“Pe vremea mea, copiii mei nu faceau atatea optionale, si s-au descurcat in viata foarte bine” - asta mi-a scris o doamnă saptamana trecuta.
Am preferat sa ii spun diplomat ca fiecare parinte alege ce simte ca e corect pentru copilul sau, insa as dori sa detaliez putin ce trebuia de fapt sa ii raspund.
Pe vremea parintilor nostri, sau chiar pe vremea cand eu eram mica, copilaria arata altfel, si ne dezvoltam natural anumite abilitati.
Cat de mult ne jucam afara?
Cat de mult stateam cu copiii la joaca?
Cat de mult ne faceam jucarii din bete, pietre, pamant?
Cate jocuri de echipa aveam?
As spune mult si multe … si da, ne dezvoltam natural si coordonarea, si motricitatea, si latura socio emotionala, eram expusi la copii, la natura, mancam ce puteam si ne descurcam, de voie sau de nevoie.
Acum insa, pentru unii copii sau de ce nu, pentru toti, e nevoie sa existe in program un atelier/activitate/optional, mai ales daca stim ca nu putem suplini noi ca parinti ceea ce le lipseste.
Vad si lucrez cu multi copii saptamanal, si observ din ce in ce mai multi de grupa mijlocie sau mare, care nu se pot deacurca deloc singuri in diverse activitati. Concret, vad ca un copil de 5 ani nu poate tine o minge in mana, nu o poate prinde daca ii este aruncata de la distanta mica, sau nu poate muta din stanga in dreapta un bat cu care spre exemplu, tinem ritmul.
Si aflu ulterior, ca la cei 5-6 ani pe care ii are, copilul inca este hranit de mamă, nu se imbraca singur, si nu face nimic fara ajutor. Iata cazuri concrete prin care vedem ca acest gen de copil are nevoie de sustinere in a-si dezvolta anumite abilitati, in a deveni independent sau a apartine unui grup.
Foarte frumos detalia caligraful Roxana Bescuca despre această situatie la un moment dat, si explica despre cat de greu le va fi acestor copii cand vor pasi in clasele 0-1 si vor fi nevoiti sa scrie, sa tina corect stiloul sau sa traseze corect linii pentru formarea literelor.
Ca parinte, cand vezi ca cel mic nu reuseste sa tina pasul la scoala, cand vezi calificative mici sau ai feedback negativ de la invatator, apar ingrijorarile. Sigur ca notele de nu definesc un copil, insa nici nu putem fi indiferenti cand nu exista progres sau cand temele devin o corvoada.
La toate grupele de copii cu care lucrez, exercitiile muzicale ritmice au ca scop dezvoltarea mai multor abilitati, inclusiv indemanarea, coordonarea, dezvoltarea motricitatii si a atentiei, iar recuzita pe care o aleg, este folosita cu un scop anume, chiar si pentru copiii de 1 anisor.
Deci un optional, nu este un moft, adesea este o necesitate, iar daca gasiti indrumatorul potrivit pentru copil, evolutia se va vedea.
Va invit sa va intoarceti putin in copilarie si sa va amintiti cate jocuri minunate jucam intr-o zi ... de la "ratele si vanatorii", pana la "flori, fete si baieti".