Sunt ceva ani de cand sunt fascinata de neuroplasticitate, cu atat mai mult cu cat am vazut ca mare parte din activitatea pe care eu o desfasor cu copiii, are foarte mare legatura cu acest subiect.
Toate exercitiile si toate jocurile pe care eu le parcurg cu copiii (si nu numai), pe muzica, au in prim plan dezvoltarea acestora si antrenarea mintii lor prin joc si joaca.
Am citit mult in ultimii ani despre neuroplasticitate, si am decis sa va prezint scurte paragrafe extrase din cartea profesorului Leon Danaila – Secretul longevitatii creierului.
Ca si definitie propusa de dl. Profesor:
“Neuroplasticitatea reprezintă capacitatea creierului de a se schimba, de a-şi modifica structura și funcția, ca reactie la factori intrinseci şi extrinseci, la o activitate fizică sau la un proces mintal. Schimbările pot fi provocate de noi experiente, modificări ale ambientului sau leziuni ale creierului. Plasticitatea pe termen lung este mecanismul principal prin care creierul stocheazã și procesează informațiile, și joaca un rol esențial în cadrul proceselor de învățare și memorare. Pe de altā parte, plasticitatea ajuta la vindecarea creierului după accidente vasculare cerebrale și după leziuni traumatice. In acest context, capacitatea de control a anumitor cai neuronale și a anumitor tipuri de sinapse duce la îmbunātățirea sănătătii.”
Cat de mult mi-a placut si ce mult am rezonat cu aceasta fraza: “Copii învață ceea ce trăiesc. apoi cresc pentru a trăi ceea ce au învtat".
Toate exercitiile si jocurile pe care eu la propun copiilor cu care lucrez, au in spate beneficii care nu se vad la prima vedere, insa prin fiecare exercitiu, urmaresc ceva. Multe dintre ele sunt menite sa antreneze memoria, altele functiile motrice sau cognitive, altele lucrul in echipa, sincronul sau adaptarea la nou.
Adesea, repet exercitiile voit, nu pentru ca nu mai am idei sau nu mai stiu cu ce noutati sa vin in fata copiilor. Dupa cum spune si dl. Prof.: “repetarea unei activități şi accesarea amintirilor ajută la construirea de conexiuni mai puternice în creier. La rândul său, acest lucru ne permite sa îmbunătățim si mai mult memoria si abilitățile de înväțare. Antrenarea memoriei poate duce la îmbunătățirea conectivității retelelor neuronale și la prevenirea, într-o anumită măsură, a pierderii memoriei, asociatā vârstelor înaintate. Mnemotehnicile sunt procedee de exersare a memoriei care folosesc asociații și combina vizualizarea, orientarea spațiala, reprezentarea prin imagini sau conditionāri legate de ritm.”
Cine a ajuns la activitatea mea, mai cu seama parintii copiilor de 1-3 ani, care stau in sala alaturi de copii, nu de putine ori au auzit de la mine: “va rog sa ii ajutati sa mute instrumentul in mana stanga, si apoi iar in dreapta. Va rog sa ii ajutati sa isi foloseasca ambele manute”.
Iata si explicatia d-lui Profesor: “O metodă simplå de a forma noi circuite neuronale este folosirea mâinii nedominante pentru a face activitățile zilnice. Aceste exerciții cognitive, cunoscute sub numele de neurobice, întăresc conectivitatea dintre celulele creierului. Studiile au arătat, de asemenea, ca activitătile cu mâna nedominantă pot îmbunătăți sănătatea emotională, concentrarea și controlul impulsurilor.”
Cu parere de rau, nu sunt deloc de acord cu replici precum: “pe vremea noastra …”, “lasa ca uite ce bine am crescut noi si nu faceam atatea ...”, “lasa, ca invata la scoala …”, “nu merita investit in copil, facem acasa destule lucruri …”.
Vad zilnic in social media dezbateri intre parinti despre ce si cum trebuie aplicat copiilor, si sunt perfect de acord ca fiecare dintre noi alege cum isi ajuta copilul sa se dezvolte. Cu ce nu sunt de acord insa, este DEZINFORMAREA. Si cand dau de o carte atat de pretioasa, scrisa de un GENIU pot spune, scrisa de un doctor care iata, la 90 de ani inca opereaza pe creier, spun: ALELUIA. Nu sunt doar niste texte scrise de mine pe Facebook, nu sunt doar niste povesti, sunt intamplari si studii prezentate de un om care le-a aplicat si le-a trait.
Printre concluziile trase de domnul doctor, cu privire la NEUROPLASTICITATE in randul copiilor, se numara:
- Există perioade critice în dezvoltarea copilului, când creierul este deosebit de receptiv la anumite tipuri de învătare și adaptare, cum ar fi învățarea limbilor sau dezvoltarea abilităților motorii.
- Copiii au o capacitate mai mare de recuperare după leziuni cerebrale, datorită neuroplasticității puternice.
- Creierul lor poate reatribui functiile pierdute altor regiuni cerebrale.
- Mediul în care traieşte un copil are un impact semnificativ asupra dezvoltării creierului.
- Stimularea pozitivă, experientele educaționale și interactiunea socială contribuie la formarea conexiunilor neuronale.
- Invățarea și experientele noi consolidează conexiunile neuronale. De exemplu, jocul şi activitățile creative sunt esentiale pentru dezvoltarea cognitiva copiilor.
- Deşi creierul păstrează o anumită măsură de plasticitate pe tot parcursul vieții, capacitatea de reorganizare și adaptare este mai mare în copilărie și adolescență.
- Intervențile educaționale şi terapeutice timpurii pot avea un impact semnificativ în cazul copiilor cu întârzieri în dezvoltare sau cu alte probleme, exploatând capacitatea lor naturală de neuroplasticitate pentru a îmbunătăți rezultatele pe termen lung.
Si copii, si adultii, si varstnicii, au nevoie de activitati si experiente pe tot parcursul vietii. Evident ca mai multi factori influenteaza starea de bine a creierului, insa azi m-am oprit si am detaliat cateva aspecte care au in prim plan ceea ce implica meseria mea - lucrul cu copiii.
Dati mintii voastre ceea ce are nevoie, pentru o stare de bine generala, si pentru o imbatranire frumoasa!