Saptamanal aud de la copii:
eu nu pot
nu cred că imi iese
este greu
nu vreau sa incerc
daca rade “x” de mine?
sigur nu voi reusi
eu nu fac azi acest exercitiu
Aud aceste replici de la copii de peste 3 ani, atat in gradinita, cat si la sala mea de muzica.
Si mereu intervin si ii intreb:
- “Pai de ce spui asta, sau ce te face sa crezi asta”?
- “Pai … nu stiu, dar sigur nu imi iese!”
O tin pe a lor, fara argumente.
Este evident ca exista si la copii lipsa increderii, teama de esec, de ce vor spune ceilalti copii …
Rolul nostru ca parinti, educatori, formatori, indrumatori, este sa le insuflam incredere, sa ii incurajam, insa sa fim sinceri totodata, mai exact sa le spunem ca e nevoie de munca, sa le spunem ca este foarte probabil sa nu le iasa din prima, si ca este ok sa nu se descurce uneori.
Am citit ceva foarte interesant saptamana trecuta, si chiar mi-am propus sa folosesc si sa integrez cat de des pot acest exemplu: mai exact, sa nu mai folosim cuvantul/expresia "daca" - "daca voi lua examenul".... Ci sa folosim "cand"- "cand voi lua examenul".
Se pare ca prin verbalizarea cuvantului "daca", lansam in univers neincrederea in noi, mai exact e posbil sa luam sau e posibil sa nu luama examenul, de aceea, daca folosim expresia "cand voi lua examenul", universul percepe altfel dorinta si increderea in noi.
Neincrederea si teama ne blocheaza, fie ca suntem adulti, fie ca suntem copii, insa chiar si noi, adultii, suntem blocati in aceasta gandire, pentru ca am fost crescuti cu astfel de replici: "e greu, nu vei reusi, sa nu ma faci de ras, sigur colegii tai sunt mai buni, nu mai visa cu ochii deschisi, nu e de nasul tau, multumeste-te cu ce ai, o sa ajungi la coada vacii samd".
Mereu sunt langa elevii mei cu toata inima, ma asez la nivelul lor si le spun ca vor reusi si vom reusi, ca invatam impreuna, ca si eu am momente cand ma simt emotionata si stangace, si ca e normal sa gresim.
Pe copiii mai mari ii intreb:
- “Sincer, de ce vii la mine?”
-“Aaaa, vin sa invat!”
Exact, acesta este raspunsul. Vin la mine sa invete, daca stiau, nu mai veneau. Copiii au nevoie de incurajari, doar asa pot trece peste neincredere si temeri.
Fiul meu spune foarte des "nu pot", inclusiv la lucruri banale. I-am explicat ca nu exista "nu pot". El, foarte inteligent raspuns mi-a dat: de ce exista aceasta exprimare in limba romana, daca eu ii spun ca nu e ok sa spunem "nu exista nu pot?".
Fix asa este, ar trebui sa nu mai avem in vocabular aceasta exprimare, sa ne focusam pe ceea ce ne dorim, sa muncim, sa perseveram, si sa ne spunem mereu "pot, voi reusi, sunt capabil/a".