Felul în care procesăm muzica necesită o activitate neuronala în mai multe zone ale creierului, incluzând aria de asociație auditivă din lobii temporali, aria memoriei de lucru auditive din lobii frontali și centrii nervoși din sistemul limbic.
Studiul unor subiecti suferind de leziuni ale creierului a arătat că funcțiile muzicale sunt afectate in functie de natura leziunii. Ele pot rămâne intacte sau dimpotrivă pot fi deteriorate. Pierderea funcției muzicale, amuzia, e adesea acompaniată de afazie (pierderea facultății de a comunica prin limbaj), însă ambele pot apărea Independent.
Procesarea muzicii de către om devine un proces automat datorită abilității creierului de a înțelege simetrii ce apar cu regularitate, pe măsură ce este expus la sunete diferite. Atunci când un anumit sunet se repetă frecvent, rețelele neuronale care facilitează percepția acestuia devin mai solide. Acest lucru sprijină dezvoltarea unei scheme: este vorba despre modele învățate care formează reprezentări mentale ale elementelor muzicale de bază. Aceste modele se schimbă pe măsură ce experiența noastră muzicală se îmbogățește și ne ajută să înțelegem muzica.
Rememorarea unor secvențe muzicale extinse constituie un proces complex. În general ne amintim muzica fără să ne gândim la cum facem acest lucru, corect? Reprezentarea schematică pe care ne-o construim în legătură cu tonalitatea, ritmul măsura și metrul unanim acceptată de cultura de care aparținem, constituie baza amintirilor noastre muzicale.
Amintirile pe care le avem despre o anumită muzică devin parte a sistemului nostru de referință muzicală. Ne amintim muzica pe care am auzit o în mod frecvent, si cu cât ascultăm mai des o melodie, cu atât rețelele neuronale care îi mijlocesc percepția devin mai puternice.
Multe experiențe muzicale implică mișcare. Relația dintre mișcare și muzică începe la o vârstă fragedă, cu mișcările coordonate dintre mamă și copil. Adulții le cântă bebelușilor când îi leagănă să adoarmă și când se joacă. Muzica și mișcarea au avut întotdeauna un rol important în creșterea copiilor, crearea legăturilor sociale și în viața de zi cu zi.
Muzica generează mișcare prin dans și o serie de activități legate de ritualuri. Miscarea care insoteste muzica este parte integrantă a experienței muzicale și nu poate fi separată de aceasta.
Ceea ce experimenteaza copiii in cadrul atelierelor muzicale, bifeaza toate cele de mai sus. Iata asadar cum de la varsta timpurie, copiii pot avea acces la o forma extraordinara de dezvoltare a creierului (unii dintre cei mai mici elevi ai mei au 9 luni). Este posibil sa para exagerat pentru multi dintre voi si poate greu de inteles, despre cum ar participa un bebelus la un atelier muzical, insa inainte de a participa activ/fizic la activitatile propuse de mine, bebelusii asimilieaza tot ceea ce aud si vad in spatiul in care se afla.
Expunerea copiilor la muzica, la sunete, la variate ritmuri, aduce nenumarate beneficii ce le sunt de folos pe multe planuri atat la varsta la care se afla, cat si in urmatoarele etape ale vietii lor.
Da, este ideal ca muzica sa fie integrata in rutina noastra cat mai din timp, insa niciodata nu e prea tarziu: te poti bucura de muzica si miscare in activitatile de zi cu zi, indiferent de varsta sau statut.