În perioada aceasta, dacă petreci câteva minute prin grupurile de părinți, mai ales cele din mediul online, ai putea crede că succesul unui copil în noul an școlar depinde de marca stiloului cu care va scrie.
Ce stilou cumpărăm, care nu curge, ce ghiozdan este mai bun, cu spate ergonomic sau super-ergonomic? Penarul să aibă două compartimente sau șapte, adidașii aceștia sunt suficient de buni sau ar trebui unii de firmă, ce caserolă, ce sticlă, ce etichete, ce model de caiet?
Și înțeleg preocuparea.
Începutul școlii vine cu emoții inclusiv pentru părinți, iar pregătirea lucrurilor concrete ne dă senzația că avem puțin control asupra a ceea ce urmează. Vrem să le oferim copiilor tot ce este mai bun și vrem să ne asigurăm că nu le lipsește nimic, doar că, uneori, în timp ce pregătim impecabil ghiozdanul, uităm să pregătim copilul care îl va purta.
Penarul are șapte compartimente, dar copilul știe să aștepte, stie sa spuna "buna ziua?", stie sa aiba rabdare?
Putem cumpăra cel mai bun stilou, dar stiloul nu îl va ajuta să își aștepte rândul atunci când doamna vorbește cu alt copil, putem găsi ghiozdanul perfect, dar ghiozdanul nu îl va ajuta să gestioneze momentul în care nu este ales primul, putem cumpăra cei mai frumoși adidași, dar marca lor nu îl va ajuta să intre într-un grup nou, să salute, să ceară ajutor sau să accepte o regulă care nu îi convine.
Și da, putem avea un penar cu șapte compartimente (deși încă nu sunt foarte sigură ce facem cu toate șapte), dar niciunul dintre ele nu poate depozita răbdare, autonomie, atenție sau toleranță la frustrare.
Acestea se construiesc altfel, si poate că ultimele zile înainte de începerea școlii ar merita folosite și pentru ele.
Pregătirea pentru școală nu înseamnă doar rechizite
După o vacanță lungă, copiii au nevoie să reintre treptat într-un ritm. Au dormit mai târziu, au avut mai multă libertate, poate au stat mai mult la bunici, au călătorit, au avut zile fără program și, foarte bine, au avut vacanță. Nu cred că trebuie să transformăm ultima săptămână din august într-o tabără militară pentru ca pe 7 septembrie copilul să fie „gata”, dar putem începe să reașezăm câteva lucruri. Ora de somn poate reveni treptat mai aproape de cea din timpul școlii, diminețile pot începe ceva mai devreme, copilul poate fi implicat în pregătirea propriilor lucruri, în loc să găsească totul cumpărat, etichetat, împachetat și așezat de părinți.
Și, mai ales, putem observa cum stă cu lucrurile care nu se cumpără. Poate să urmeze o indicație până la capăt, poate să aștepte câteva minute fără să primească imediat ceea ce cere, iși poate strânge lucrurile, poate pierde la un joc fără ca întreaga familie să intre în stare de alertă, poate asculta când vorbește altcineva, stie să ceară ajutor, poate spune că ceva îl deranjează fără să jignească, poate accepta că într-un colectiv nu va fi permanent în centrul atenției? Pentru mine, acestea sunt tot forme de pregătire pentru școală.
„Dar al meu știe deja să citească!”
Minunat, doar că un copil nu intră la școală doar cu ceea ce știe, intră și cu felul în care funcționează într-un grup. Poate cunoaște literele, poate număra, poate scrie și poate avea foarte multe informații pentru vârsta lui. Toate sunt achiziții valoroase, dar în clasă va trebui și să aștepte, să asculte, să greșească, să încerce din nou, să nu primească permanent atenție individuală, să lucreze lângă alți copii, să respecte niște limite, să își organizeze lucrurile și, treptat, să devină mai autonom. Iar uneori tocmai aceste lucruri sunt mai greu de exersat decât literele.
Nu trebuie să îi pregătim pentru o școală perfectă
Cred că mai există o pregătire importantă, de data aceasta emoțională. Să nu construim în jurul începerii școlii nici o poveste înfricoșătoare: „Lasă că vezi tu când începe școala!”, dar nici imaginea unui loc în care totul va fi permanent minunat. Vor exista zile frumoase și zile în care va veni supărat, va exista un coleg cu care se va împrieteni și poate unul cu care se va certa, vor exista lucruri care îi vor ieși foarte bine și altele la care va avea nevoie de mai mult timp. Copilul nu are nevoie să îi eliminăm toate dificultățile din drum, are nevoie să știe că poate trece prin ele și că are acasă un loc în care poate povesti despre ceea ce simte.
Înainte să mai cumpărăm ceva, poate merită să ne întrebăm altceva
Nu spun să trimitem copilul la școală fără penar si nici nu am nimic împotriva unui ghiozdan frumos sau a unei perechi de adidași pe care și-o dorește foarte mult. Bucuria pregătirilor face parte din farmecul începutului de an, dar între două comenzi și trei discuții despre care este stiloul suprem al clasei pregătitoare, poate merită să ne întrebăm și: cum este copilul meu înainte de acest început?
Este odihnit, este liniștit, vorbim despre ceea ce urmează, il ajut să devină puțin mai autonom, stie că poate greși, stie că nu trebuie să fie cel mai bun din clasă pentru a fi valoros, stie că vor exista reguli și că ele nu sunt acolo pentru a-l pedepsi, stie că poate cere ajutor?
Pentru că, peste câteva luni, probabil nici nu ne vom mai aminti ce model de penar am cumpărat, dar felul în care copilul a intrat în noul an, câtă încredere a avut în el și cum a reușit să se adapteze vor conta mult mai mult. Așa că da, cumpărați stiloul bun, ghiozdanul potrivit și adidașii aceia frumoși dacă vi-i permiteți, bucurați-vă împreună de alegerea rechizitelor și de emoția unui nou început, dar, printre toate acestea, nu uitați de cel mai important lucru pe care îl pregătim pentru școală: copilul.