Cant ... de la 5 ani.
La 5 ani am inceput sa iau lectii de pian, si tot de la 5 ani cant si vocal. Pe la 5 ani jumatate am fost pusa pe scena, alaturi de o formatie, la un eveniment din familie: acela mi-a fost botezul. Toti instrumentistii (stiu din povestite), erau blocati: cum reuseste sa ia tonul, sa cante live, sa intre corect pe piesa si sa mentina ritmul piesei? Tot din povestirile familiei stiu ca am cantat "Omul bun si pomul copt" si "Foaie verde garofita, are mama o fetita". Si mai stiu ceva: am fost atat de admirata, incat greu au reusit sa ma scape babele de la nunta de deochi.
Si din acel moment, adica de la 5 ani, nu a fost an in care sa nu studiez: practica si exercitiul sunt cheia in ceea ce priveste formarea unui artist.
A fost sa fie sa aleg o facultate total diferita de ceea ce iubeam si de ceea ce iubesc, asa ca am terminat Dreptul (inca imi vine sa rad in timp ce scriu). Cred ca daca ma urmariti de ceva vreme, mi-ati prins stilul si modul de viata - ei bine, ganditi-va ca in anul 2 sau 3 am fost trimisa la morga sa fac practica - ma vedeti acolo?
In paralel cu facultatea, am luat lectii individuale de canto si am cantat la evenimente, am muncit continuu la a ma perfectiona cu scena. Aveam toate resursele pentru a fi pe scena, insa mereu intampinam situatii noi, tensionate, carora trebuia sa le fac fata: si NU, nu ma intreba nici un invitat daca am cantat din DO major.
Situatiile implicau (si implica) oameni indrazneti, oameni care consumau alcool si ma jigneau, mirese nervoase, invitati dificili (care ma priveau urat), invitati care nu dansau, evenimente la care eram bolnava (mana luxata, raguseala, febra, branula in mana), momente de panica in care ceda echipamentul tehnic samd, deci iata, aici era adevaratul TEST PSIHOLOGIC.
Cum faci fata acestor situatii?
Cum ramai focusata sa zambesti?
Cum faci sa nu uiti versurile?
Cum duci la final cu brio programul?
Cum ii tratezi pe cei care nu se poarta ortodox?
Cedezi in fata lor, mergi in baie si plangi, sau stii sa te impui diplomat, stii sa te faci respectata?
An de an, in meseria mea de artist, am intalnit artisti extraordinari la evenimente, fie artisti vocali, fie instrumentisti, insa stand la masa si privindu-i, imi spuneam: lipseste ceva ... Poate carisma, poate zambetul, poate emotia transmisa publicului, poate sclipirea din ochi. Habar nu am, cantau corect tehnic, insa nu imi transmiteau nimic.
Iata ca acum, de cand lucrez si cu copiii, mi-am dorit mult sa perfectionez aceasta latura, sa aprofundez si sa invat de la experti in domeniu ce presupune lucrul cu copiii, cand si cum trebuie sa actionez, ce sa aplic ... insa stiti ce? Nici un curs parcurs nu mi-a dat mura in gura pasii pe care sa ii urmez.
In toate cursurile sau workshop-urile la care am participat am gasit informatii extraordinar de valoroase, am aflat tehnici si proceduri extrem de utile in munca mea cu copiii, insa teoria vs practica sunt total diferite. Cand citesti sau asculti indrumarile unui trainer, pare simplu ca buna ziua, insa cand te vezi in fata unui grup de copii cu varste si nevoie diferite ... OOOPPPPSSS. Eu acum ce fac? In cursul parcurs nu am trait asta, era mai usor cand citeam.
Cand faci un curs/facultate/modul, numeste-l cum vrei, nu este de ajuns sa citesti textul ca atare si sa te astepti ca la clasa sa dai raspunsuri grila, ca la un examen. Examenul adevarat se da de fapt la fata locului, in timp ce lucrezi cu copiii: acolo este testul suprem, pentru ca trebuie sa fi spontan, sa improvizezi, sa te adaptezi, si sa faci fata cu brio situatiilor care nu erau in plan.
Tot ceea ce am invatat in ultimii ani de la altii, m-a ajutat enorm, insa va reamintesc celor care ma urmariti de putina vreme, ca intai de toate am fost AUTODIDACT. Am stat inchisa in casa luni de zile, am cercetat si cautat nopti in sir carti si pedagogi muzicali interantionali, am incercat sa deduc cum folosesc muzica in dezvoltarea copiilor, si tot singura, am reusit sa creez programe de lucru pentru 3 categorii de varste diferite.
Nici un curs si nici un seminar nu mi-a aratat si nu mi-a spus direct: foloseste aceste piese pentru copiii de 2 ani, fa aceste exercitii cu copiii de 5, ci tot ce am invatat de la altii au fost metode generale de lucru, pe care ulterior a trebuit sa le gandesc si sa le adaptez nevoilor mele sau ale copiilor cu care lucrez.
Si dupa cum spuneam si mai sus, pentru a avea succes si in lucrul cu copiii, nu este de ajuns o diploma pe domeniul "x". O ai degeaba daca esti stana de piatra, daca nu stii sa ii atragi, sa le zambesti, sa ii simti, sa le oferi din preaplinul tau.
Invat si ma dezvolt continuu, insa repet: nu este de ajuns sa inveti papagaliceste un curs, sau sa faci 1 la 1 ce ai invatat de la un trainer.
Practica este cheia in orice domeniu. Unicitatea te ajuta sa cresti si sa fii cel mai bun, iesirea din zona de confort te ajuta sa te dezvolti si sa devii de neinlocuit.
Ahh ... si nu in ultimul rand, e nevoie de HAR (sau talent), de la cineva de sus.
IMPRVIZEAZA, ADAPTEAZA, FII CREATIV/A, SI FA CU INIMA CEEA CE FACI!