Noul an scolar nu aduce schimbari doar pentru copiii care incep cresa/gradinita/scoala, ci și pentru parinti sau dascali.
Copiii au nevoie sa primeasca incredere si curaj de la parinti, sa fie siguri oricand ca le pot spune ceea ce simt, sa ii simta parteneri de drum. Atatia copii inca se tem ca vor afla parintii de o nazbatie sau de o nota mica … nu au nevoie de aceasta presiune, au nevoie de iubire. Chiar daca sunt mici, iar noua adultilor ni se par banale grijile lor, pentru ei nu sunt banale. Asa cum si noi avem griji mai mari (pentru ca suntem mari), la fel au si ei fel de fel de "griji" adecvate varstei lor. Este extrem de important sa le acceptam emotiile, sa nu luam in ras ceea ce ne spun, ba din contra, sa le aratam ca ii intelegem, ca stim cat e de ne placuta trezirea de dimineata, ca si noua ne-ar placea ne jucam mai mult, ca ii intelegem cand un coleg/a nu ii mai doresc ca si prieten samd. Cum ar suna pentru voi sa va spuna seful voostru: "Nu mai suport sa intarzii, e a doua oara luna aceasta! Data viitoare voi lua masuri, nu mai accept", versus "Inteleg ca e ingrozitor traficul, si eu am facut enorm pana aici. Poate ai noroc sa gasesti o scurtatura, sau mai bine pleaca de acasa cu 5 minute mai devreme, cat sa incepem in timp util". Ei, simtiti diferenta? Cam asa sta treaba si cu copiii, fie ca sunt de gradinita, scoala sau preadolescenti.
Noi, ca parinti, vom trece deasemenea printr-un carusel emotionalo-streso-nervos. Trairi noi, obiceiuri noi, obiceiuri vechi reluate, alergatura, treziri matinale, somn tarziu, teme, job, si toate cele necesare de zi cu zi. Important este sa nu punem presiune pe noi, nu avem o bagheta magica, nu putem face minuni si nici sa facem ca ziua sa aiba 38 ore. Cu putina organizare si calmitate, eu cred ca putem reusi sa aducem echilibru zilelor de scoala/lucru.
Profesorii/educatorii au nevoie si ei de intelegere si sustinere, caci oricat se mult “si-au asumat” meseria aleasa, este grea. Noua ne e greu cu un copil, imaginati-va 15-20. Pentru unii dascali poate este primul an de profesie, fiti blanzi cu ei, dragi parinti. Pregatirea materialelor, lucrul cu copiii, sedintele cu parintii/scoala, excursiile, cursurile extra, grupurile de whats’up, feedback-ul oferit constant sunt adesea solicitante.
Sper ca toti copiii sa aiba parte de cei mai buni profesori/educatori, sa se bucure de noua etapa a vietii lor si sa faca echipa buna atat cu cei de acasa, cat si cu cei de la clasa.
Succes tuturor!