Biserica de care apartin si biserica la care merg regulat deja de 20 de ani, se afla in Bucuresti si este situata pe Lacul Morii: Sfantul Francisc de Assisi.
Inca de cand eram adolescenta m-am apropiat de comunitatea de tineri a bisericii si de preotii care o conduceau la acel moment, astfel ca mersul la biserica, prezenta la cor si la toate evenimentele organizate de parohie erau parte din stilul meu de viata. Chiar daca acum nu mai sunt atat de prezenta la toate cele de mai sus, incerc cat se poate de des sa merg la liturghii si sa cant de placere piesele pe care mi le amintesc din perioada cand eram parte din cor.
Chiar daca sotul meu este crestin ortodox (intrucat noi am optat pentru casatorie mixta), ori de cate ori poate, vine cu mine si cu fiul nostru la slujbe, pentru ca ii place foarte mult modul in care preotul si prietenul nostru, parintele Iosif Tiba slujeste, predica si indruma enoriasii. Parintele Iosif facea parte din parohie si acum 20 de ani, cand am pasit eu pentru prima oara in capela mica in care se tineau atunci slujbele, si iata ca si acum, la ani distanta, este la carma Parohiei. Pentru mine este o reala bucurie sa am sansa de a-l avea langa noi, pentru ca este nu doar preotul bisericii de care apartinem (din punct de vedere geografic), ci este un preot cu har, un prieten bun care ori de cate ori a putut, ne-a fost alaturi cu cele mai bune sfaturi si cele mai intelepte indrumari.
In ziua de Inaltare, parintele Iosif l-a avut invitat la slujba pe Episcopul auxiliar de Budapesta, Episcopul Cornel, care a tinut o predica extraordinar de profunda, motivationala si inspirationala. Multe zile am stat cu gandul la intrebarile pe care acesta le-a adresat crestinilor: “Sunt un exemplu pentru cei din jurul meu? Prin ceea ce transmit si fac, pot ajuta oamenii sa facă bine?”. Tu ti-ai pus vreodata aceste intrebari?
Stiu ca in acea zi am plecat de la slujba gandindu-ma mult la acest aspect si la tot ce fac eu in viata de zi cu zi: fie real, fie in mediul online. M-am raportat la meseria mea si la proiectele in care ma implic voluntar, m-am dus spre mesajele pe care la primesc de la oamenii cu care interactionez, si da, sunt zile in care multe persoane imi scriu ca i-am ajutat/inspirat/motivat la un moment dat.
Deasemenea, o alta metafora extraordinara pe care Episcopul a mentionat-o. spunea: "Tu faci publicitate Domnului, Bisericii?" Foarte frumos si adaptat timpurilor noastre a predicat Episcopul, raportandu-se la tehnologie, la influenceri si la faptul ca acum, multe se transmit ONLINE.
Cum ducem mai departe ceea ce stim despre credinta? Avem curajul sa vorbim si despre Dumnezeu, sau e rusinos? Avem puterea de a indruma/sfatui oamenii din jurul nostru, in ceea ce priveste apropierea de Dumnezeu?
Da, sunt de parere ca fiecare om are felul sau propriu de a-l sluji pe Dumnezeu, fiecare om crede si simte in felul sau anumite lucruri, fiecare persoana alege cand si cum poate merge la biserica, insa daca putem ajuta cu un sfat, cu o poveste (asa cum fac eu acum), nu cred ca ofensam/suparam pe nimeni.
Si mai cred ca indiferent de joburile noastre, fiecare avem misiunea de a fi oameni si de a-i ajuta pe cei din jurul nostru. Perfecti nu suntem si invatam zi de zi din lectiile vietii.
Uneori gresim, judecam, ne enervam, dar daca balanța inclina spre bine, cu siguranta suntem pe drumul cel bun si bine vom primi inapoi.