Saptamana trecuta am fost insotita la emisiunea Vorbeste Lumea, de sotul meu - a fost prima oara cand m-a vazut alaturi de copii, cand a fost prezent langa mine, vazandu-ma in rol de profă.
Pana sa intram in direct, am luat copiii deoparte, i-am asezat cum s-a putut, si am repetat acapella cu ei exercitiile pe care urma sa le lucram.
Dupa emisiune, in masina, sotul meu mi-a spus: “… esti destul de ferma cu copiii. Erai foarte serioasa la repetitii, nu te-am mai vazut asa.”
De indata l-am intrebat: - “am zis ceva nepotrivit, m-am purtat ciudat?” Mi-a spus ca nicidecum, ba chiar a fost un comentariu de apreciere, nu ca nu as fi procedat corect.
In clipuri sau in postarile scurte din social media, nu se vede exact modul meu de lucru, metoda, regulile sau limitele de care tin cont, ci doar rezultatul finit. Tocmai de aceea, nici sotul meu nu stia ce abordare am cu copiii, cum le explic, ce mod de lucru am.
A inteles de indata ca pentru a-i responsabiliza, trebuie sa fac diferenta intre o treaba serioasa si un selfie de final de curs, unde zambim, ne maimutarim si ne distram.
De ce am avut insa atitudinea de profa serioasa? Pai ne pregateam sa intram in direct, imi doream sa ne prezentam curat, si tocmai de aceea, in acel context a fost nevoie sa fiu serioasa si ferma. Astfel, copiii au inteles ca trebuie sa fie atenti, concentrati, si sa gandeasca atent fiecare exercitiu.
Ca e vorba de o emisiune, de gradi/scoala/casa, copiii trebuie sa stie diferenta dintre un lucru important si joaca, iar noi trebuie sa ne purtam intocmai. Si serios/ferm, nu este egal cu sever/rau/dur.
Cu siguranta copiii nu ar reusi sa parcurga corect exercitiile, si nu ar avea interes maxim in a le iesi perfect, daca m-ar simti nepasatoare, sau daca le-as spune "nu conteaza, ce o fi, o fi". Tocmai de aceea sporturile de performanta implica adesea severitate, reguli ferme si disciplina. Evident, nu sunt in acea categorie, insa nici nu pot face lucrurile superficial, cu atat mai mult cu cat prin toate exercitiile lucrate, urmaresc sa ii ajut pe copii sa deprinda diverse abilitati, indiferent de varsta.
Limitele sunt binevenite in educatia copiilor, indiferent ca vorbim de joaca in casa/parc, de colectivitate, de practicarea unui sport sau a unui hobby. Integrate timpuriu in rutina copiilor, limitele sanatoase sunt un aliat extraordinar in dezvoltarea lor.