorba de vacante si multe zile petrecute impreuna cu cineva, poti avea surprize. Nu a fost cazul, pentru ca pare ca suntem facuti din acelasi aluat, ceea ce e din ce in ce mai rar in zilele noastre.

Investiti in amintiri si experiente pentru voi si pentru copiii vostri. Nu isi vor aminti de tonele de jucarii pe care le au depozitate in pod, insa isi vor aminti cum s-au simtit cu mami si tati in vacanta "x".

Pentru acest articol am atat de multe lucruri de spus, incat recunosc: e haos in mintea mea si nu stiu cu ce sa incep.

Unde am fost?

Cu cine?

Cine e Manu?

Cand am mai plecat eu 4 zile de acasa?

Ce s-a intamplat intr-un retrat dedicat femeilor antreprenor?

... good, hai sa ma intorc in timp 5 ani, ca sa dau sens povestii mele.

In 2019 apaream timid in mediul online, fara o directie clara asupra a ce doresc sa livrez si cui. Vremurile au fost atat de ciudate, incat a fost nevoie sa incep un business nou, pe care trebuia sa il prezint oamenilor. Nu stiam incotro sa apuc, insa stiti cum e ... Dumnezeu trimite catre tine oamenii de care ai nevoie. Pe Manuela Ciugudean o cunosteam din 2017, insa prin 2019 am inceput sa lucrez cu ea si sa ma las ghidata de experienta ei in ceea ce priveste vizibilitatea si brandul personal.

Cand multi dintre apropiati imi spuneau ca e o tampenie ceea ce fac, Manu a fost printre putinii oameni care au crezut in potentialul meu. Am urmat mai multe programe pe care le-a creat pentru antreprenori, si fiecare informatie sau sfat primite de la ea, m-au ajutat cumva, candva.

In noimbrie 2024, chiar in perioada cand imi serbam ziua, a anuntat ca tine un al doilea retreat dedicat femeilor antreprenor, astfel ca am stiut din start ce cadou imi fac de ziua mea. Spre norocul meu, 2 dintre bunele mele prietene au dorit deasemenea sa participe, si asa a inceput AVENTURA RETREAT SHINE ON (emotii mari pentru mine, fiind prima plecare de 4 zile, dupa 9 ani de mamicie).

Sa le ai partenere de drum, camera si viata pe Carmen Grigorescu (psiholog clinician) si Alexandra Dascal (fondator Casuta cu Ghidusii), e realmente o binecuvantare - nu mai ai nevoie nici de terapie, nici de pastile pentru somn linistit.

Am ajuns asadar intr-o zi de joi, la o locatie de poveste din Ramnicu Valcea, mai exact Albastru si Origini. Asa mare a fost bucuria revederii cu Manu si parte dintre participante, incat bagajul a asteptat ore bune in masina, pana sa ne organizam in camere. Prima zi a fost despre povesti, vulnerabilitate, conectare si Prosecco.

Fara sa am habar despre cine va fi prezent in aceasta experienta, am constatat rapid ca ma cunosteam cumva din mediul online, cu peste jumtate dintre participante! Dar de ce m-am mirat, nu stiu ... pentru ca Manu asta reuseste de fapt, sa atraga oameni cu aceeasi energie, oameni cu valori comune, insetati de dezvoltare si crestere.

Zilele ce au urmat au fost deasemenea pline de valoare, pentru au fost organizate diverse workshop-uri menite sa ne ajute sa ne dezvoltam si mai frumos brandul personal/afacerile (workshop dictie, stil personal, fotografie de brand si prezenta in social media). Imposbil sa nu pleci de de la un astfel de retreat cu un bagaj de informatii valoroase pe care sa le aplici in cresterea ta.

Ei ... au fost si multe seri in care s-a plans, pentru ca nu poti ramane imuna la povestile de viata ale colegelor. Te conectezi altfel cu persoane asemeni tie, carora le poti spune: "si eu am trait asta, si eu patit asta, si mie imi e greu cu clientul x". Cu siguranta mama/tata/nasa nu pot intelege 100% situatiile grele care te provoaca in business, astfel ca atunci cand esti intr-un cerc in care se vorbeste aceeasi limba, te simti inteles.

Aveam nevoie de aceste zile mai mult decat am crezut atunci cand am luat decizia sa particip, si le multumesc tuturor participantelor pentru energia creata, pentru lectiile de viata, de business, si pentru ca am fost EU, asa cum sunt zi de zi, alaturi de ele.

Tie Manu, ce sa iti mai spun? Esti parte din cresterea mea si iti voi fi mereu recunoscatoare pentru ghidaj si incredere. In spatele oricarui proces de mentorat, crestere, coaching, se afla multa munca! Ar fi fost ideal ca Manu sa aiba o bagheta magica si in 3 luni sa cresc pe toate planurile, insa nu a fost asa. Am fost o eleva silitoare, care a ascultat si aplicat cu sfintenie sfaturile mentorului.

Si inca un sfat valoros, de care eu nu am stiut sa tin cont la inceput: INAINTE DE TOTI SI TOATE, FII PRIMA CARE CREDE IN TINE!

PS: pe 13 aprilie, se organizeaza un nou retreat SHINE ON pentru antreprenori. Poate e pentru tine!

“Auzi maică … da’ vad barbati in toata firea acolo pe feisbuc cu copiii, la muzica la tine acolo. Da’ ii trimit pă ei nevestele?” Aceasta este doar una dintre formularile pe care le mai aud, chiar si de la membrii mai in varsta ai familiei …

Asa ca azi aleg sa scriu despre tăticii care ajung la Music class … deloc putini!

Ii ADOR!!!!

Ferice de acesti copii mici care au o ora de conectare profunda cu taticii, care stau pe bratele lor, canta, danseaza si primesc cea mai buna energie.

Da, poate in 1900 toamna, rolul tatei era sa munceasca, si al mamei “sa vada de copii”. Ar fi fost rusinos poate ca tatal sa danseze baby shark cu copilul, alaturi de alti domni si doamne. Acum insa, eu vad ca acesta este cel mai frumos mod posibil de a-i oferi copilului TIMP DE CALITATE. Si da, mama sta cu copiii mici toata saptamana, iar sambata, taticii aleg sa fie alaturi de copiii lor, oferind timp de relaxare mamicilor, care oricum au job full time.

Studiile asupra jocului părinți-copil s-au concentrat în cea mai mare parte pe mame, așa că cercetătorii au vrut să-și schimbe atenția asupra taților, să vadă dacă jocul tată-copil diferă de jocul mamă-copil și daca afectează sau ajuta dezvoltarea copiilor.

Cercetătorii au analizat datele din 78 de studii diferite întreprinse între 1977 și 2017, si au constatat ca acei copiii care s-au bucurat de timp de joacă de înaltă calitate cu tații lor, au fost mai puțin susceptibili de a prezenta hiperactivitate sau probleme emoționale și comportamentale. De asemenea, păreau a fi mai buni în a-și controla agresivitatea și mai puțin predispuși să atace alți copii în timpul neînțelegerilor de la școală.

De asemenea, studiul a constatat că frecvența jocului tată-copil crește încă din copilărie, apoi scade între vârstele de 6 și 12 ani, dar vestea bună este că abilitățile învățate în primii ani îi ajută pe copii mai târziu. 

Jocul cu tata face mai mult decât să creeze amintiri distractive – oferă un angajament esențial pentru construirea creierului. Timpul de joacă cu tata reprezintă o oportunitate de aur de a consolida abilitățile cognitive, emoționale și sociale ale copiilor.

Cercetătorii recomandă chiar și 10-15 minute pe zi de timp de joacă/timp petrecut cu tata. Consecvența este cheia, la fel ca și interacțiunea concentrată. Tratează timpul de joacă ca un timp prețios pentru îmbogățirea copilului.

Eu ma topesc la propriu cand ii vad pe tatici cat sunt de implicati si ce vibe bun aduc in sala de muzica.

Comunitatea e solida, deja sunt parinti care se cunosc bine pentru ca vin de multa vreme la Music class, iar eu ma simt degajata cu ei: radem, glumim si ne bucuram de terapia noastra saptamanala, cu ras, muzica si dans.

Multumesc, tatici misto ce sunteti! Ps: daca as mai fi mica, mi-ar placea sa fiu copilul vostru.

.

De cand a inceput noul an si pana in prezent, cred ca am vazut 1001 fotografii cu mesajul: “ai primit 365 zile … tu alegi ce faci cu ele”.

Are sens 100%, e un mesaj motivational de impact, dar nu mereu depinde de tine in totalitate ce ai in gand sa faci. In multe situatii sunt implicati si factori externi precum oamenii, familia, banii, timpul, resursele academice samd.

Anul trecut spre exemplu, am stiut de la inceput ce imi doresc: in ianuarie deja scrisesem jumatate din ghidul pentru “ateliere muzicale de succes”, pregateam lansarea unui produs digital si eram inscrisa la 2 formari pe parte de muzicoterapie si muzica/miscare metoda Dalcroze.

Anul acesta am reusit sa am planificate doar 2 lucruri: un retreat de dezvoltare si crestere a brandului si o vacanta (macar e bine, incep cu vacanta). Pe plan profesional am 10 idei in minte, si in fiecare zi le schimb intre ele, considerand ca cea de ieri e mai misto, sau ca cea de pe locul 3 merita sa o mut pe locul 10.

Cert e ca ma invart tor in jurul a ceea ce fac: nu ma apuc sa vand clatite, doar ca nu am o directie clara a noilor mele idei: inca. Poate de aceea am decis sa incep anul cu un retreat de dezvoltare a brandului personal, pentru a aduce claritate si lumina drumului meu.

Stiu sa (ma) conduc, insa atunci cand este prea intuneric, trebuie aprinsa faza lunga, asa-i?

Ca si in viata: cand ne imbolnavim, apelam la medic, cand intampinam situatii carora nu le facem fata, ne lasam ghidati de specialisti. Important este sa acceptam situatia in care ne aflam si sa cerem ajutor. Negarea nu aduce beneficii, negarea intarzie procesul de vindecare a unei probleme de sanatate sau poate ruina o afacere (exemple sunt nenumarate).

Nu putine au fost situatiile cand am mentionat diplomat despre probleme vizibile ale unor copii care lucrau cu mine: din pacate, parintii nu au acceptat punctul meu de vedere, ba chiar s-au suparat si au refuzat sa continuam colaborarea. La ani distanta (2-3), iata ca aflu din diverse anturaje ca acei copii la care am observat diverse intarzieri sau probleme de concetrare, au probleme mari, au diagnostice cu care vor lupta poate toata viata si fac terapie cu mai multi specialisti.

Indiferent de situatia dificila in care te afli: la job, acasa, de sanatate, de orice natura, APRINDE FAZA LUNGA, cere ajutor!

Muzica nu a lipsit niciodata din rutina zilnica a fiului meu, incă de cand era in burtica.

Ii cantam si in timpul sarcinii, i-am cantat si ulterior in diverse momente ale zilei, la nani, la baie, la masa, si compuneam mereu mici fraze pe care i le cantam pentru a-l amuza si pentru a-l ajuta sa isi dezvolte vocabularul.

I-am transmis astfel bucuria muzicii si am putut vedea usor ca am un copil tip secvential auditiv: adica reuseste sa invete ascultand, poate reproduce usor textele cantate si poate reproduce 1 la 1 si ritmul propus.

Iata asadar ca e important sa ne observam copiii, sa le intelegem stilul de perceptie (auditiv, vizual, senzorial, kinestezic), si sa tinem cont de asta. Avand un copil cu tip de invatare auditiv, am tinut cont de asta, iar muzica a fost si mai mult prezenta in viata lui.

Elevul auditiv de emisfera dreaptă învață cel mai bine prin auz și este acordat la sunete, muzică, ritmuri, nuanțe vocale și cuvinte senzoriale puternice, care oferă imaginea tabloului general. Armonia muzicală este importantă pentru el, pentru că-l deranjează orice zgomote disonante.

Îl atrag sunetele frumoase, cântecele melodioase și vocile plăcute. După ce aude o melodie, este capabil să și-o reaminteasca precis și s-o reproducă perfect după ureche. Are idei creative pentru efectele sonore, adesea inventând noi tipuri de sunete, noi genuri muzicale, noi instrumente sau combinații de instrumente și sunete, cum ar fi combinația dintre muzică și zgomotele din natură.

Copiilor le poate fi dezvoltată memoria de tip auditiv-secvențial prin exersarea repetitivă a unor jocuri (mai ales cele care pun accent pe memorizare), cântece şi poveşti.

Când sunt foarte mici, mama este cea care îi poate ajuta în această directie. Exemplul cel mai bun este cântecul de leagăn.

Nu de putine ori, in discutiile cu parintii copiilor cu care lucrez este abordat subiectul acesta, iar multi parinti sunt ingrijorati putin ca fiul/fiica lor "nu au stare" la atelierul muzical. Ei bine, poate ca pentru acel copil, stilul de invatare este kinestezic (preferă să se implice fizic în procesul de învățare, folosindu-și corpul pentru a investiga noi locuri și concepte), astfel ca oricat de mult am incerca eu sau parintele sa il convingem sa stea pe loc 40-50 minute, rezultatul nu va fi conform asteptarilor noastre.

Se antreneaza evident si se pot echilibra stilurile de invatare, insa in timp, ci nu in 2-3 luni, mai ales ca sistemul de invatamant traditional nu are o abordare personalizata pe nevoile si stilul de invatare al copilului, ceea ce inseamna ca trebuie sa ne antrenam copiii cat putem, sa se adapteze tuturor stilurilor de invatare.

Evident, in particular, rolul nostru ca parinti este sa ii incurajam si sa ii ajutam sa exploreze activitati care se aliniaza cu talentul/pasiunile/stilurile lor de invatare, pentru a crea o balanta intre ceea ce presupune sistemul de invatamant vs stilul copilului.

Copilul tau cum invata mai usor?

Citesc ... citesc despre orice simt ca ma ajuta sa cresc, sa ma dezvolt, sa devin un om mai bun.

Citesc pentru a-mi dezvolta vocabularul si imbunatati dictia.

Citesc pentru a ma relaxa, pentru a iesi din gandurile care duc spre facturi, rate, clienti nemultumiti sau oameni nervosi in trafic.

Citesc informandu-ma inainte despre ce anume urmeaza sa citesc, ba chiar cer recomandari de titluri.

La final de 2024, ca niciodata, am decis sa cumpar "la nimereala", un set de carti recomandate pe wall-ul meu. Nici facebook-ul nu e strain de ceea ce urmaresc si ce imi place, pentru ca 2 titluri din cele 6 faceau referire la sanatatea creierului - stii ca tot ce inseamna neurostiinta, creier sanatos si stimulare a creierului este in zona mea de interes.

A ajuns la mine pachetul cu cele 6 carti semnate Vasi Radulescu, intre Craciun si Revelion, iar pe 1 ianuarie am decis sa trec la lectura: m-am uitat la cele 6 titluri si am ales: "Pune-ti o dorinta!", fiind sigura ca titlul face referire la noul an, la posibile motivationale pentru un an mai bun, rezolutii si alte cele. Deja ma gandeam ce dorinta sau ce dorinte sa imi pun pentru noul an ...

Dupa doar cateva pagini citite, a inceput sa mi se stranga stomacul si sa mi se inmoaie picioarele ... "Am 13 ani meseriasi si nu detin nici o meserie. Pe cine incerc eu sa pacalesc? Sunt de meserie pacient. Am intrat in acest spital acum 4 luni si 21 de zile ... in emisfera mea stanga se afla o guguloaie cat o minge de golf".

Am stiut ca urmeaza o lectura grea si ca voi plange mult, insa in acelasi timp am dorit sa intru cu totul in poveste, si sa inteleg macar citind, cum arata viata unui copil/a unei familii care se confrunta cu un diagnostic atat de grav.

Din cand in cand imi priveam copilul razand in hohote, jucandu-se cu jucariile de la Craciun, si incepeam si mai tare sa plang si sa simt dureri in corp. Ma opream din 5 in 5 pagini si mai spuneam un: "multumesc, Doamne, pentru copilul meu sanatos!".

Povestea romanului "Pune-ti o dorinta" de Vasi Radulescu prezinta povestea trista a unui baietel bolnav, insa totodata, toate capitolele sunt presarate cu replici amuzante, cu personaje interesante care fac mai usoara in spital sederea pacientului. Fiecare capitol a venit cu cate o lectie pentru mine, insa de departe, lectia EMPATIEI este cea mai importanta in contextul subiectului.

Sa fie bucuria zilelor tale, micile biletele trimise liftierului?

Sa te bucuri ca azi ti-a fost mai putin greata decat ieri?

Sa tanjesti la o imbratisare de la bucatareasa spitalului?

Sa privesti indelung usa salonului, asteptand sa intre mama ta?

Cea mai faina povestioara din carte face referire la horoscop si la urarile zilnice pe care noi, din instinct, le spunem prin mesaje sau live: SA AI O ZI FRUMOASA ... ei bine, pacientul nostru ne da putin de gandit. Nu mai bine sa ne uram: "Sa ai o zi!", si atat? Ca e frumoasa, ca e grea, obositoare, important e sa o ai, iar aceasta urare atipica, ce pare neterminata, are mult sens, nu crezi?

Putina lume practica recunostinta, si consideram adesea ca ni se cuvine sa fim sanatosi, sa avem de toate, sa ni se deschida usi ... realitatea este ca in intreaga lume, mii de copii si de oameni duc lupte crancene cu boli necrutatoare. Sunt inchisi si la propriu si la figurat in suferinta lor, ocoliti de oameni si de tot ce inseamna speranta, iar singurii care le sunt parteneri in lupta sunt medicii si personalul locului in care se afla.

Propune-ti sa ai un gand bun pentru cei aflati in suferinta, incearca sa ajuti asa cum poti, daca poti, si fii recunoscator pentru ceea ce ai.

"Sa ai o saptamana ... !"

Ps: recomand cu caldura cartile domnului Vasi Radulescu, si abia astept sa explorez intreaga colectie.

Citate motivationale gasim peste tot: in carti, in podcasturi, in social media sau la diverse intalniri la care participam, insa pariez ca si tu le asculti, iti par interesante, incerci sa le aplici ... dar in cateva zile ai si uitat de ele.

De cele mai multe ori ne agatam de inceputul noului an pentru a trece la actiune si a da start unui proiect, unei diete sau unui program, insa chiar si asa, gasim cate o scuza pentru a amana ceea ce ne-am propus. Mereu gasim un motiv pentru care sa nu incepem, mereu acordam prioritate jobului, familiei, copiilor, si astfel dam cu piciorul propriei persoane.

Multi ani am considerat ca as fi egoista daca fac lucruri pentru mine si m-am pus pe ultimul loc, spunandu-mi ca mai am timp, ca nu e musai sa investesc in mine sau sa imi dedic mai multa atentie. Resursele insa se epuizeaza si e nevoie sa te reincarci pentru a oferi si celorlalti, iar atunci cand esti bine cu tine, garantat vei oferi si mai mult celor din jurul tau.

Cum poti fi productiv/a, creativ/a, cand pe interior esti un vulcan gata sa erupa, cand bateria ta are 5% si te tarai sa ajungi la liman?

Cand apar copiii, parintii cu atat mai mult se pun pe locul 2-3-4 si nu se mai gandesc la nevoile si placerile lor, toata atentia fiind centrata pe cresterea copiilor. Nu ca nu ar fi normal sa se intample asta, insa privind in urma, la perioada cand fiul meu era bebelus, deduc ca uitasem de mine si de micile bucurii pe care mi le putem oferi pentru a-mi reincarca rezervorul. Puneam presiune pe mine fara a fi necesar, ma frustram, ma invinovateam, asteptam de la mine sa fiu perfecta pe toate planurile, ceea ce era imposibil, fara un ajutor extern.

Chiar si cand copiii cresc si avem mai mult timp liber, uitam sa ne gandim (si) la noi, si gasim scuze continuu. Aud la multe femei replici precum: "daca nu am facut-o atunci ...", "e tarziu acum", "sunt batrana", "nu mai am chef acum", samd.

Te indemn ca la inceputul acestui an sa ai in vedere si persona ta si sa nu mai amani cursul la care visai sa te inscri, vacanta aceea la care tanjesti de ani buni, iesirea lunara cu prietenele la o cafea.

Scoate din sifonier hainele "de duminica" si straluceste!

Alege sa te bucuri in fiecare zi de tine, alege sa pasesti increzator/increzatoare pe scena, alege sa te pui pe primul loc, fara sentimente de vinovatie, pentru ca MERITI!

La multi ani!

Pentru ca am fost un copil provenit dintr-o familie modesta, in care cadourile de orice fel reprezentau un lux, ani la randul cand am crescut, am pus mare pret pe lucruri materiale. Cand am inceput sa castig singura bani din diverse joburi sau din cantat la evenimente, imi cumparam orice, doar de dragul de a avea si eu ceea ce nu am avut cand eram mica.

Cu trecerea anilor, am constatat ca nici lucrurile materiale nu imi ofera bucuria sau linistea pe care le cautam, si am asteptat ani buni ca sa inteleg ca ceea ce imi umple inima de bucurie sunt de fapt: binele oferit, pacea de acasa si sanatatea mea/a familiei mele.

Cand copilul tau sau un membru al familiei este bolnav, ai da orice si ai face orice sa le vezi zambetul si sa le iei durerea cu mana. Sa ii vezi bine pe cei din jurul tau, e cel mai de pret dar pe care il poti primi de la Mosul.

Pacea si linistea familiei sunt esentiale pentru o minte echilibrata si pentru succes in cele de zi cu zi. Nu poti functiona bine la job, in afacere, in relatiile cu prietenii sau colegii, daca acasa nu traiesti in armonie cu sotul/familia. Ori de cate ori am avut siuatii tensionate in familie, am clacat si esuat pe toate planurile, iar asta m-a facut sa inteleg ca starea de bine si succesul, pleaca de la starea mea.

In social media, totul e roz si cu praf de stele de cele mai multe ori, si din pacate, cunosc personal multe familii care in online sa afiseaza fericite si perfecte, insa in realitate traiesc un cosmar. Sa ne mintim si sa fugim de realitate este cel mai rau lucru pe care ni-l facem, pentru ca urmaritorilor/fanilor/cumetrilor de pe pagina de facebook poate ca nu le pasa ceea ce traieste fiecare.

Diplomat si cu raspundere, povestesc adesea in social media, si despre probleme pe care le intampin in meseria mea, in viata mea personala, pentru prin imaginea si prezenta mea in online, doresc sa expun viata si cu bune si cu rele. Daca as minti si as afisa altceva, cred ca nu as mai fi eu, si m-as minti inclusiv pe mine.

Sa atrag langa mine oameni potriviti mie, atat in business cat si in plan personal, este o alta realizare. Exista inca si vor mai exista, si persoane care mi-au pus bete in roate, cu care nu am rezonat sau care m-au dezamagit, insa dupa cum spuneam mai sus, nu exista doar roz, si incerc sa invat din fiecare lectie cate ceva.

Comunitatea de parinti care imi este alaturi la Music class de 4 ani, este bine inchegata, iar faptul ca ei au incredere in munca mea, este tot ce am nevoie. Sa te simti util si sa stii ca faci bine celor cu care lucrezi, este cea mai mare implinire.

Va doresc asadar Craciun fericit si liniste! Liniste acasa, liniste in inima, liniste in ganduri si in tot ce va propuneti!

Alegeti mereu cu INIMA, nu faceti compromisuri si nu va implicati in proiecte care nu va aduc (si) beneficii sufletesti.

Sarbatori cu bine!

Zilele trecute l-am ascultat la radio National FM, pe profesorul Flavian Georgescu, povestind ceva ce m-a impactat foarte tare. De fapt, toate povatele si sfaturile profesorului Flavian sunt binevenite, pentru ca are un mod unic de a povesti si de a transpune situatii prin care a trecut sau pe care le vede in meseria sa.

Mesajul lui spunea asa: "in vacanta de Craciun, in calitate de parinti, avem de fapt o misiune foarte importanta - sa predam copiilor nostri lectia empatiei. Chiar daca e vacanta, nu inseamna ca spunem STOP educatiei, ba din contra. In vacante in general, este randul nostru sa fim mai mult ancorati in ghidarea copiilor nostri, si sa fim alaturi de ei in a le deschide ochii si inima. Craciunul este fara dar si poate, momentul in care putem cel mai usor sa predam copiilor lectia empatiei, prin exemplul propriu. Putem alege un caz/o familie/un centru de copii catre care sa ne orientam pentru a face o fapta buna.

Foarte frumos exemplul domnului profesor ... il ascultam in masina si mi se pusese un nod in gat. Pentru ca asa este, doar prin exemplul propriu, copiii pot asimila aceste lectii extrem de valoroase, care poate nu se predau in toate institutiile. Prin participarea la o activitate caritabila, copiii pot deasemenea invata despre recunostinta, si cu siguranta vor aprecia mai mult ceea ce au, familia in care traiesc.

Inca de cand era mic fiul meu, l-am integrat in astfel de activitati caritabile, si nu doar de Craciun. Mereu am strans impreuna hainutele care ii ramaneau mici sau jucariile pe care nu le mai folosea, si le daruiam unor copii din mediul rural. An de an m-am implicat si in alte campanii publice de ajutorare si i-am explicat despre importanta ajutorului oferit.

Iata cum din cand in cand, venea el si ma intreba: "cand mai strangem hainute pentru alti copii?". Ma bucur mult sa vad ca si la scoala lui se organizeaza de Craciun activitati caritabile la care contribuim cu mancare, fructe, legume sau hainute pentru copii din diverse centre sau medii defavorizate.

Intr-o lume in care in multe familii arunca saptamanal kilograme de mancare, nu trebuie sa uitam de copiii care se culca flamanzi, merg cu incaltarile rupte in decembrie sau isi fac tema la lumina lumanarii.

Datoria noastra ca parinti este sa crestem copii responsabili, pentru ca in doar cativa ani, ei vor fi baza tarii, cei care poate vor schimba (speram) in bine, lucrurile care nu functioneaza intocmai ne dorim.

Recunosc, sunt adepta faptelor bune pe tot parcursul anului, nu doar de Craciun, insa macar in aceasta perioada sa ne indreptam inima si ajutorul catre cei mai putin norocosi.

Sarbatori cu bine!