Am scris multe poezii in ultimul an, insa aceasta este sincer, cea mai emotionanta poezie asternuta pe hartie in ultimii ani. Realitatea trista a ultimilor doi ani, concluzionata in cateva stofe.
PANDEMIA IN VIZIUNEA COPIILOR
Cand am aflat de pandemie,
Mi-am zis: “CE MARE VESELIE!”
Părinții-acasă vor lucra
De mult timp ne vom bucura!
Grădinița s-a inchis
Să stau cu părinții-i vis
Căci orice copil dorește
Să stea cu cei ce îi iubește.
Primele zile au fost bune
Ne jucam mult, făceam glume
Stăteam împreună la masă
Ce armonie-aveam în casă!
Fericirea n-a durat
La scurt timp, știți ce s-a-ntâmplat?
Tati în birou s-a mutat
Era tot timpul ocupat.
Si de mami, ce să spun?
Era non-stop, non-stop pe zoom
Dacă voiam s-o-ntreb ceva,
Spunea: “fugi în camera ta!”
Dacă spuneam: “îmi e foame”
Repeta: “Hei, ai răbdare!”
Deseori mă plictiseam
Și cu tableta m-alinam.
Mi-am făcut prieteni noi
Imaginari, super eroi
Căci prietenii-adevarați,
Stau acasă, izolați.
Nici în parc nu am mai fost,
Cică e periculos …
Nici nu mai știu să alerg
În casă, mă-nvârt în cerc.
Mi-e dor de viața dinainte
Și te-nțeleg, dragă părinte
Nici ție nu îți e ușor
Să îmi dai într-una IGNORE.
Vreau să revin la grădiniță
Iar când aveți câte-o ședință
Să fiți pe fază, concentrați
De șefi să nu mai fiți certați.
Iertare dacă s-a-ntâmplat
Să vă dau bătăi de cap
Însă tot ce îmi doresc
Sunteți voi … CÂT VĂ IUBESC!
Semnat - Geanina Studencu
