Atunci cand un copil ajunge la mine pentru prima oara, imediat dupa atelier, parintele ma intreaba: “cum s-a descurcat?”.
Mi-ar placea tare mult sa fie reformulata aceasta intrebare, si sa aud: “cum s-a adaptat?”. Pana sa se descurce la exercitii, copiii sositi la Music pentru intaia oara au nevoie sa se adapteze cu mine, cu sala, cu mediul, cu colegii si bineinteles cu noutatea.
Din sondajul realizat in ultimii ani si mai ales din experienta proprie, vad ca aceasta este cea mai mare teama a copiilor: teama de spatii noi, teama de a socializa, de a se expune in medii noi. Iata de ce pun mare accent pe a lasa copilul sa se apropie de mine in ritmul sau. Pentru ca inainte de a lucra exercitiile propuse, vreau sa vad ca se simte in siguranta, ca este relaxat si ca poate avea incredere in mine.
Dezvoltarea socio emotionala este unul dintre cele mai discutate subiecte in zona parenting/terapie, si multi dintre terapeutii pe care ii cunosc, imi spun ca la cele mai multe programari au in cabinet copii anxiosi, sensibili, necomunicativi, care au atacuri de panica la gradi/scoala/ateliere sau activitati in aer liber.
Da, exista si copii care se adapteaza din prima la o activitate, care se agata de gatul profesorului si se integreaza de parca ar fi fost de cel putin 10 x in acel loc - insa astfel de cazuri sunt rare, si vad saptamanal, la copiii care ruleaza la atelierele muzicale. Nu inseamna ca este gresit sau anormal ca un copil sa fie introvert/emotiv ... rolul meu ca indrumator este sa ii ofer spatiu si sa ii validez emotiile. Cu cat as pune presiune pe copil si l-as acapara cu vorbe/brate deschise, cu atat foarte probabil l-as speria.
Daca ati citit si articolele anterioare, stiti ca mereu v-am dat exemplul fiului meu, la lectiile de inot. Timp de 3 luni, antrenorul se scuza continuu ca Nicholas cu progreseaza, ca are temeri, ca nu e pregatit de anumite noi exercitii propuse. Tot ce l-am rugat pe antrenor, a fost sa respecte ritmul lui de a avansa (sau nu), sa il ghideze pas cu pas, si sa il ajute sa prinda incredere in el. Stiam ca odata ce se va realiza o conexiune si o relatie de incredere intre ei, totul va lua o alta intorsatura. Ei bine, fix asa a fost. Acum, la un an si jumatate distanta, Nik inoata singur in toate piscinele pe care le intalnim in vacante, sau cand iesim la relaxare.
Stiu, vrem rezultate, daca se poate "ieri". Nu este asa, iar uneori, e nevoie sa investim mult timp si rabdare in toate activitatile in care copiii nostri sunt implicati. Dar dupa luni de munca sanatoasa, ci nu fortata, eu garantez ca putem vedea rezultate vizibile, indiferent de domeniul in care copilul exerseaza.
Revenind insa la atelierele muzicale, voi repeta asta, chiar daca exista riscul sa va plictisesc: muzica este un aliat extraordinar dezvoltarea copiilor.
La o activitate de acest gen - atelier muzical, evident ca in rol principal al activitatii, este MUZICA, insa e nevoie ca si coordonatorul sa fie un partener de nadejde in acomodarea copilului la activitate.
Fiecare copil are modul propriu de acomodare, iar eu ma asigur că dupa acomodare, copilul va invata si ritmuri muzicale.